Votul uninominal "pur" - efecte concrete

USL doreşte introducerea votului uninominal "pur" - first past the post (FPTP), candidatul cu cele mai multe voturi într-un colegiu câştigă colegiul respectiv. Candidaţii de pe locurile 2 sau 3 nu intră în parlament. Nu există nici o "listă" naţională (ca într-un sistem mixt) sau mecanism de redistribuire a mandatelor pe sistem proporţional (precum în sistemul actual).

Am mai scris despre acest subiect în trecut, cred că este necesară o recapitulare a subiectului şi mai ales a efectelor sale principale.

Într-un sistem proporţional - cum erau cele din perioada 1990-2004 şi cum este de fapt cel folosit în 2008 - numărul de mandate în parlament al fiecărui partid este egal cu procentul de voturi obţinute + încă câteva mandate împărţite în urma distribuirii voturilor partidelor care nu au intrat în parlament.

Exemple:
Cu 10% din voturi, un partid ar obţine aproximativ 11% din mandate.
Cu 20% din voturi, un partid ar obţine aproximativ 22% din mandate.

Etc.

Într-un sistem uninominal FPTP, bătălia naţională se "dizolvă" în sute de bătălii locale. Compoziţia parlamentului nu mai este determinată de scorul naţional al fiecărui partid, ci de rezultatul fiecăreia dintre "bătăliile" electorale locale. Acest lucru avantajează competitorii cu scoruri mari la nivel naţional - în speţă, USL. După cum am arătat aici (am formatat special propoziţiile ca să poată să fie mai uşor de citit),

Partidele care primesc între 11% şi 15% din voturi
obţin în medie 8% din mandate.

Partidele care primesc între 16% şi 20% din voturi
obţin în medie 11% din mandate.
(...)
Partidele care primesc între 51% şi 55% din voturi
obţin în medie 67% (!) din mandate.

Partidele care primesc între 56% şi 60% din voturi
obţin în medie 69% din mandate.

Partidele care primesc între 61% şi 65% din voturi
obţin în medie 80% din mandate.


Hai să ne uităm la alegerile din 2008, şi să analizăm ce s-ar fi întâmplat dacă ele ar fi fost uninominale, în contextul în care PNL+PSD = USL. Procentele obţinute din totalul de voturi au fost PDL 32%, PSD+PNL 51%.
Premizele analizei favorizează în mod aproape egal atât PDL (care are mici şanse să obţină 32% în toamnă) cât şi USL (cine ştie câţi votanţi ar fi pierdut partidele componente de azi dacă candidau atunci împreună).

Am analizat rezultatele din fiecare colegiu: împotriva unor candidaturi unite PSD+PNL, PDL ar fi câştigat în 77 de colegii, adică ar fi obţinut 16,3% din locurile din parlament. UDMR ar fi câştigat în 32 de colegii, un scor apropiat de cel real (40 de mandate). Dacă scoatem din calcul mandatele acordate minorităţilor altele-decât-cea-maghiară, celelalte 344 de mandate (73% din parlament) ar fi mers la USL.

Recapitulăm:
La voturi: USL 51%, PDL 32%.
La mandate: USL 73%, PDL 16%.

Este instructiv să vedem şi unde ar fi reuşit PDL să ocupe locul întâi, cu numărul de mandate câştigate între paranteze:

Alba (6), Arad (8), Bistriţa (1), Braşov (4), Călăraşi (1), Cluj (9), Dâmboviţa (6), Hunedoara (1), Ilfov (1), Mehedinţi (2), Neamţ (4), Olt (1), Prahova (2), Sibiu (5), Suceava (5), Timiş (6), Tulcea (3), Vâlcea (1), Bucureşti (7), străinătate (4).

Cu excepţia unor cazuri răzleţe, PDL ar fi performat în mai multe judeţe din Transilvania (dar nu toate), Dâmboviţa, Neamţ, Suceava, Prahova, Bucureşti, Tulcea şi în diaspora.

Calculul de mai sus arată că, în contextul formării USL, nu măsurile economice din 2010 sunt de vină pentru rezultatul slab pe care PDL l-ar obţine în urma alegerilor parlamentare. În ciuda faptului că 2008 a fost un moment de vârf pentru PDL, acest partid n-a fost niciodată atât de popular încât să învingă într-o luptă electorală o combinaţie PNL+PSD, criză-sau-nu.

Implicaţiile introducerii sistemului uninominal sunt următoarele:

1) Numărul de mandate obţinut de PDL va scădea drastic. PPDD riscă să nu intre în parlament, chiar şi cu 10-15% din numărul de voturi exprimate.

2) UDMR nu va suferi atât de mult pe cât (se) crede: divizarea voturilor românilor în mai multe judeţe din Transilvania va duce la alegerea multor parlamentari de etnie maghiară de pe locul 1 (ex. candidatul UDMR 30%, PDL 26%, USL 22%, PPDD 16%, etc.).

3) scopul PDL în lunile următoare va fi crearea unei forţe comparabile ca impresie de putere cu USL, astfel încât voturile să nu se distribuie decât între aceste două alianţe. În acest context, o alianţă cu PPDD devine strategic necesară în numele unei identităţi noi, care să aibă cât mai puţin de-a face cu PDL.

Dacă te-a surprins menţionarea unei alianţe strategice PDL+PPDD, iată un scenariu: într-un colegiu, candidatul USL ar obţine 47% din voturi, candidatul PPDD 25%, candidatul PDL 23%. Dacă PDL şi PPDD şi-ar numi un candidat comun, acesta ar învinge candidatul USL. Nu vor exista foarte multe situaţii de acest tip, iar PDL riscă să-şi alieneze suporterii prin formarea unei alianţe cu PPDD, dar... atât pentru PPDD cât şi pentru PDL, introducerea votului uninominal reprezintă un pericol grav.

4) Apelurile PDL la spargerea USL vor deveni extrem de zgomotoase.

5) MRU nu va fonda un partid nou sau o mişcare politică nouă, întrucât aceasta ar avea şanse infime să intre în parlament. El va fi folosit într-o "Mişcare Populară" (vezi punctul 3 de mai sus).

6) Este posibil ca Traian Băsescu să ia în calcul o demisie care să genereze o campanie prezidenţială în toamnă. Dacă liderii PDL înţeleg necesitatea de a-l folosi pe MRU, acesta ar putea ridica scorul partidului. Această temă uneşte observaţia de la punctul 3 (forţa politică anti-USL) şi punctul 5 (utilizarea lui MRU).

7) Dacă USL nu comite greşeli grave în următoarele luni, poate obţine 70-80% din mandatele din următorul parlament. Pare un procent mare? După cum am arătat mai sus, cam atât ar fi obţinut şi în 2008. Şi asta în condiţiile în care PDL a opus mai multă rezistenţă (atunci a obţinut 32% din voturile valide).

8) Constituţia nu vorbeşte de 50% +1 din voturi, ci de 50% +1 din mandate ("Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament (...) ").