8 luni până la prezidențiale: despre opoziția alții-decât-PNL

Urmează o lungă perioadă în cadrul căreia subiectele de prim-plan vor fi altele decât cel din titlu. Este deci un moment potrivit să clarificăm câteva lucruri despre care altfel n-o să mai ajungem să vorbim decât prin decembrie 2014.

Care au fost, sunt și vor fi problemele opoziției alții-decât-PNL?

1. Identitate slabă. Toată lumea vorbește despre "dreapta". Însă... din '90 încoace, cu mici excepții, forțele "de dreapta" s-au construit pe o identitate:

a) falimentară sociologic și electoral ( = prea puțini votanți)

și

b) incorectă ideologic.

Cele două lucruri sunt strâns legate. Ideologia nu este o chestie plicticoasă de care vorbesc intelectualii partidului la întâlniri la care se poate moțăi. Ideologia este calea principală de a atrage și convinge votanți gratis. Dreapta, oriunde pe glob, poate fi definită prin două linii de gândire ideologică:

a) conservatorism

și/sau

b) liberalism.

Conservatorism: avem un partid care să susțină stabilitatea, familia, patriotismul, credința în Dumnezeu, optimismul față de România și români, respectul pentru trecut (de exemplu pentru oamenii uciși de comunism), dreptul la proprietate, evident statul de drept și eventual monarhia? Nu, n-avem.

Liberalism: avem un partid care să susțină reducerea TVA măcar la nivelul de dinainte de 2010, reducerea impozitării forței de muncă, reducerea birocrației și aparatului de stat, un climat mai bun pentru oamenii de afaceri, mari și mici, măsuri concrete nu vorbăraie? Nu, n-avem.

Deci pe valorile dreptei: zero. (Lupta împotriva corupției nu e o valoare de dreapta, PSD a putut-o folosi cu ușurință în 2012, PRM-ul în 2000 și asta pentru că și politicieni "de dreapta" au fost, sunt sau vor fi corupți).

Ce are atunci "dreapta"? Două grupuri de votanți:

A) 'Jos Iliescu' din cauza mineriadei din 1990 și a evenimentelor care au precedat-o. Nu se regăsesc aici foarte multe voturi.

și

B) Membrii de partid, familiile membrilor de partid, ce mai pot influența primarii "dreptei" din rural.

Aceste două grupuri, însumate, sunt mici, electoratul votant e prea numeros. Sunt prea mulți votanți în România pentru cât de mic a fost gândit năvodul "dreptei" (adică fără valori ideologice). Masa e înclinată, cărțile sunt măsluite, paradigma e putredă, întotdeauna "dreapta" a fost nevoită să pornească de pe poziții de inferioritate.

Totuși "dreapta" a câștigat alegeri. Cum? Ajungem la al doilea lucru pe care "dreapta" nu-l are acum:

2. Lider carismatic. Dacă opoziția avea o figură forte, USL nu s-ar fi rupt. Pentru că le-ar fi fost teamă.

Pe 6 mai 2010 au murit, politic vorbind, o mulțime de oameni care erau atunci în prim-plan. Sau poate că e prea devreme pentru o re-evaluare. Cum stau lucrurile acum: Emil Boc sau Elena Udrea pot cel mult să ajungă în turul doi și să piardă acolo la o diferență considerabilă.

Cei apăruți după 2010 aveau o șansă atâta timp cât USL exista și avea un singur candidat. În contextul actual ruta s-a încețoșat. Poate că după europarlamentare lucrurile vor prinde viteză.
(Reamintesc cât de greu a câștigat Băsescu, atât în 2004 cât și în 2009, în contextul în care era un lider extrem de performant în planul carismei. Fără valorile potrivite e greu, e foarte greu, pornești cursa cu douăzeci de metri în spatele celorlalți).

În lunile următoare, și mai ales după noiembrie, vom auzi o mulțime de blamări și concluzii, aproape toate tactice, niciuna strategică. Nu există nici soluția de fond (valori) nici soluția-ersatz (un politician care să convingă alte grupuri decât cele marcate cu A și B mai sus). Dacă după înfrângerea previzibilă din iarnă nu se găsesc soluția de fond sau un ersatz, se mai risipește un ciclu electoral.