Întrucât mai multă lume mi-a cerut acest lucru, iată varianta prescurtată - la o cincime - a textului inițial de aici.
1. Acest text are drept subiect confruntarea dintre două stări de fapt din România. El explică foarte pe scurt originile celor două stări de fapt, trăsăturile lor precum și motivele pentru care una dintre ele, și anume Revoluția post-industrială, se va impune în mod inevitabil.
2. O țară nu este definită doar de nume, granițe sau steag ci mai ales de modelul civilizațional căruia îi aparține. Cum este organizată economia țării respective? Cum se realizează accesul la resurse (private sau comune) ? Cine exercită puterea și care sunt obiectivele celor care exercită puterea? Care sunt valorile cetățenilor din țara respectivă? Răspunsurile la aceste întrebări definesc toate aspectele fundamentale ale vieții cetățenilor din națiunea respectivă.
3. Orice tentativă de înțelegere a României este condamnată să eșueze atâta timp cât nu este atins subiectul modelelor civilizaționale din România și, pe cale de consecință, a faptului că ele se află într-un conflict dezechilibrat (forțele implicate fiind inegale). Practic, România realizează o tranziție rapidă, dar nu foarte ușoară, de la un model civilizațional la altul.
4. Originea modelului civilizațional pe cale de prăbușire este o tranziție anevoioasă, înceată și incompletă: urbanizarea României. Cu excepția Albaniei, Republica Socialistă România era în 1989 cea mai rurală țară din lagărul comunist, 47% din populație locuind la sat. După patru decenii de comunism, aproape jumătate de țară trăia în afara fluxurilor de viață moderne, chiar conform definiției sistemului comunist pentru "modernitate". În plus, multe din localitățile urbane ale României erau orașe doar cu numele, stilul de viață fiind în continuare rural pe formă și mai ales pe fond.
5. În consecință, ce model civilizațional aveam în 1989? Unul cu patru caracteristici fundamentale: comunist - parțial rural - parțial industrial - balcanic. După cum arată și paragraful de mai sus, cele patru elemente se influențau reciproc.Să denumim acest model, pe scurt, 'CRIB': Comunismul Ruralo-Industrial Balcanic.
6. În 1989 modelul CRIB era singurul cunoscut de cea mai mare parte a populației. Ion Iliescu are succes în ultimul deceniu al secolului trecut întrucât propune un CRIB "cu față umană", adică capabil să răspundă nevoilor economice ale populației într-o mai mare măsură decât cel precedent, pre-1989. Propunerile ne-CRIB, adică cele care porneau de la sisteme de valori ne-comuniste sau ne-balcanice, sunt privite de marea parte a societății drept exotice și prea riscante. Incapacitatea evidentă a economiei românești de a livra beneficii populației la nivelul dorit duce la eșecul lui Iliescu și al partidului său din 1996.
7. Opoziția post-1989 față de CRIB a avut mai multe surse de-a lungul timpului.
Cea mai puternică față de ele este și cea mai recentă: Revoluția post-industrială.
8. Revoluția este în principal una tehnologică, dar influențează direct sau indirect toate aspectele vieții de zi cu zi și toate domeniile de activitate ale societății. Revoluția nu este în principal una politică, dar are și forme de manifestare politică - secundare pentru Revoluție și care nu reprezintă principalul său front de acțiune.
9. Această revoluție schimbă accesul la resurse, identitatea resurselor importante și modul în care relaționăm cu ceilalți (autorități, oameni apropiați sau societatea ca atare). De exemplu, sectorul terțiar al economiei (orice nu e agricultură sau industrie) prin comparație cu sectoarele primar (agricultură) și secundar (industrie) era al treilea angajator ca mărime în 2008, al doilea în 2012 și primul în 2016.
10. Conflictul dintre cele două stări de fapt poate fi văzut și în termen de de valori: disciplină vs. autonomie individuală, nepotism vs. eficiență, rețele verticale (autoritate) vs. rețele orizontale (coparticipare și cooperare), autoritate delegată vs. autoritate disipată, neo-feudalism vs. transparență, naționalism vs. cosmopolitism, tradiție vs. schimbare și comunitate de durată dar mimată vs. comunitate efemeră dar autentică.
11. O divizare a oamenilor în CRIB și post-industriali este imposibilă. Cu toții cărăm "virusul schimbării", că vrem sau că nu vrem, că suntem consumați de el aproape în totalitate sau că doar tușim nițel, din când în când. Oricărei generalizări i se poate răspunde cu contra-exemple devastatoare la nivel individual. Revoluția nu cunoaște limite de vârstă sau educaționale. Nu e limitată doar la o parte a României, nu e limitată doar la un nivel de venituri și nu e limitată doar la un anumit tip de orașe ("de la 100 de mii de locuitori în sus", de exemplu). Cu toții ne aflăm undeva pe un continuum; strict ca metaforă, de la 0,01% pro-CRIB la 99,99% pro-CRIB și, implicit, de la 99,99% pro-Revoluție până la 0,01% pro-Revoluție. Cu toții deținem măcar un pic de Revoluție și măcar un pic de CRIB în noi. Mai mult: ne schimbăm în mod constant. Uneori saltul de valori în defavoarea CRIB este dramatic, alteori este vorba de o evoluție lentă și de durată. Însă schimbarea e uni-direcțională. Nimeni nu devine mai favorabil CRIB și mai defavorabil Revoluției. De ce? Experiența migrației spre Vest, mediată sau împlinită prin reîntoarcere, a accelerat ceea ce avansul tehnologiei începuse deja să facă. Revoluția nu poate fi oprită, cum nici cea industrială nu a putut fi oprită acum un secol și jumătate. Mai devreme sau mai târziu ea cucerește tot. Dar nu pe toți în același timp, nu pe toți cu aceeași viteză, nu pe toți în același fel.
12. Nu trebuie înțeles din paragraful anterior că viteza Revoluției post-industriale ar fi egală cu cea a Revoluției industriale. Cea prin care trece România acum este mult mai rapidă, prin natura mijloacelor tehnologice și de comunicare răspândindu-se cu o repeziciune mult mai mare. În ciuda migrației spre vest a multor exponenți ai Revoluției, aceștia au fost"înlocuiți" cu repeziciune de exponenți noi, produși în România de către schimbări.
13. Aici ne aflăm. Dar spre ce ne îndreptăm? Ce se va întâmpla în continuare? Întrebarea este, de fapt: ce coordonate are prăbușirea CRIB?
14. Pentru a înțelege coordonatele căderii CRIB, trebuie percepute două tensiuni interne cu care se confruntă acest sistem. Una dintre tensiuni este economică, tehnică, are de-a face cu resursele cu care operează sistemul și cu modul în care sunt ele preluate și distribuite. O voi numi "tigrul în lesă". Cealaltă tensiuni este structurală, ideatică și ține de valorile sistemului. O voi numi "păcatul originar". Ambele periclitează integritatea CRIB și îi reduc, în mod constant și independent, capacitatea de supraviețuire.
15. Tensiunea economică din sânul CRIB poate fi formulată astfel: CRIB urăște Revoluția ȘI are nevoie de ea. Pentru a înțelege această situație paradoxală, să înțelegem că există două obiective pentru CRIB:
a) îmbogățirea elitelor CRIB
și
b) menținerea unui nivel de trai măcar parțial îndestulător pentru cei a căror existență depinde de CRIB.
Obiectivul b) este important pentru CRIB întrucât fără susținerea acestor persoane CRIB nu-și poate menține controlul asupra puterii politice. Există de asemenea și o componentă psihologică în obiectivul b) : elitele CRIB trebuie să primească, în cel mai pur stil balcanic, o reconfirmare constantă a puterii lor... altfel nu se mai simt elite.
16. Însă unicul mod de a colecta resurse la un nivel care să permită îndeplinirea ambelor obiective este exploatarea lumii post-industriale. Acesteia trebuie să i se ofere, în consecință, condiții propice din punct de vedere economic. Aceste măsuri crează însă și un cadru favorabil amplificării Revoluției.
Să punem problema invers și să facem un experiment mental: să ștergem din imaginea țării tot ce înseamnă mediu economic post-industrial, adică nu numai serviciile și IT-ul dar și activitățile economice industriale care fac uz de cuceririle tehnologice ale ultimelor decenii. Rămân doar structuri CRIB, însă acestea nu pot asigura consumul necesar pentru colectarea unui volum mare de taxe și impozite. Fără acest volum de taxe și impozite, sistemele CRIB nu pot asigura, prin furt, nivelul de trai cu care sunt obișnuite elitele CRIB și, simultan, sistemele de subzistență ale dependenților de CRIB.
17. Pentru CRIB, Revoluția e un rău necesar, un tigru ce trebuie ținut în lesă dar care trebuie, fie și cu antipatie, hrănit din când în când astfel încât să nu moară. Ca să rămânem în coordonatele imaginii, problema CRIB este că, independent de acțiunile CRIB, tigrul crește cu rapiditate, capacitatea lesei de a-i limita libertatea de acțiune scăzând pe zi ce trece.
18. Sistemul CRIB a eșuat deja de două ori: la finele anilor '80 nu mai puteaîndeplini nevoile economice ale societății iar la începutul de mileniu a obligat milioane de persoane din zone geografice aflate cvasi-integral sub controlul său să emigreze din cauza acelorași deficiențe economice. CRIB este în genere ineficient și produce ineficiență, aceasta ajungând să afecteze chiar funcția de supraviețuire a CRIB. Acesta este "păcatul originar" al CRIB.
19. În continuare voi sumariza cele de mai sus, prezentând trei scenarii concrete pentru evoluția viitoare ale României.
20a. Scenariul "domol": Evoluțiile economice continuă, apărând și o creștere a ponderii angajaților din industrie (de-ruralizare). Demografic CRIB este ronțăit pe dinăuntru de retragerea accelerată a elitelor vârstnice și funcționarilor vârstnici, sistemul fiind căpușat de "falși aliați", de fapt factori modernizatori. Crizele izbucnesc în continuare ritmic, dar niciodată la un nivel înalt precum în 2017. Ele capătă un aspect cvasi-formal, ambele tabere înțelegând implicit că există o linie roșie care nu trebuie traversată. CRIB va continua să pună pe prim-plan colectarea unui volum cât mai mare de resurse de la lumea post-industrială prin menținerea coordonatelor de dezvoltare ale acesteia, adică săpându-și singur groapa. CRIB se stinge, devenind o forță marginală și izolată, o ciudățenie la fel de bizară precum societatea post-industrială la începuturile existenței ei.
Sub-varianta "Băsescu 2": un lider sau o structură din societatea post-industrială preia o parte din susținătorii CRIB, aparent unificând cele două segmente.
20b. Scenariul "răscoalei". CRIB își pierde eficacitatea într-o asemenea măsură întrucât își pierde credibilitatea în fața propriei sale baze de susținere. "Falșii
reformiști" nu se activează
iar "oportuniștii" și"mercenarii" părăsesc
corabia. Secțiuni
vaste ale dependenților de CRIB se opun în
stradă inegalităților economice dintre ei și elitele CRIB.
20c. Scenariul "conflictului". Tensiunile din interiorul CRIB sau dintre CRIB și Revoluție sunt rezolvate de către un lider al CRIB în mod necugetat, prin exacerbarea opoziției față de Revoluție. Urmează un moment puternic din punct de vedere emoțional pentru întreaga societate, asemănător doar cu cel din vara anului 1990.
Continuări posibile:
Sub-varianta "pasului în spate": CRIB ezită să folosească toate mijloacele aflate la dispoziția sa ori suferă o înfrângere. Această subvariantă implică o schimbare majoră de formă în discursul CRIB și regruparea sa.
"Autarhia": CRIB obține o victorie aparentă, eventual gonind cât se poate de mulți exponenți ai Revoluției în afara granițelor și scoțând România din Uniunea Europeană, însă lipsa de resurse duce mai devreme sau mai târziu la scenariul "răscoalei" de la punctul 20b.
Profilul psihologic al liderilor CRIB și circumstanțele punctuale vor înclina acul de compas al istoriei României spre unul sau altul din scenariile de mai sus.
21. E momentul să răspund unor întrebări care, probabil, ți-au trecut prin minte în timp ce citeai acest text.
Întrebare: De ce ești sigur că Revoluția nu poate fi oprită?
Răspuns: Revoluția nu este una românească ci face parte dintr-o evoluție a speciei umane. O singură națiune pe glob încearcă acum să îi reziste în totalitate, printr-un control teoretic perfect al mijloacelor de comunicare și al societății în genere. Este vorba de Coreea de Nord. Chiar și acolo, cetățenii înjgheabă mijloace de vizionare a programelor de televiziune sau a DVD-urilor din țările învecinate. Nivelul de trai este extrem de scăzut pentru majoritatea populației, elemente culturale locale înlesnind supraviețuirea elitei aflate la putere. Iar CRIB-ul românesc e infinit mai slab decât sistemul nord-coreean, deja "sângerând" datorită pătrunderii masive a Revoluției.
Să privim lucrurile și altfel. Regimul CRIB pre-1989, cu infinit mai multe mijloace de represiune la dispoziție, a trebuit să cedeze în fața unor evoluții economice, sociale (naționale) și geopolitice prin comparație cu care Revoluția post-industrială este un titan.
22. Întrebare: Pot cele două modele coexista, paralel și în liniște?
Răspuns: Revoluția nu dorește construirea de granițe artificiale iar CRIB nu are capacitatea să o facă. Circulația oamenilor, aparent îngreunată de infrastructura slabă a României, este de asemenea facilă. În fiecare an sau clipă Revoluția contaminează și mai multe segmente de societate care erau favorabile CRIB.
Un aspect important în acest sens este superioritatea materială a societății post-industriale în fața CRIB. CRIB nu este capabil să asigure un standard de trai la nivelul celui post-industrial, iar această informație ajunge și în zonele sociale favorabile CRIB.
23. Întrebare: Dacă Revoluția e un fenomen global, de ce pierde bătălia politică în alte părți (S.U.A., Marea Britanie, Ungaria, Polonia, etc) ?
Răspuns: Primul motiv este că cei care știu ce au de pierdut se mobilizează într-o măsură mai mare. Acest pas înainte al reacțiunii la Revoluție este temporar. El va dura atâta timp cât cei care își pot aminti de stadiul pre-Revoluție mai sunt încă activi din punct de vedere politic, adică capabili să voteze. Pentru Revoluție aspectul politic nu este cel principal, energia nefiind concentrată în principal asupra acelui subiect.
Al doilea motiv ține de identitatea oponenților Revoluției. Reperele la care se raportează FIDESZ (Ungaria), Lege și Justiție (Polonia), susținătorii Brexit (Marea Britanie) sau susținătorii lui Trump (S.U.A.) au o tradiție îndelungată, care pre-datează jumătatea secolului 20. Modelele civilizaționale pe care le apără și pe care le reprezintă n-au nimic de-a face cu CRIB, decât cel mult faptul că sunt anti-Revoluție.
24. Întrebare: Uneori scrii despre CRIB dar dai exemple din PSD. Sunt PSD și CRIB același lucru?
Răspuns: PSD e o instituție importantă a CRIB, dar nu singura. De asemenea, deși este principalul "braț politic" al CRIB, PSD nu e singurul partid CRIB și nu este singurul partid în care valorile CRIB sunt importante.
25. Întrebare: Ce-i de făcut?
Răspuns: Dacă ești parte din Revoluție, fă-ți vocea auzită. Încearcă să eviți cele 3 "N" (Nerăbdare, Neorganizare și mai ales Necooptare). Penalizează fiecare încercare a CRIB de a încerca să preia controlul asupra României. Nu fi violentă sau violent în acest sens, CRIB abia așteaptă. Fii activă sau activ - CRIB are capacitatea de a face foarte mult rău țării înainte să dispară. Nu te teme de răgetele și urletele CRIB - înainte de răsărit e întunericul cel mai mare. Faptul că ei sunt furioși e un lucru bun - ei simt că pierd puterea și că nu au soluții, ba mai mult că de fapt ei nu înțeleg problema de fel.
26. Întrebare: CRIB a căpătat "față umană" după 1990. De ce n-ar fi capabil să treacă printr-o nouă reformă?
Răspuns: Revoluția a trecut cantitativ și calitativ de punctul la care să se poată înjgheba un armistițiu. Un lider reformist CRIB ar fi respins atât de structurile taberei sale ("de ce deviază de la norme?") cât și de lumea post-industrială ("e al lor"). Cele două tensiuni despre care am scris mai sus -"tigrul în lesă" și "păcatul originar" - arată că pur și simplu CRIB nu are destule cărți în mână pentru a putea încerca măcar să câștige partida.
Deja CRIB a trecut printr-o reformă după 1989. Componenta cea mai importantă a respectivei reforme - tolerarea existenței mediului privat și a investițiilor străine - este aproape letală pentru CRIB. Nu e clar ce altă reformă ar putea face CRIB, deja spațiul de acțiune s-a împuținat.
27. Întrebare: se poate termina conflictul prin interzicerea PSD? Alternativ: poate CRIB obține victoria totală prin scoaterea în afara legii a ONG-urilor, prin noi modificări aduse legislației care să beneficieze partidele CRIB, etc.?
Răspuns: Într-o democrație, scena politică e utilă în sensul în care exprimă stări de spirit, valori, interese și chiar nemulțumiri ale societății (într-un sistem totalitar, acestea nu pot fi exprimate decât în mod violent, scena politică absentând; de aceea funcția de reprimare devine vitală pentru statul respectiv).
Odată ce vedem lucrurile astfel, putem înțelege că dispariția PSD nu rezolvă absolut nimic, partidul urmând să se recreeze imediat. Rețelele de extracție a banilor publici și de satisfacere a nevoilor dependenților, mercenarilor și oportuniștilor vor rămâne în continuare la suprafață. Starea de spirit, sărăcia, lipsa de oportunități și de viitor rămân intacte - doar că nu s-ar putea exprima într-o arenă politică, ceea ce ar fi mult mai grav. Starea de fapt CRIB nu dispare doar pentru că i se retează mijlocul de exprimare politic.
Aceeași afirmație e adevărată și față de Revoluție. Trecerea în underground a ONG-urilor n-ar mai permite statului să monitorizeze activitatea lor, o gravă gafă din perspectiva CRIB. Nereprezentarea Revoluției pe spectrul politic duce la decredibilizarea sa, a spectrului, în ochii Revoluționarilor, creând premisele unei prăbușiri dure și totale a CRIB, cu costuri însă majore pentru țară ca atare.
La final, sunt necesare câteva precizări care nu aveau cum să-și găsească locul mai sus dar care sunt, totuși, necesare.
28. Pe cât este de implacabilă victoria Revoluției și reducerea ariei de influență a CRIB pe termen lung, pe atât de evident trebuie să fie că, ocazional, CRIB poate înregistra victorii tactice.
Inevitabilitatea victoriei Revoluției este evidentă datorită incapacității sistemului CRIB de a bloca avansul ei. În același timp CRIB nu are nimic de pierdut. Pentru structurile CRIB nu există soluții alternative; ele se simt cu spatele la peretele istoriei. Implicit, sunt extrem de rezistente la reformă, dovedind o elasticitate de invidiat atunci când vine vorba de"rotirea" reformelor respective într-un sens opus celui dorit de inițiator.
Acest avantaj al CRIB este unul redutabil, setând aria de acțiune a CRIB la nivele înalte. Cu cât CRIB se simte mai amenințat cu atât măsurile luate de CRIB la adresa societății post-industriale vor fi mai dure. CRIB acționează pentru menținerea CRIB, în timp ce tabăra post-industrială nu acționează întotdeauna în sensul extinderii sale. Criza societății post-industriale în relația cu CRIB este intensă întrucât tensiunile dintre cele două modele civilizaționale sunt infinit mai mari decât cele dintre două tabere politice (ex. PSD versus oponenții săi) sau două viziuni cu privire la modelul de taxare din societate (ex. cotă unică versus impozit progresiv). Sub semnul întrebării se află elementele fundamentale precizate la începutul textului: accesul la resurse, identitatea proprie și relațiile cu ceilalți. Simplu spus, cu excepția supraviețuirii, nimic nu este mai important.
29. În măsura în care formula "proiect de țară" mai are însemnătate pentru cineva, aceasta trebuie utilizată strict în conexiune cu ascensiunea Revoluției și prăbușirea CRIB. Practic, singurul proiect de țară viabil este reducerea costurilor pentru persoanele atașate de CRIB și înlesnirea înfloririi Revoluției. Costurile menționate în fraza anterioară nu sunt evident doar financiare, cele psihologice și simbolice primând în multe situații. Cu cât România se va găsi mai repede în situația în care Revoluția este unanim adoptată, cu atât se vor reduce mai multe tensiuni din societate. În practică, această implică definirea unor "linii roșii", de care nu se poate trece, precumși etapizarea programului de reformă, instituție CRIB cu instituție CRIB.
În absența unui asemenea proiect pacificator, Revoluția va câștiga "metru cu metru", prin confruntări acerbe și probabil dureroase cam pentru toată lumea. Natura găsește întotdeauna o cale.