Întrebare de vineri seara: există un judeţ în România care să funcţioneze ca predictor - chiar şi imperfect - pentru rezultatul alegerilor prezidenţiale? Altfel spus, există un loc unde - dacă câştigi în turul unu şi ai absurd de multă încredere în statistică - poţi deja să dai drumul la şampanie?
Am consultat statisticile electorale şi răspunsul pe scurt este da. Din 1990 şi până acum, candidatul clasat pe locul 1 în primul tur al alegerilor prezidenţiale în judeţul Constanţa a câştigat alegerile în turul doi la nivelul întregii ţări. Acelaşi lucru este valabil şi pentru municipiul Bucureşti.
Afirmaţia asta trebuie calificată şi explicată pentru a se evita... probleme:
1. Este vorba de o serie de coincidenţe statistice, care nu au putere de previziune pentru viitor. Dacă la cazino roşu a câştigat de 5 ori la rând, nu înseamnă că a şasea oară va câştiga tot roşu (ba chiar, în funcţie de teoria matematică utilizată, şansele culorii roşu de a câştiga din nou scad dramatic).
2. Atât judeţul Constanţa cât şi oraşul Bucureşti sunt centre economice şi sociale cu populaţii numeroase. Astfel, ele influenţează în mod direct rezultatul final.
Pe de altă parte, în 1996 şi 2004 am avut câte un candidat (Ion Iliescu şi respectiv Adrian Năstase) care a câştigat primul tur la nivelul întregii ţări, dar care a pierdut în Constanţa şi Bucureşti în primul tur, şi care ulterior a pierdut şi în turul 2. Poate că o fi ştiind constănţenii şi bucureştenii ceva...
3. Bineînţeles, nu cred că Sebastian Lăzăroiu a luat aceste informaţii în calcul când a spus că PDL va pierde alegerile prezidenţiale din 2014. Cu primarii Mazăre şi Oprescu în funcţie, Traian Băsescu a câştigat în primul tur şi în Bucureşti şi în Constanţa... n-ar trebui să fie imposibil pentru PDL să repete performanţa în 2014 dacă cei doi rămân în funcţie până atunci.
4. Pentru cine preferă gândirea leneşă: dacă vreţi să câştigaţi alegerile prezidenţiale, lăsaţi la o parte consultanţii, reclamele şi doctrina; faceţi campanie doar în judeţul Constanţa şi în Bucureşti, câştigaţi şi de restul se ocupă statistica.
Pentru cine nu preferă gândirea leneşă: sociologia are şi umor.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
►
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
2011
(77)
-
▼
septembrie
(23)
- Mitul nr. 457: "Votanţii Alianţei DA sunt acum dem...
- Liviu Dragnea şi sondaje Bucureşti
- Despre lumea care se încheie în aceşti ani
- Analizele bune nasc întrebări. Azi: Bleen
- Despre uninominalul într-un singur tur
- Fenomenul statistic TAROM
- Cum ne minţim despre lideri
- Despre Albă-Ca-Zăpada: un început de analiză stati...
- Un milion de voturi pentru PDL
- Un răspuns pentru Iulia Huiu
- Parteneriatul Oprescu-USL: cine câştigă?
- Faimoasele "voturi de la Paris": ce spun cifrele BEC
- Ce trebuie să faci ca să devii preşedinte în 2014
- ... a treia tornadă loveşte UDMR. Şi despre viitor...
- Două tornade vin spre tine. Ce faci? Cazul UDMR
- Lumea secretă a politicii româneşti din 2011
- Două statistici = două cuţite
- Despre 12 septembrie 2001
- 6 lucruri interesante despre alegerile din ultimii...
- Despre furie şi alţi demoni
- Sociologia ≠ statistici plictisitoare
- De la cine ar lua voturi partidul lui Dan Diacones...
- Sondajele publicate de USL şi ipoteza "15"
-
▼
septembrie
(23)