Trend-uri în ceea ce priveşte încrederea în politicieni.

Sursa: IMAS, Adevărul, ici.

Acest indicator este hiper-evaluat. El nu indică intenţia de vot, intenţia de vot la prezidenţiale sau potenţialul creşterii intenţiei de vot. Dar atrage ochiul.

Sorin Oprescu ocupă locul întâi, la nu foarte mare distanţă de ceilalţi politicieni. O situaţie similară (Oprescu în top 3 sau 5) este întâlnită în cam toate sondajele în care este măsurată încrederea în el. Foarte mulţi dintre cei care au încredere mare în el nu sunt locuitori ai Bucureştiului şi şi-au format imaginea numai pe baza percepţiilor din mass-media ("stadionul", "podul", declaraţiile politice anti-PDL, etc.). A nu se înţelege că Sorin Oprescu este nepopular în Bucureşti.


În continuare persoane din PDL neimplicate în mod vizibil în guvernare (Stolojan în martie, Blaga acum) au încrederea peste liderii de facto ai partidului. Conform IMAS, Traian Băsescu este în corzi, 90 de români din 100 neavând încredere în el. La polul opus se află CSOP, care dau rezultate extrem de optimiste: doar 83 de români din 100 nu au încredere în preşedinte

Ca de obicei în ultimele luni, MRU-Crin Antonescu-Victor Ponta reprezintă o tripletă de vârf, aproape egali. A se observa că încrederea în MRU a supravieţuit deja unor declaraţii sau acţiuni dificile. Reacţia publicului la subiectele Cuprumin/ decizia CCR privind pensiile / UMF Târgu Mureş se va vedea în sondajul care va fi publicat luna următoare.

Conform IMAS, diferenţa dintre nivelul de încredere în MRU şi nivelul de încredere în liderii PDL are dimensiuni considerabile. Extrapolând puţin, ceea ce spune IMAS este că pentru fiecare 2 votanţi PDL există alţi trei oameni care nu votează PDL dar au încredere în MRU. Ce vor face aceşti trei oameni dacă MRU se înscrie în PDL? Câţi dintre ei ar vota PDL?

PDL pariază pe trecerea timpului, dar şi pe un şantaj subtil la MRU. Cu fiecare lună cu care ne apropiem de alegeri, MRU va fi mai puţin capabil să formeze o forţă politică nouă. Dacă "negocierile" tărăgănează până în septembrie, nu este exclus ca MRU să fie forţat să intre în partid ca simplu membru, fără nici un fel de funcţie. Acest lucru, pentru oamenii dintr-un partid politic românesc, este extrem de important. Acest lucru, pentru oricine altcineva - mass-media, votanţi, analişti - este aproape irelevant. Şi asta pentru că în campanie PDL va trebui să îl folosească intens pe MRU sau mai degrabă popularitatea lui MRU, propunându-l de facto drept candidat la ocuparea funcţiei de prim-ministru. Deja liderii locali vor încerca să utilizeze credibilitatea lui MRU în campania de la locale.