1. Dezbaterile nu s-au purtat pe fond, ci au fost ca de obicei extrem de personalizate. Lucru care a dus la excesele obişnuite. Arafat fie era un hoţ dovedit, fie un înger. TB: evident un dictator sau la fel de evident singurul om de stat cu bun simţ. Ridicol.
2. PDL a absentat total din scenă. Ceea ce se leagă cu punctul următor...
3. Ca şi în mai 2010, preşedintele a ocupat locul de pavăză/scut pentru ca PDL să nu mai primească un şoc electoral. Tactic, a fost o idee bună: preşedintele a părut singurul care susţinea noua lege a sănătăţii. Strategic însă, e vorba de o greşeală întrucât imaginea PDL-ului nu este în mod fundamental diferită de cea a preşedintelui. Dacă alegerile din toamnă devin de facto un referendum cu privire la preşedinte, PDL poate deja să-şi facă bagajele.
4. Preşedintele a făcut o eroare de discurs. Dacă pe baza nemulţumirii populaţiei a cerut retragerea legii din dezbaterea publică, de ce nu cere în mod public pe baza aceluiaşi criteriu demisia guvernului? Sau de ce nu-şi scrie propria sa demisie? Panta "vox populi" este periculoasă dacă eşti extrem de nepopular.
5. În funcţie de modul în care doriţi să citiţi legea:
a) nişte firme private au pierdut bani pe care urmau să îi facă
b) nişte firme private vor face bani ca înainte, pe aceeaşi acoperire legală ca până acum în loc de una nouă (citez din preşedinte: "Am auzit poveşti că băieţii deştepţi se vor înfrupta din banii Sănătăţii. Acum se întâmplă însă acest lucru.")
6. Despre cei care au ieşit în stradă la Târgu Mureş, Braşov, Bucureşti ar fi multe de spus, dar nu e timp.
7. Un proiect politic al unui partid care controlează Guvernul, Preşedinţia şi teoretic Parlamentul a picat. Cel puţin temporar. Importanţa reacţiei UDMR a fost vizibilă.
8. O viziune mai rece şi mai punctuală: aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu