2. S-a vorbit de eșecul BOR. Dar nu s-a observat un alt lucru: UDMR a cerut oamenilor să iasă la vot, iar Kelemen Hunor - într-o aparentă lipsă de intuiție politică - a călătorit de la Arad la Cluj ca să poată să voteze (!), asta când era deja extrem-extrem de târziu iar boicotul etnicilor maghiari era evident.
Nu e vorba de un incident. Uniunea are momente de sobrietate, echilibru sau maturitate pe care le alternează cu circumstanțe când pare un dromader la Polul Nord, ruptă de societatea în care se află.
Trend-ul istoric părea a fi altul. Era iminent momentul când, în afara secuimii, mai mult de jumătate din etnicii maghiari urmau să voteze altceva decât UDMR. Sintagma UDSR ("Uniunea Democrată a Secuilor din România") părea a deveni relevantă în anii următori. Discuția însă s-a lărgit.
3. Cu excepția lui Alin Teodorescu (vezi ultima întrebare de aici), ca de obicei excepțional în momentele-cheie, prezența scăzută nu a fost anticipată de niciun sondaj și de niciun sociolog. O parte din problemă e metodologică și e gravă, internațională, fundamentală. Dar mai e ceva. Credința în România nu se certifică prin acțiune. Distanța dintre a spune că ești credincios și a face ceva concret este imensă, după cum spuneam aici la punctul 2, un paragraf care mi-a atras multă antipatie din partea site-urilor cu "ortodox" în nume.
Putea fi rezolvată această problemă? Teoretic da. Însă BOR n-a putut să acopere în câteva zile o prăpăstie care s-a creat în ani și decenii. Sunt prea multe Mercedes-uri în BOR, prea mulți Pomohaci și prea puțină muncă socială, compasiune, luptă pe subiecte care afectează în mod real familiile României. Nu ajungi la 7 milioane de vizualizări cu acest clip așa, din întâmplare. Urmează o luptă internă, blamări reciproce și în mod ideal niște reforme. Pe termen lung un conflict în interiorul ortodoxiei românești cu consecințe serioase și dramatice, instituția fiind deja divizată.
În context, așteaptă-te la o creștere rapidă a cultelor evanghelice/neo-protestante în anii următori. Sunt mult mai eficiente în planul activității în comunitate și deci mult mai credibile când vine vorba de a cere ceva enoriașilor. Precum un vot.
4. În niciun caz nu au câștigat liberalismul, progresismul, toleranța. (Un referendum având drept subiect legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex ar clarifica asta imediat). A pierdut însă conservatorismul importat ne-dibace. Prezența a fost de fapt colosală având în vedere disonanța dintre prioritățile românilor și tema referendumului. Sunt epocale imaginile cu oameni sofisticați vorbind doct despre pericolul educației de gen unui public care nu are canalizare, locuri de muncă sau un spital funcțional pe o rază de zeci de kilometri.
Cu cât inițiativele pentru familia tradițională s-au dus mai spre est, spre societăți aparent religioase dar în realitate sărace, cu atât au eșuat mai grav. În Croația au prins mai bine decât în Slovacia, iar în Slovacia mai bine decât în România. Țara noastră n-are destulă clasă de mijloc așezată, calmă, liniștită și pe cale de consecință conservatoare ca să rezoneze puternic la teme mai complexe din punct de vedere intelectual. Maslow a mâncat referendumul.
5. Un partid al Coaliției ar deschide fronturi noi, dând bătăi de cap PSD (votanții au fost nu vârstnici, ci extrem de vârstnici) și rupând o halcă zdravănă din PNL.
Conectez asta și cu plecarea lui Matei Dobrovie din USR. E bine, apele se așează. Prea mulți oameni politici care cred aceleași lucruri sunt în clipa asta în partide diferite.
5b. În mod natural partidul Coaliției s-ar rupe în creștini filoatlantici vs putiniști. Dar în 2019-2020 ar crea un vâj, abia după ciclul electoral ar exploda disensiunile.
6. Impresia generală, la care și eu am achiesat, a fost că PSD nu s-a mobilizat. Dar ce să vezi, turismul electoral a fost colosal.
7. Dragnea a ratat o mare șansă de a-și solidifica imaginea în interiorul și exteriorul partidului. Lumea a uitat deja, dar președintele PSD amenința de ani de zile cu referendumul ăsta ca armă cvasi-electorală. Cele 5 sau 6 sau 7 milioane de voturi cu care s-ar fi mândrit ieri seară pe ecranele televizoarelor nu există.
După ce și-a asumat referendumul atât de rituos, ar fi trebuit să deconteze. PSD pare însă atât de slab încât nici măcar acum nu-l va da jos. Ceea ce este o veste fenomenală pentru opoziție.
8. Liviu Dragnea, prin susținerea referendumului și alipirea temei familiei tradiționale de imaginea sa, a făcut mai multe pentru cauza LGBTQ decât orice om politic din istoria României. Milioane de oameni din afara comunității respective privesc acum altfel un subiect care, până acum câțiva ani, n-ar fi fost în dubiu.
9. Statul român s-a făcut de cacao. Să nu uităm asta. S-au creat condițiile fraudării referendumului, dar degeaba. O prestație rușinoasă și jenantă. Nu ultima. Nu se va deconta nimic de către nimeni...
10. Ce a făcut Klaus Iohannis a fost total irelevant. E o temă de gândire și asta.
10b. Ai observat că Gabriela Firea, altfel o promotoare a valorilor tradiționale, n-a votat? De asemenea Tăriceanu a dat un vot pe ascunselea.
Niciun prezidențiabil cu excepția lui Dacian Cioloș n-a utilizat referendumul în mod coerent.
11. Tabăra pro-referendum trebuie să ceară consultanților banii înapoi. Au repetat premisele campaniei lui Ponta ("Românii sunt proști / propaganda neagră merge / minciunile prind"). Prea mulți consultanți au idei fixe, generate de propriile experiențe și obsesii. Asta în sine nu e rău - idei fixe avem toți! - doar că acest set de idei fixe eșuează din nou și din nou și din nou.
Nu mai suntem în 1992.
Repet: nu mai suntem în 1992.
Din fericire pentru România, PSD are o inerție colosală, e un vas de croazieră de 250 de milioane de tone și va rămâne pe coordonatele deja setate în anii trecuți, răspicat afirmându-și dragostea pentru România-de-acum-20-de-ani într-un anabasis din ce în ce mai ridicol.
Conform lui Vlad Petreanu, reclama de mai jos a fost furnizată de PSD postului RTV. Este foarte posibil ca o mare parte din reclamele pro-referendum să fi venit ca o surpriză neplăcută pentru Coaliție...
12. USR devine din ce în ce mai redutabil. 12 000 de observatori, lucru care trebuie cuplat cu amploarea inițiativei #fărăpenali, după cum observa Cristian Hrițuc.
13. Referendumul a arătat existența unor diferențe semnificative (dar nu imense) între sudul și nordul Moldovei. Precum și între Oltenia și restul-Munteniei-inclusiv-Dobrogea. În special primul set de diferențe este relevant și va deveni din ce în ce mai relevant.
14. România, ca de obicei, complet defazată față de iliberalismul european sau global.
15. Toate instituțiile CRIB (explic ce înseamnă asta aici) și-au dat silința. Fără eroare sau deviere, partidele din anii '90 (inclusiv UDMR), structurile piramidale, vectorii de comunicare care sunt fani ai sistemelor din trecut s-au mobilizat. Dispunerea pe linia CRIB-versus-societate a fost practic impecabilă.
S-a întâmplat ce scriam la punctul 73 de aici: dependenții de CRIB deseori [joacă] renghiuri sistemului prin neparticipare sau vot contrar intereselor CRIB. Prin trădarea principalei lor obligații față de CRIB - menținerea prin vot a sistemului la putere - ei își manifestă nemulțumirea față de unul sau mai multe din aspectele funcționării CRIB.
Cred că e prima dată în istoria PSD când comunicatori ai partidului (Codrin Ștefănescu și "deputatul mitralieră") afirmă că partidul e supărat pe poporul român. (!!)
După eșecul CRIB, urmează radicalizarea. Da, se poate și mai profund. Cum să recunoști că ai greșit? Sau că perspectiva ta asupra lumii sau României e incorectă?
Dacă 100 de mii de oameni de factură non-CRIB care altfel ar fi migrat acum nu mai migrează, din referendum România s-a ales cu ceva bun. Costul de 30-40 milioane euro al referendumului pare prin comparație unul mic.