Comasarea alegerilor: un aspect pe care toţi îl ignoră

UDMR e de acord, cel puţin în teorie, cu comasarea alegerilor. Nu voi discuta aici despre cine e avantajat şi cine nu. Voi vorbi despre altceva: scăderea inevitabilă a nivelului campaniilor electorale.

Numărul oamenilor capabili să creeze slogane, campanii, să efectueze şi să analizeze sondaje, să formuleze planuri şi atitudini de PR .. toate astea la un nivel de calitate acceptabil ... este limitat, iar suprapunerea alegerilor locale cu cele parlamentare nu va face pe niciun politician sau partid să gândească: "Ah! Trebuie să angajăm de două ori mai mulţi oameni decât dacă alegerile ar fi separate!"
În alte cuvinte, o să avem aceleaşi firme, aceiaşi oameni, aceleaşi creiere făcând şi campania pentru Dolj şi campania pentru Craiova. Şi colegiile uninominale 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 din circumscripţia nr.40 (judeţul Vâlcea), dar şi alegerile pentru primăria oraşului Râmnicu Vâlcea. Şi sectorul 3 şi colegiile aferente. Când cantitatea de muncă creşte, calitatea scade. Fie asta, fie vom vedea amatori încercând să facă muncă de profesionişti.

O a treia posibilitate - cea mai cenuşie - este monotonia bicoloră. USL şi PDL - sau ce formă va avea atunci PDL - vor amesteca planuri şi campanii, probabil axându-se pe câte un set simplu de slogane indiferent de personalităţile implicate, indiferent de situaţia de la faţa locului şi de istoria sa electorală, indiferent de forţa organizaţiei locale şi indiferent de percepţia asupra partidului în locul respectiv. Nu va fi timp, nu vor fi resurse pentru asemenea "fineţuri". Se va merge pe o linie şi o idee, din Maramureş în Mănăştur şi din Vama Veche în Vitan.

USL este în mod clar avantajat: duo-ul Ponta-Antonescu este recognoscibil şi într-o oarecare măsură cei doi se completează imagologic: incizia procurorului şi avântul unui om care pare mai tânăr decât este. PDL, în schimb, nu are ce să pună în loc: ca şi în PSD-ul din 2008, liderii sunt tociţi pentru că guvernarea a înghiţit partidul. Mişcarea Populară, Albă-ca-Zăpada şi alte antreprize similare nu par să propună soluţiile de care e nevoie la un astfel de campanie. Ele par a fi construite pentru campanii electorale tradiţionale (ex. 2008), nu precum una ca în 2009.

Dan Diaconescu şi alţii ar putea "rupe ritmul", jucând tocmai pe imaginea a doi monoliţi prăbuşindu-se unul peste celălalt, dar până la urmă şi OTV este ... unul singur.

Sper să greşesc, şi să avem o campanie imaginativă, informativă şi completă.