Un prieten foarte bun mi-a adresat întrebarea din titlu. Ca să îi răspund, am analizat informaţiile din 3 momente: înainte de apariţia POTV în planul percepţiei publice (iulie 2010), imediat după aceea (septembrie 2010) şi acum (mai-iunie 2011). Pentru fiecare moment am selectat două sondaje realizate de companii diferite.
O primă întrebare era dacă (şi cât) a convins POTV pe nehotărâţi să participe la vot. Aveam nevoie de procentul de nehotărâţi din fiecare sondaj şi de o distribuţie a voturilor care să îi ia în calcul. Din aceste motive procentele pe care le veţi vedea mai jos nu sunt cele transmise de obicei la televizor sau pe alte canale media; aici, "100%" este toată populaţia cu drept de vot, şi nu doar cei care au spus că vor să voteze.
Iulie 2010 | Nu votează | PSD | PNL | PDL | Alţii |
IPP | 58 % | 16,8 % | 11 % | 5 % | 9,2 % |
INSOMAR | 60 % | 15,6 % | 8,3 % | 5,1 % | 11 % |
Sept.2010 | Nu votează | PSD | PNL | PDL | POTV | Alţii |
GSS | 32 % | 25,1 % | 19 % | 9,8 % | 5,8 % | 8 % |
CSCI | 33 % | 25,2 % | 16 % | 10,7 % | 4,7 % | 10,4 % |
Mai-iunie 2011 | Nu votează | USL | PDL | POTV | Alţii |
CCSB | 47 % | 30,7 % | 10 % | 4,7 % | 7,3 % |
Avantgarde | 46 % | 32,9 % | 9,1 % | 4,3 % | 7,6 % |
1. La câteva săptămâni după şocul tăierilor de salarii anunţate de preşedintele Băsescu, între 58 % şi 60 % dintre români nu aveau o opţiune de vot. După trecerea verii, mai puţin de jumătate dintre aceştia (26% dintre toţi românii cu drept de vot) s-au orientat spre soluţii politice: o treime spre PSD, o treime spre PNL şi restul în mod egal spre PDL şi POTV. Este posibil ca transferul de intenţie de drept de vot să se fi făcut pe alte coordonate procentuale, dar cele menţionate mai devreme pot fi considerate corecte. În mod previzibil, partidele de opoziţie au fost principalele beneficiare ale anului 2010, POTV captând atenţia a relativ puţini votanţi.
2. Din toamna anului 2010 şi până la momentul actual, USL (sau partidele care îl constituie) au înregistrat o scădere remarcabilă a susţinerii electorale. Între 9% şi 14% dintre toţi românii cu drept de vot au dorit în ultimul an să voteze USL sau partidele componente, dar ulterior şi-au schimbat părerea. Ca să reformulăm în alţi termeni: USL a pierdut mai mult de un sfert din electoratul său în ultimele nouă luni. Motivul pentru care acest lucru nu a fost vizibil ţine de statistică: numărul non-votanţilor a crescut, ceea ce a avut efectul de a "mări" artificial procentul de susţinere pentru USL, ascunzând problema sub preş. Dacă ultima propoziţie ţi se pare de neînţeles, te rog să citeşti paragraful următor; dacă nu, eşti rugat(ă) să mergi direct la paragraful numerotat "3".
Să ne imaginăm că în luna septembrie a anului trecut, o sută de oameni au fost întrebaţi ce fel de îngheţată vor să mănânce. 44 au răspuns "PNL" sau "PSD", 23 au vrut alte feluri de îngheţată, iar 33 au spus că nu vor îngheţată. Din totalul consumatorilor de îngheţată, preferinţele pentru îngheţatele "PNL sau PSD" se ridicau la 65% (44 din 67). În iunie 2011, întrebăm aceiaşi 100 de oameni ce îngheţată doresc. Acum, 31 doresc îngheţata "USL", 47 nu vor îngheţată, iar 22 vor alte sortimente. Din totalul consumatorilor de îngheţată, preferinţele pentru îngheţata "USL" se ridică acum la nivelul de 58% (31 din 53). Scăderea nu pare dramatică (65% - 58% = 7%), atâta timp cât luăm în calcul doar consumatorii de îngheţată; dar dacă luăm în calcul întreg grupul de 100 de oameni, numărul consumatorilor "PSD" şi "PNL"/"USL" a scăzut de la 44 la 31 (adică cu 29,5%). Procentele au fost luate din sondajele de mai sus, cei care "nu vor îngheţată" fiind - în mod evident - cei care nu vor să voteze.
3. POTV şi PDL s-au stabilizat, lucru sesizat de altfel şi de Sebastian Lăzăroiu în urmă cu o lună într-un interviu pentru Evenimentul Zilei. Tehnic, despre primul partid s-ar putea vorbi chiar de un uşor trend descrescător, dar acest lucru este extrem de greu de măsurat cu acurateţe, întrucât procentele sunt extrem de mici.
Din sondaje de o calitate mai îndoielnică, care plasează intenţia de vot pentru POTV la 13% în Bucureşti în iulie 2011 (adică 6% din toată populaţia cu drept de vot din Bucureşti, prin comparaţie cu 4,5% la nivelul întregii ţări), ar rezulta că frumoasa noastră capitală este unul din punctele forte ale POTV în plan geografic.
În concluzie, electoratul POTV este rezultatul mobilizării afective a unui subgrup din rândul celor nemulţumiţi de măsurile de austeritate, precum şi al sustragerii unor procente relativ neimportante de la celelalte partide (procente recuperate rapid de acestea). Cel mai bun indicator al plajei maximale a POTV este chiar rating-ul televiziunii respective: între 100 şi 300 de mii telespectatori urmăresc OTV în orice moment, adică un procent din populaţia României mult inferior intenţiei de vot pentru partid. În alte cuvinte, atâta timp cât partidul lui Dan Diaconescu rămâne organizaţia politică a unei televiziuni, limita sa a fost deja atinsă.
Prin comparaţie, există întrebări mai importante pentru viitoarea configuraţie a Parlamentului decât electoratul OTV - cum ar fi cele legate de noua lege electorală. Dar despre asta, în altă postare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu