Întrebarea greşită despre ARD

Să presupunem că n-ar fi existat niciun blat, nicio campanie lipsită de atracţie, şi totul ar fi mers ca pe roate. ARD ar fi obţinut exact scorul său maxim, scorul PDL de acum patru ani: 2,28 milioane voturi. Mai mult cu 1 milion 5 mii 571 decât cei care au votat de fapt pentru ARD.

Posibilă reacţie intermediară, căreia îi răspund imediat:

"ARD ar fi obţinut mai mult decât PDL în 2008 datorită erorilor guvernării Ponta!"

Răspuns: ARD ar fi fost incapabilă să speculeze oportunităţile ivite chiar şi în scenariul de mai sus. Ce credibilitate avea ARD (... PDL...) când vorbea de scăderea nivelului de trai şi despre măsurile pe care le-ar lua pentru creşterea acestuia? Cât de credibil era ARD în faţa pensionarilor? Care a fost mesajul ARD pentru tineri (în afară de a-i încerca să-i înfricoşeze că România va pleca din UE dacă USL ajunge la putere - frica este supraevaluată ca motivator electoral)? Ce a avut ARD de transmis familiilor din România? A spus ARD ceva despre reducerea birocraţiei? Care a fost propunerea ARD cu privire la sistemul de sănătate cu care să fi atras atenţia? Ce mesaj a dat ARD cu privire la reducerea sau eliminarea corupţiei? Putea oare să zică ceva, după numele trecute cu greu de comisia Macovei sau peste capul acesteia? Putea oare să zică ceva după numeroasele cazuri de corupţie din Transilvania ultimilor ani?

Iar despre teme precum ICR, încălcarea Constituţiei sau plagiatul: acestea nu au avut impact în afara votanţilor pe care PDL/ARD îi avea deja.

Revenind la rezultatul virtual al alegerilor din 2012, avem două posibilităţi: putem să considerăm că unii votanţi care în scenariul nostru ar vota cu ARD au votat şi în realitate, dar cu alte partide, probabil la instigarea organizaţiilor locale PDL care au trădat, sau că toţi au absentat de la vot. Adevărul este între cele două situaţii, dar le voi menţiona pe amândouă, ele reprezentând extremele.

Situaţia 1 (unii votanţii lipsă veniseră la vot, dar cu alte partide, distribuţia celor 1 005 571: un sfert la USL, un sfert la PPDD, 50% au absentat)

Prezenţă 7,9 milioane
USL 4,1 milioane = 51,9% = 61% din mandate
ARD 2,2 milioane = 28,2% = 24% din mandate

ARD 132 de mandate, USL cu 200 mai multe.


Situaţia 2 (toţi acei 1 milion au lipsit de fapt în realitate)

Prezenţă 8,4 milioane
USL 4,3 milioane = 51,2% = 60% din mandate
ARD 2,2 milioane = 26,5% = 22% din mandate

ARD 121 mandate, USL cu 210 mai multe.

Ca element de picanterie, candidaţii ARD care ar fi intrat în parlament în situaţia doi dar care n-au intrat în realitate sunt: 38 de membri PDL, 2 membri PNŢCD/NR, 1 membru FC. Boureanu, Stănişoară, Pavelescu şi zeci de PD(L?)-işti anonimi intrau în parlament. Pentru Papahagi nimic nu era garantat. În continuare out: Neamţu, Biriş, Crăciun, Baconschi şi cam toate celelalte nume care vă vin în minte. Beneficiar major: PDL (92,7% din mandatele în plus).

Lăsând la o parte observaţiile laterale, vedem că diferenţa adusă de scenariul "ARD = 2,2 milioane voturi" constă în ... mai mulţi parlamentari PDL, USL obţinând în continuare o victorie de amploare şi fiind la 20-30 de mandate distanţă de modificarea Constituţiei, mandate care ar fi fost uşor de obţinut, de exemplu de la PPDD.

A întreba despre ce-ar fi trebuit făcut pentru ca ARD să (re)obţină 2,2 milioane este, din punctul meu de vedere, întrebarea greşită. Cele 2,2 milioane voturi nu au reprezentat o performanţă excepţională nici în 2008; faptul că au reprezentat atunci 32% din total a reprezentat o baftă chioară în contextul unor alegeri parlamentare cu o prezenţă (vedem acum) excepţional de scăzută.

Să ne uităm ce au însemnat 2,0 - 2,2 milioane voturi în alte situaţii:

1992: cu 2,17 milioane voturi CDR începe reconstruirea strategiei pentru 1996. Şi strategia a fost reconstruită total, păstrându-se candidatul la preşedinţie dar făcându-se modificări majore "sub capotă" apropo de ceea ce înseamnă grupuri-ţintă, mesaje, proiect, etc.

1996: cu 2,6 (!) milioane voturi FDSN obţine cel mai slab procent din istorie şi intră în criză.

2000: cu 2,1 milioane voturi PRM conştientizează că nu a câştigat alegerile.

Cine vrea să gândească limitat şi pierzător se întreabă cum se poate duce PDL / ersatz-ARD înapoi la 2,2 milioane voturi. 2,2 milioane voturi care, iată, nu înseamnă 30% din total decât o dată la douăzeci de ani (şi nici 30% nu înseamnă cine ştie ce - după cum PDL a descoperit după 2008, chiar şi atunci UDMR şi minorităţile naţionale nu sunt de ajuns, nici pe departe).

Cine vrea să câştige alegeri se gândeşte cum de se poate ajunge dincolo de 3 sau 3,5 milioane, valori atinse şi în trecut de proiecte anti-PSD.

Apropo, în turul doi al prezidenţialelor s-a intrat întotdeauna cu cel puţin 3 milioane de voturi. Diferenţa dintre acest "prag" şi cele 2,2 milioane voturi este consistentă şi nu par să existe soluţii interne pentru recuperarea acesteia.