Disecţia unui dezastru: prezidenţiabilii dreptei în 2000

Pe scurt:

În rural un vot din şapte. Doar un vot din cinci în rândul românilor fără facultate. Înfrângeri în rândul tuturor categoriilor de vârstă. Vadim a depăşit candidaţii dreptei în Transilvania.

It. Was. Not. Pretty.

Sursa:

Exit poll Metro Media, ajustat pe baza rezultatelor oficiale (nu că ar fi fost nevoie de un mare efort).

Detaliat:

1. Acum doisprezece ani dreapta a avut doi candidaţi: Mugur Isărescu (independent dar susţinut de CDR 2000) şi Theodor Stolojan (PNL). Pentru prima şi singura dată în istoria sa, dreapta a ratat turul doi al prezidenţialelor. Cei doi au strâns 2,3 milioane voturi, un pic mai mult decât recordul absolut negativ al dreptei (1990: 2,1 milioane voturi).

Câteva repere:
Emil Constantinescu în 1992, turul unu: 3,7 milioane voturi.
Traian Băsescu în 2009, turul unu: 3,1 milioane voturi.
Niciun candidat PSD n-a obţinut vreodată în primul tur mai puţin de 3 milioane voturi.

2. Corneliu Vadim Tudor a ocupat locul doi cu 3,1 milioane voturi, adică cu 800 de mii mai mult decât cei doi candidaţi ai dreptei împreună.

3. În ciuda numărului mare de candidaţi, scena politică nu a fost încărcată în mod real. Să ne uităm în afara axelor PSD / dreapta / PRM / UDMR: spre competitorii marginali s-au dus 7% din voturi, un procent mai mic decât în 1996 şi egal cu cele ale marginalilor din 2004 şi 2009.

Chiar şi dacă toate voturile candidaţilor marginali s-ar fi dus spre un candidat al dreptei unite, acesta tot n-ar fi intrat în turul doi.

4. Candidaţii dreptei la prezidenţiale au supraperformat faţă de partidele lor, obţinând un milion de voturi în plus. Pentru fiecare votant "pe linie" CDR + Isărescu sau PNL+Stolojan a existat un alt votant care a optat pentru Isărescu sau Stolojan deşi votase alt partid, cel mai probabil PD.

5. Votul pentru candidaţii dreptei e caracterizat de o enormă disproporţie demografică, 60% din votanţii candidaţilor dreptei fiind de sex feminin. Situaţia diametral opusă se întâlneşte la Corneliu Vadim Tudor. Această situaţie - deşi pe alţi indicatori - a fost vizibilă şi în 2012.

Disproporţia votului pe sexe se menţine la nivelul fiecărui candidat al dreptei luat în parte.

6. În planul vârstelor, vorbim de candidaturi care n-au convins, fiind strivite între dorinţa de stabilitate/predictibilitate (Iliescu) şi furie (Vadim).

Să ne uităm la cei care aveau între 18 şi 34 de ani, decreţei din toate valurile (şi cei care au făcut Revoluţia şi Piaţa Universităţii dar şi generaţia BUG Mafia):

Isărescu + Stolojan au obţinut 24% din voturile acestora.
Vadim 33%
Iliescu 25% (voturi obţinute în special în rural).

Altă categorie, cei care aveau între 35 şi 54 de ani - muncitori cărora li se închisese fabrica, ţărani lipsiţi de perspective, bugetari furioşi pe inflaţie, abia deveniţi părinţi şi îngroziţi de lipsa de perspective pentru copiii lor. Pentru majoritatea anii care trecuseră de la Revoluţie au fost pur şi simplu un mare triş care le-a nenorocit viaţa.

Isărescu + Stolojan au obţinut aproximativ 20% din voturile acestor votanţi.
Vadim 29%
Iliescu 35%.

Oamenii care aveau peste 55 de ani erau în genere pensionari îngrijoraţi.
Nicio surpriză. Poate chiar e surprinzător cât de multe voturi au obţinut candidaţii dreptei:

Isărescu + Stolojan au obţinut aproximativ 19% din voturile acestor votanţi.
Vadim 21%
Iliescu 45%.

La toate categoriile de vârstă, candidaţii dreptei (chiar şi însumat) au terminat pe locul trei. Diferenţa dintre scorul în rândul tinerilor (24%) şi în rândul pensionarilor (19%) este foarte mică.

7. Când vine vorba de împărţirea electoratului pe studii, suntem într-un moment tipic pentru o dreaptă fără MOP (Mare Om Providenţial).

Procente obţinute de Isărescu+Stolojan, în ordinea "din totalul votanţilor cu studii primare - medii - superioare":

11 - 24 - 46.

ARD la parlamentarele care tocmai au avut loc: 12 - 19 - 26.

Scorul creşte cu educaţia. OK? Nu neapărat. Pentru că 80% din români au acum studii primare sau medii (90% în 2000). Iată cum arată combinaţii câştigătoare:

2008, PDL: 25 - 33 - 39.
2009, Traian Băsescu, turul unu:  34 - 33 - 28.

Elementul care a făcut diferenţa: obţinerea în 2008 şi 2009 a cel puţin 25% din voturile oamenilor cu studii primari şi/sau medii. Votul oamenilor cu studii superioare este util, dar - după cum au aflat Isărescu şi Stolojan în 2000, ARD în 2012 sau Crin Antonescu în 2009 - nu este îndeajuns.

8. Împărţirea votului conform mediului de rezidenţă arată de asemenea câteva lucruri interesante:

Rural, înainte de ascensiunea şi decăderea PDL:

Isărescu+Stolojan: 14%
Vadim: 29%
Iliescu: 41%.

Oraşe cu populaţia sub 100 de mii de locuitori, cele mai lovite de reformele CDR:

Isărescu+Stolojan: 21%
Vadim 31%
Iliescu 28%.

Oraşe mari: foarte bine, cel puţin onorabil. Din epoca în care dreapta avea un electorat urban puternic. Dacă doriţi să revedeţi...

Isărescu+Stolojan: 32%
Vadim: 24%
Iliescu: 30%

Un scor dezastruos în rural, unde se află mai mult de jumătate din votanţi. Dezastruos = de două ori mai mic decât Vadim, de trei ori mai mic decât Iliescu. Nu s-a putut recupera în urban.

9. Geografic vorbind, electoratul CDR din Transilvania s-a orientat spre Corneliu Vadim Tudor. În 13 din cele 16 judeţe din Ardeal, acesta a ocupat primul loc în primul tur. Au "scăpat" doar Satu Mare, Harghita şi Covasna. În restul ţării, votanţii din 1996 ai lui Emil Constantinescu au optat în 2000 pentru Iliescu.

10. Imaginea lui Mugur Isărescu era foarte bună la momentul scrutinului. Theodor Stolojan nu era asociat cu guvernarea CDR. Niciun lider PNŢCD nu şi-a asumat candidatura; Emil Constantinescu a refuzat să mai candideze. Practic, în condiţiile unei guvernări dificile, s-a schimbat garda.

Efecte? Pozitive, dar nu atât de multe pe cât s-ar fi sperat.

Stolojan + Isărescu: 21% din voturi.
Emil Constantinescu, în ultimul sondaj care măsura intenţia de vot pentru el la prezidenţiale: 18%.

Stolojan + Isărescu: 2,3 milioane voturi.
Emil Constantinescu, acelaşi sondaj ca mai sus, estimare: 1,8 milioane voturi.