Să ne imaginăm următoarea situație:
0. Teodor Meleșcanu candidează la alegerile prezidențiale.
1. Președintele României este la final de mandat și nu va candida. Din motive care țin de economie și comunicare precum și de erodarea inerentă politicii românești el nu va fi un factor colosal în primul tur al alegerilor prezidențiale. Candidatul susținut de președinte poate că va trece de 10%, poate că nu. Lipsa unei susțineri organizaționale majore îngreunează sarcina acestui candidat.
2. Tabăra din care provine președintele e divizată. Un alt candidat credibil în rândul electoratului tradițional anti-PSD își dezvoltă o bază de susținere nouă și probabil un proiect pe termen lung, separat de președintele actual.
3. Candidații de la punctele de mai sus cumulează sub 25% din intenția de vot din primul tur. În anii care urmează se va spune la mii de mese de berărie sau de cafenea, în mii de articole și sute de discursuri publice că "divizarea a omorât dreapta". Pe cifre, problema este că bazinul întreg era prea mic - putea fi și un singur candidat, acceptat de tot publicul președintelui, că tot n-ar fi fost îndeajuns pentru atingerea turului doi. Și asta pentru că...
4. ... apare o candidatură care sare peste dezbaterile din anii anteriori precum atleții peste obstacole. Textura discursului e total diferită de cea a PSD-ului sau a taberii prezidențiale. Comunicarea este de cu totul altă natură. Nu fac aici judecăți calitative: pentru a lua un exemplu, culoarea albastru e diferită de portocaliu sau verde fără să fie inferioară sau superioară față de acestea. E o realitate obiectivă. La fel stau lucrurile și cu natura neortodoxă a acestei candidaturi. Pentru cei care l-au părăsit pe președinte (sau n-au fost niciodată de partea lui) și nu vor să se îndrepte automat spre PSD, există o alternativă. Și sunt mulți, destul de mulți încât să promoveze această variantă peste 25% din numărul total de voturi, adică în turul doi.
5. În primul tur, Moldova, Muntenia și chiar un București dezamăgit optează în mod hotărât pentru candidatul PSD. Toate "cuceririle" electorale ale taberei anti-PSD de la prezidențialele anterioare s-au resetat. În Transilvania, candidatura aparte obține primul loc în cam toate județele. Din susținerea pentru președinte a rămas în capitală un scor dublu pentru candidatul său prin comparație cu cel înregistrat de acel candidat la nivel național și cam atât.
6. Candidatul PSD are un avantaj imens: nu are împotriva sa un candidat populist și în acel timp reformist, carismatic și proactiv, un oponent care să treacă peste granițele tradiționale ale dreptei și să acceseze ... oamenii de rând. Cei care încearcă acest lucru nu (mai) sunt credibili sau au avut prea puțin timp la dispoziție pentru a-și construi imaginea publică așa cum era necesar. Parafrazând un om apropiat de PSD, "motoarele dreptei sunt stinse". Terenul e larg deschis.
7. Dar candidatul PSD nu dă mesaje de stânga în sensul clasic. Discursul său abundă în referințe conservatoare ("Respectul pentru cei care au muncit cinstit o viață întreagă și au contribuit la ridicarea acestei țări în condiții vitrege este o obligație pentru toți cei responsabili de administrarea țării"). Lupta de clasă e absentă. În mod total neinteligibil pentru un stângist occidental nu se face vorbire de inegalități, reforme vaste sau modernizare, nu se speculează războiul cultural și nu se face o critică acerbă a capitalismului, burgheziei și materialismului, ci dimpotrivă se vorbește de unitate, nu politică ci socială ("Am în vedere ca, în virtutea atribuțiilor constituționale, să contribui la unirea tuturor forțelor și capacităților creatoare care pot să participe la acest uriaș efort de recâștigare a demnității (...) A venit momentul să trecem peste încrâncenări, intoleranță și să punem inteligența și buna credință în slujba țării"). Discursul pentru tineri e marginal. Ținta principală sunt adulții, în special cei cu vârsta peste 40 de ani. Întoarcerea la stabilitate și normalitate e termenul cheie. Cum de-a pierdut dreapta așa ceva? Cum de n-a avut dreapta așa ceva? Întrebările acestea se sting prin săli de amfiteatru, ele nu există în spațiul public sau în sânul dreptei.
8. La alegerile anterioare candidatul PSD obținuse puțin peste 30% în primul tur. Datorită setului de circumstanțe de mai sus, scorul candidatului PSD la aceste alegeri e considerabil mai mare...
9. ... însă nu contează doar cifrele, ci ambianța publică. PSD impune temele, oponenții săi sunt reactivi. Opoziția tradițională, cea știută de toată lumea din ultimii zece ani, alternează între letargia sceptică și divizarea furibundă. Lipsește seva, lipsesc comunicatorii, lipsește încrederea și lipsește energia. O lume întreagă de ambiții, valori, cariere și percepții stă să moară, lucru deja sugerat de rezultatelor alegerilor ne-prezidențiale de la sfârșitul primăverii. În tot acest timp candidatura specială trece prin pereți, dărâmă stâlpi de susținere, creează uși noi. Lumea ultimilor zece ani se întreabă: cum de se poate așa ceva? Cine îl votează? De ce nu ne votează pe noi? De ce, în rândul votanților non-PSD, noi suntem o minoritate?
10. În seara turului unu se înregistrează oficial cataclismul, schimbarea de paradigmă și trecerea oficială la o nouă dispunere a scenei politice. Există inerție pentru câțiva ani. Proiectele lumii trecute continuă. Cariere se scufundă până la capăt. Dar povestea continuă - pe coordonate noi.
Mai sus nu am descris anul 2014.
Mai sus am descris anul 2000.