Graba nu schimbă nimic

                           (imaginea preluată de la Capital, care a preluat-o de la ... Edvard Munch)

Excluzând contribuţia UNPR şi a altor partide de nişă, PDL a obţinut 22-23% din votul politic de la alegerile locale (cel pentru consilierii CJ). Prin comparaţie cu rezultatul de acum fix patru ani, partidul a pierdut 6% în termeni absoluţi sau o cincime din voturi în termeni relativi. Foarte, foarte puţin pentru o guvernare în condiţii dificile şi în timpul căreia s-au făcut greşeli.

Faţă de propriile sondaje, PDL a obţinut cu 2-3% mai mult. În termeni relativi, electoratul PDL s-a dovedit a fi mai mare decât estimau toate sondajele din ultimele luni.

Înfrângerile aproape pe linie au fost în principal rezultatul existenţei USL - în toată existenţa FSN(1992)/USD/PD/PDL intenţia de vot pentru acest partid fiind mai mică decât cea pentru PSD şi PNL puse împreună. Nu trebuie însă să uităm că în multe locuri PDL a făcut campanii slabe şi ineficiente, fiind de notat o îngrijorătoare abandonare a oraşelor mari (Bucureşti, Timişoara, Iaşi, etc.).

În acest context, pentru a-şi construi raţional perspectiva cu privire la alegerile parlamentare, partidul avea nevoie să ştie care este decizia CCR cu privire la constituţionalitatea votului uninominal majoritar într-un singur tur.

Dacă acesta e declarat neconstituţional, PDL ar avea nevoie de îmbunătăţiri punctuale, fiind într-o poziţie bună, adică la câteva procente de ţinta enunţată informal de Traian Băsescu (USL/2).

Dacă acesta e declarat constituţional, PDL este condamnat la înfrângere, fiind în mod imperios necesare soluţii miraculoase (care să mărească capitalul PDL cu 15-20%, ducându-l mult peste scorul din 2008) şi dificile (o alianţă cu PPDD). Fără astfel de soluţii, rezultatul alegerilor din toamnă ar fi fost similar cu cel al alegerilor locale: un scor politic bun la nivel naţional şi înfrângeri în 80-85% din cursele electorale.

Democrat-liberalii au decis să nu aştepte. Prin demisia întregii conduceri, PDL s-a auto-denunţat drept un partid în derivă, PNŢ-ul anului 2012, fără ca rezultatele propriu-zise să confirme această stare de fapt.

Deşi în următoarele săptămâni sau luni se va vorbi mult despre schimbările aduse de "noua conducere", este util să observăm cât de puţine lucruri va putea ea schimba:

1. Situaţia PDL în urma alegerilor parlamentare va fi determinată tot de sistemul de vot şi deci de decizia CCR.

2. Noua conducere va avea exact la fel de multe sau de puţine mijloace la dispoziţie pentru a da un răspuns la dilema principală a PDL în vederea alegerilor parlamentare (în funcţie de sistemul de vot: "cum obţinem 5-6% în plus?" / "cum creăm un pol de 45% care să se contrapună USL?")

3. Lipsa unor alternative raţionale anti-USL va împinge mulţi votanţi spre PDL, indiferent ce conducere are acest partid.

4. USL va exista (sau nu) în toamnă indiferent cine este liderul PDL.