Haos la orizont: noul sistem electoral

Detalii aici, dar şi în continuare:

"Propunerea care a intrunit consensul Comisiei consta intr-un sistem de vot mixt, prin care se aloca jumatate din mandatele parlamentare pe colegii uninominale si diferenta de mandate pe un sistem de compensare. (...) Daca la alegerile parlamentare din noiembrie s-ar aplica un sistem de vot mixt procedura ar arata astfel: candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi obtine si mandatul de parlamentar, candidatii care nu a [sic] castigat in competitia directa vor fi numiti de catre partide pe sistemul de liste. Mai exact, in functie de voturile obtinute, partidele obtin un procentaj care se va calcula la nivel natonal. In functie de procentajul obtinut se vor redistribui mandatele."

Întrebare crucială: poate un partid sau alianţă să aibă mai mulţi candidaţi decât numărul de colegii? Ex. la un parlament cu 400 de mandate, este numărul de candidaturi limitat la 200?

Dacă da, adică ştirea este scrisă greşit şi poţi să ai candidaţi la ocuparea mandatelor din parlament care există exclusiv pe listă, vom avea în fiecare partid două feluri de candidaţi: cei care se duc în bătălia electorală (câştigă? bravo lor! pierd? la revedere!) şi cei care se vor ascunde pe liste, intrând în parlament pe baza voturilor obţinute de candidaţii care s-au dus în luptă. Unii candidaţi o să fie "uninominali", alţii n-o să reprezinte de facto pe nimeni. Într-o formă mai evidentă şi mai puţin complicată decât în 2008, sistemul permite partidelor să selecteze oameni care să intre la sigur în parlament. Dacă veţi vedea la voi în colegiu un candidat Y din partea partidului X, nu uitaţi să vă uitaţi şi pe lista partidului X, mai ales pe primele locuri, unde veţi găsi în mod sigur oameni pentru care n-ar vota aproape nimeni. Votul pentru Y este vot şi pentru partidul X; Y s-ar putea să nu intre în parlament, dar colegii lui - bine insulaţi de lupta electorală şi plasaţi strategic pe lista partidului - da. În afară va fi vopsit gardul uninominal al candidatului simpatic, în timp ce în spate se află leoparzii dinozaurieni cărora le e frică să dea nas în nas cu un alegător.

Dacă nu, sistemul este stupid, întrucât împiedică prin natura sa ca un partid sau alianţă să obţină peste 50% din mandate, indiferent de numărul de voturi primite. Poţi să primeşti 60% din voturi şi să câştigi 70% din mandate, vei fi limitat la maxim 50% de locuri în parlament. Pentru că doar atâtea colegii există, iar în textul de mai sus se vorbeşte despre "candidatii care nu a [sic] castigat in competitia directa vor fi numiti de catre partide pe sistemul de liste".

Exemplu concret:

La un parlament cu 200 de mandate, din care 100 se distribuie uninominal iar 100 "pe liste"/proporţional...

Partidul Alb-Albişor candidează în toate colegiile şi are deci 100 de candidaţi.
Să zicem că obţine 60% din voturi.
De asemenea, candidaţii săi ocupă locul unu în 70% din colegii.

Partidul Alb-Albişor câştigă 70 de mandate în prima fază (a câştigat 70% din cursele electorale)...
... şi ar trebui să câştige 60% din mandatele din a doua fază, adică 60...
... problema este că nu are cum, întrucât neexistând candidaţi "în afara colegiilor"...
... iar Partidul Alb-Albişor nu are decât 30 de candidaţi care n-au intrat încă în parlament...
... deci nu poate lua decât 30 din cele 60 de mandate la care ar avea dreptul din faza doi, de distribuţie pe liste.

Sistemul face imposibil ca un partid sau alianţă să obţină mai mult de 50,0% din locurile din parlament, indiferent cum ar vota populaţia. 50% devine scorul maxim pe care-l poţi obţine la parlamentare. Impactul asupra alegerilor care vin este evident.

În continuare, acest sistem menţine confuzia între candidat şi partid. Dacă susţin un partid dar îmi place candidatul din colegiul meu de la un alt partid, votul meu pentru acesta va conta pentru partidul candidatului.

O variantă de citire a noului sistem de vot permite concluzia că aceste este partitocratic. Permite partidelor - după micul, intensul şi neplăcutul experiment 2008 - să evite parţial contactul cu alegătorii. Vom putea din nou să vedem politician fără electorat, om politic care nu ştie ce este aceea o campanie sau cărători de serviete cu loc asigurat în parlament fără un vot primit în spate.
A doua variantă de citire ne permite să tragem concluzia că sistemul e nedemocratic. Ne va transforma în mod garantat într-o ţară guvernată pe bază de alianţe şi coaliţii - chiar dacă populaţia nu vrea acest lucru. Mai mult, sistemul este croit la cheie pentru situaţia actuală, ceea ce este de-a dreptul ruşinos.

Închei cu o observaţie. Legile în România nu sunt pentru cine se face, ci pentru cine se nimereşte (ex. mandatele de cinci ani croite pentru A. Năstase, dar de care a beneficiat Băsescu). Propun următorul scenariu pentru 2016:

Marele Partid de Dreapta: primeşte 70% din voturi şi câştigă 80% din cursele electorale.
Marele Partid de Stânga: primeşte 30% din voturi şi câştigă 20% din cursele electorale.


Dacă numărul de candidaţi al partidelor este limitat la numărul de colegii, atunci cele două partide îşi vor împărţi parlamentul pe din două, fifty-fifty. Chiar dacă asta n-are nici o legătură cu ce a votat populaţia.

Notă: în urmă cu multe luni, în cu totul alte condiţii dar pe baza aceleiaşi filozofii, s-a discutat şi aici.