Anul prezidenţial 2009: electorate şi explicaţii

Rezultatele sondajelor din toamna anului 2009 au părut contradictorii: Geoană ba era la egalitate cu Antonescu, ba diferenţa era covârşitoare. Tot în primul tur, era Traian Băsescu la 5% de Geoană sau erau aproape la egalitate? De fapt, cu câteva excepţii minore, sondajele luate în discuţie măsurau realităţi diferite. Sondaje conform cărora prezenţa la vot urma să fie redusă erau amestecate cu sondaje în care prezenţa era la cote de anii '90 (o explicaţie mai în detaliu aici). Diferenţa dintre cele două situaţii, după cum vei vedea, poate fi colosală.

Au existat sondaje care au luat în calcul lecţia parlamentarelor din 2008 şi au filtrat baza de date astfel încât să se ia în calcul doar răspunsurile oamenilor foarte interesaţi de politică şi extrem de siguri că vor vota. Putem să privim imaginea de mai jos ca o descriere a "nucleelor dure" pentru cei trei candidaţi principali:

Imaginea largă este:
- Traian Băsescu cu un electorat garantat de 2,6 milioane voturi;
- Geoană semnificativ în urmă, cu greu depăşind cota de 1,7 milioane voturi "sigure", dar făcând acest lucru când trebuia, adică în ultima lună, probabil atrăgând votanţi iniţial pro-Oprescu;
- Antonescu tras în jos de amploarea mai mică a electoratului său de partid (PNL < PSD şi PNL < PDL) dar... vezi punctul b. de mai jos.

Există două aspecte aparte:

a. "Scăderea" lui Traian Băsescu din sondajul efectuat de INSOMAR la sfârşit de octombrie şi început de noiembrie (valea albastră din centrul graficului). Este vorba probabil de efectul marjei de eroare sau alt tip de eroare şi nu de o manipulare - în acel sondaj preşedintele în funcţie îl conducea pe Geoană la procente. De aceea putem ignora acest element.

b. Creşterea majoră a electoratului "dur" pro-Antonescu de după dezbaterea de la Cluj - creşterea masivă a liniei verzi de la capătul din dreapta al graficului. Atenţie, acest lucru nu înseamnă că Antonescu a câştigat nehotărâţi. Mai degrabă, oameni pro-Antonescu care nu erau foarte-foarte siguri de faptul că ar veni la vot au devenit extrem de hotărâţi să facă acest lucru.



Cele mai multe sondaje s-au axat pe o prezumţie conformă cu realitatea: prezenţă undeva între 46% şi 59% (prezenţa reală în primul tur a fost 53%).

Geoană a luat viteză odată cu începutul toamnei, aspirând cu trecerea timpului susţinători ai lui Oprescu (absent din grafic).

Antonescu îşi depune oficial candidatura pe 16 octombrie 2009. Trei-patru sute de mii de oameni decid în acea clipă că el ar fi o opţiune bună. Nu pare foarte mult, dar Antonescu trece în acel moment de nivelul 1,5 milioane voturi şi nu mai scade niciodată sub acest nivel.

Băsescu stabil în intervalul 2,9 - 3,2 milioane voturi, care s-a şi confirmat la urne. Excepţia (3,4 milioane voturi în noiembrie) provine dintr-un sondaj CCSB.

Partea cea mai din dreapta a graficului conţine rezultatul propriu-zis. Geoană şi Antonescu au supra-performat puţin. De unde au mai luat voturi? Din următoarea - şi ultima - categorie de votanţi: cei nu foarte decişi să voteze, ba chiar a căror prezenţă era serios pusă sub semnul întrebării:

Să înţelegem foarte bine ce înseamnă graficul de mai sus: întrebi pur şi simplu oamenii cu cine ar vota. Nu verifici dacă îi interesează politica, cât de siguri sunt că vor veni la vot. Testezi, de fapt, un public maximal sau publicuri maximale.

Câteva observaţii:

a. Traian Băsescu în aprilie era undeva prin stratosferă (nivel maximal: 5,4 milioane voturi). Valoarea e confirmată şi de alte sondaje din 2008 sau de la începutul lui 2009, de la alte firme decât CSOP. Din cauza acestei cote şi numai datorită ei a trebuit să măresc scala tuturor celor trei grafice.

b. După momentul de mai sus vedem efectul strategiei lui Bogdan Teodorescu ("nu-l mai atacaţi direct, atacaţi oamenii din jurul lui, creaţi impresia unei camarile"). Sau candidatura lui EBA. Sau reorientarea votanţilor PSD dinspre un Traian Băsescu simpatic şi hazos spre candidatul partidului lor. Oricum, ce se întâmplă nu e plăcut, Traian Băsescu nu mai ajunge niciodată la 5,4 milioane susţinători.

c. Iată o imagine care prezintă realitatea de mai sus în ultimele zile de dinainte de scrutin:




"Nucleele dure" şi "voturile probabile" s-au concretizat pentru toată lumea. Un lucru normal pentru prezidenţiale.
Traian Băsescu nu şi-a concretizat aproape deloc voturile improbabile, pe când candidaţii PSD şi PNL au reuşit acest lucru. De aceea, ca să vorbim într-un limbaj mai lejer, preşedintele în funcţie abia l-a depăşit pe Mircea Geoană în primul tur, deşi sondaje de opinie şi membri ai staff-ului de campanie erau de părere că o diferenţă de 5% este fezabilă.

În măsura în care acest articol suscită interes, mâine sau poimâine voi continua povestea cu ce s-a întâmplat în turul 2 - tot din perspectiva electoratelor şi determinării acestora de a veni la vot.