marți, 30 aprilie 2019

Revoluția și victoria sa - evaluarea perioadei 2017-2019

În urmă cu un an și jumătate am publicat un text de dimensiuni măricele care evalua situația României, o variantă prescurtată aflându-se aici.

Și mai pe scurt, lucrurile stau astfel: ne aflăm în mijlocul unui conflict important, de natură socială, economică și politică între două stări de fapt: CRIB (Comunismul Ruralo-Industrial Balcanic) și Revoluția post-industrială. Viața fiecăruia dintre noi e definită de acest conflict și de aceste stări de fapt. Finalitatea operației medicale pe care o va face o rudă apropiată, ce și cum învață copilul tău la școală, subiectele de discuție la întâlnirile cu prietenii, luptele pentru funcții dintr-o instituție de stat, popularitatea unui miting de protest față de orice, oscilările UDMR, calitatea drumurilor județene - totul duce, mai devreme sau târziu pe firul cauzal, spre cele două stări de fapt și conflictul dintre ele. Dacă acest paragraf îți stârnește interesul sau ți se pare neclar, îți recomand să accesezi oricare din cele două link-uri de la începutul postării.

În câteva săptămâni urmează europarlamentare, cu această ocazie România intrând într-un ciclu electoral complex ce va dura, incluzând și parlamentarele din toamna anului viitor, 18 luni. Dar conflictul nu e doar politic. De fapt, se poate argumenta că politica e doar vârful iceberg-ului, un efect mai degrabă decât o cauză. "Frontul" adevărat e în primării, ONG-uri, birourile mediului privat și ale ministerelor, mediul online, milioanele de discuții care au loc săptămânal în jurul cafelelor sau halbelor de bere, etc.

Cred că e utilă o evaluare a ce a avut loc de când am publicat textul inițial și până acum. Prinși de evenimentele zilnice, e ușor să uităm lucruri sau să nu vedem perspectiva largă. Mă voi limita în mod conștient la doar câteva aspecte, nu e timp și nu ai răbdare de o reinterpretare detaliată a tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă.

* În intervalul de doi ani dintre trimestrul iii al anului 2016 și trimestrul iii al anului 2018, s-au petrecut câteva fenomene economice conforme cu trend-ul istoric deja existent și observat la punctul 13 de aici:

a. Ponderea forței de muncă din sectorul primar al economiei (agricultură+industria extractivă) a continuat să scadă, ajungând la mai puțin de un sfert pentru prima dată în istoria țării.

b. Ponderea forței de muncă ocupate în sectorul secundar/industrial este la o valoare între minimul și maximul ultimilor ani (29%). Investițiile în industria din Transilvania au dus la o creștere a numărului angajaților cu 60 de mii/an, dar creșterea a fost suprascrisă ca pondere de...

c. ... evoluția forței de muncă din domeniile post-industriale: IT, cultură, consultanță, PR, advertising, imobiliare, intermedieri financiare, turism, comerț și alte activități de înaltă calificare profesională, precum și sistemul medical privat și sistemul de învățământ privat, cele de stat fiind CRIB-izate. În continuare acest sector ocupă locul unu prin comparație cu secundarul (industria și construcțiile) sau primarul (agricultura și activitatea extractivă). Avantajul față de locul doi (secundarul, adică industria și construcțiile) a crescut de la 4,6% (2016) la 6% (2018). În termeni absoluți, creșterea a fost de 100 de mii de persoane/an, depășindu-se astfel borna de 3 milioane de angajați. Reamintesc că acest fenomen are loc în contextul în care populația României pierde din cauze naturale 60 de mii de oameni/an precum și mulți emigranți. Practic, în ceea ce privește numărul oamenilor care lucrează într-un domeniu sau altul, societatea post-industrială mănâncă din ce în ce mai mult dintr-o pizza din ce în ce mai mică.

O bornă mai importantă se află chiar după colț: în trimestrul patru din 2018, acest sector a ajuns în urma unei creșteri îndelungate să producă 49,75% din valoarea adăugată brută a economiei (adică PIB-ul brut fără consum sau impozite). Iar trend-ul este ascendent. Dacă frazele anterioare ți s-au părut neinteligibile, hai să punem problema simplificând în mod semnificativ: în ceea ce privește bunurile produse în țara noastră, cândva de-a lungul anului 2019 va deveni adevărată formula "valoarea totală a bunurilor produse în România de ramurile economice CRIB < valoarea totală a bunurilor produse în România de ramurile economice ale Revoluției".

Acestea fiind spuse, ritmul de creștere a forței de muncă angrenate în Revoluția post-industrială s-a încetinit, ajungându-se la +0,71%/an. În perioada 2008-2016 era de +0,97%/an...

* Între vara lui 2016 și ianuarie 2018 doar șase județe au câștigat populație rezidentă. (Acest termen înseamnă nașteri plus migrație spre acel județ minus decese minus migrație dinspre acel județ spre alte județe sau străinătate, conform estimărilor INS; populația studențească nu este luată în calcul). Pe creștere sunt Sibiu, Brașov, Iași, Cluj, Timiș și Ilfov - o jerbă de zone în care se dezvoltă domeniile post-industriale sau care (situația Ilfov-ului) atrag publicul post-industrial din apropiere. Campionii pierderilor de populație sunt în genere zone unde CRIB domină, serviciile medicale fiind praf ceea ce reduce durata vieții vârstnicilor și mărește mortalitatea infantilă iar economia este nesustenabilă, în mod real gonind adulții în altă parte: Teleorman (-11142 persoane), Olt (-9426), Buzău (-8713), Galați (-7705), Botoșani (-7688), etc. Există și surprize aici (Prahova -11140) dar și efectele măsurabile ale administrației CRIB din Capitală (-7813). Având în vedere că cele mai recente cifre sunt de acum un an și jumătate și cuprind schimbarea din anteriorul an și jumătate, poți liniștită/liniștit să dublezi toate valorile din acest paragraf ca să vezi ce s-a întâmplat în ultimii trei ani.

* CRIB a organizat un referendum pe o temă perfect subsumată valorilor sale la care, în ciuda susținerii comunității neoprotestante, a dat un chix monumental. Ai uitat?

* În continuare se pompează bani în Catedrala Mântuirii Neamului deși ... oficial construcția a fost deja sfințită. Întârzierea finalizării Catedralei nu e un accident. Relația CRIB cu infrastructura șchioapătă, aproape peste tot în ariile dominate de CRIB surpându-se clădiri cu importanță simbolică, rețele de furnizare a apei și căldurii, sisteme de livrare a energiei electrice, șosele, școli și toalete construite acum un secol în curțile școlilor, drumuri și mijloace de transport în comun, spitale, poduri și căi ferate. Este vorba de o lume care nu poate să repare, nu știe să repare și nu vrea să repare. Sentimentul acut al morții unui model social se reflectă și în prioritizarea plăcerilor rapide (petreceri cu mici și concerte) completată de ignorarea investițiilor stabile, cu efecte pozitive pe viitor. "Dacă oricum murim toți în câțiva ani, ce mai contează viitorul? Hai să ne bucurăm acum, cât și cum putem..."

În context, nepăsarea față de copii este criminală și pare a fi mai degrabă înrudită cu modele de relaționare din spațiul ruso-asiatic.

Cercul vicios al subdezvoltării va continua, statul nemaiavând bani de investiții iar primarii CRIB fugind de fondurile europene exact ca dracul de tămâie. Pentru că banii aceia nu se pot fura. Iar fără o șpagă sau șpăguță, CRIB n-are sens...

Revenind la discuția privind Catedrala, părți din BOR răspund cu o supunere vehementă (în CRIB așa ceva se poate), mitropolitul Banatului făcând cauză comună în mod bizar cu un vector CRIB din alt spațiu. CRIB are și umor, întotdeauna fără să vrea: episcopul Hușilor luptă cu progresismul în timp ce în județul Vaslui, păstorit de episcopie, se moare de foame, principalii angajatori fiind acolo sistemul public de protecție socială și sistemul public de sănătate. Într-un climat de distanțare aspră a elitei ortodoxe de problemele segmentelor de societate care le sunt geografic și demografic apropiate măcar la nivel teoretic, doar cerul este limita ascensiunii cultelor evanghelice în România.

* Parcă citindu-mă cu un nesaț suicidal, Liviu Dragnea încearcă să întruchipeze CRIB pe toate planurile. "Nimic ești tu!" e țipătul autentic al elitei CRIB către oamenii dependenți de CRIB, expresia șocului stupefiat al stăpânilor care descoperă că sclavii fac și altceva decât să dea din cap aprobator. În concluzie, Dragnea beneficiază de încrederea a la fel de mulți români ca Băsescu în timpul crizei economice (!), iar dilema în PSD este dacă scorul la europarlamentare va fi la jumătate față de parlamentare sau (uau!) la două treimi...

Revoluția nu e singura cauză a acestei stări de fapt, dar ajută tare mult.

* Pe 10 august 2018 violența a fost folosită de către stat împotriva Revoluției. Mărturisesc că anticipam că acest eveniment urma să aibă loc peste câțiva ani. Istoria se mișcă repede...

În mod simbolic tunul care arunca apă în manifestanți a rămas după câteva secunde ... fără apă. Andropauza CRIB a fost astfel cuprinsă geometric într-o singură imagine.

Alegerile, ca de obicei într-o democrație, vor funcționa drept supapă, altfel am fi avut un 2019 excesiv de interesant.


(fotografie realizată de Octav Drăgan, EuropaFM)

* Criza de resurse umane a CRIB parcurge drumul dialecticii materialiste dar merge înapoi: pierderile calitative se transformă în pierderi cantitative. Prezența Vioricăi Dăncilă în poziția de prim-ministru este o dovadă excesivă de sinceritate a sistemului. S-a dus epoca ștaif-ului, a ierarhiilor verticale bazate pe respect, a conexiunii bazate pe admirație. În mod tragic, șoferii și secretarele boșilor, acum cu funcții importante în stat, ei înșiși boși, asudă în haine formale, latră onctuos dar cu erori gramaticale sloganele lui Vadim din 2000 și încearcă să cheltuie cât mai vizibil, ratând conexiunea cu oamenii dependenți de CRIB, de care sunt de fapt destul de apropiați social - lucru pe care vor cu disperare să-l uite.

Se va merge însă și mai jos.

* Demos, un partid de stânga în sens modern, nu a reușit să dezvolte capacitatea instituțională pentru a se înscrie la alegerile pentru Parlamentul European și probabil va rata tot ciclul electoral. Scriam acum un an și jumătate la punctul 88: "Disputa stânga vs dreapta nu are loc pe scena politică din România, fiind umbrită de mult mai marele război dintre CRIB și lumea post-industrială." Din nefericire am avut dreptate.

Estimez că în 2024 Revoluția va fi destul de puternică pentru a-și putea dezvolta o scenă politică paralelă. În mod inevitabil, cel mai devreme în 2029 aceea va fi scena politică.  

* Mutilarea legilor anti-corupție și scoaterea din peisaj a unor figuri relevante în context (Kovesi, Lazăr) nu a adus nici măcar o fărâmă de bucurie pe fețele vectorilor CRIB. Cred că, încet-încet, începe să le pice fisa că justiția era doar piciorul elefantului, problema cu care se confruntă fiind de fapt mult mai mare...

Mă apropii de final cu un citat de acum un an și jumătate: "E ușor să fim prinși în evenimentele unei zile sau unei săptămâni. Forțele istoriei acționează la alt nivel, invizibil dar omniprezent, fără răgaz. Trebuie să ne ridicăm ochii și să ne dăm seama că ne așteaptă niște ani dificili pentru noi ca societate, dar că după ieșirea din furtună situația va cunoaște o îmbunătățire substanțială. În 1990 CRIB era tot. În 2000 domina în mod evident. În 2010 a prins un salt util datorită crizei economice, care i-a dat o nouă viață. Acum e deja o umbră a ce-a fost. Va pleca. Dar România va fi bine."

Unde suntem acum?

Disperat precum o viespe rănită de moarte, CRIB țipă, zgârie și încearcă să ordoneze ierarhii irelevant-decrepite. Când lumea în care ai crescut, în care te pregăteai să iei șpagă și să colectezi respect de la sclavi-prin-definiție, e pe cale de dispariție până și aerul ți-e dușman (sau, în imagologia actuală a CRIB, "infiltrat de SRI să-ți intre în plămâni și să-ți asculte astfel telefonul"). În următorul an și jumătate, în măsura în care CRIB își conștientizează slăbiciunile va deveni și hiperactiv, violent chiar în manifestări. Însă nu va fi un robot de desene animate, înalt de 40 de etaje, acționând feroce și eficient ci mai degrabă un suferind de schizofrenie paranoică, murmurând febril într-o celulă despre cum paznicii îi strecoară în mâncare droguri care să-l facă fan al Uniunii Europene, despre cum DNA și SPP au pus camere de luat vederi în pereți și despre cum trebuie urgent să evadeze ca să protejeze tezaurul dacilor de multinaționale. Membrele acestui suferind te pot lovi - însă mintea sa este prea încețoșată pentru a o face într-un mod coerent, care să-i garanteze succesul într-o confruntare.