Turul 2 din 2009: electorate şi explicaţii

Această postare este continuarea celei de miercuri.

Există mai multe moduri de a înţelege ce s-a întâmplat în turul doi al alegerilor din 2009. Acesta este unul dintre ele.

Să privim taberele în mod separat.

Tabăra Geoană. Alianţa dintre candidaţii PSD şi PNL la preşedinţie ar fi trebuit să însemne punerea împreună a 5 milioane de voturi. Existau însă şi nişte probleme:

Motor supraîncălzit / istovit: atât Geoană cât şi Antonescu supraperformaseră în primul tur, obţinând maximul de mobilizare din partea celor care se gândeau să-i voteze. Nu se mai putea obţine aproape nimic în plus din acest punct de vedere, nu au existat într-un număr mare români pro-Geoană sau pro-Antonescu care să nu fi venit la vot deja în turul unu (detalii aici);

Tranziţie deficitară: o parte din electoratul lui Antonescu, chiar şi din cel "cert" pro-Antonescu, n-a făcut tranziţia spre Geoană. Conform CCSB, din 2 milioane de oameni un sfert n-au mai venit la vot deloc în turul doi iar o cincime, adică aproape alt sfert l-au votat pe Traian Băsescu.

Mobilizare slabă a electoratelor terţiare: personalitatea lui Băsescu dar şi evenimentele dintre cele două tururi au avut un efect aparte, reducând mobilizarea electoratelor lui Vadim, Oprescu şi Becali în favoarea lui Geoană. Acest triunghi de candidaţi obţinuse în primul tur 1,2 milioane voturi (!).

Mobilizare slabă a electoratului UDMR. Să luăm Harghita şi Covasna, cumulate:

2004, voturi pentru Năstase în turul doi: 128 mii.
2009, voturi pentru Geoană în turul doi: 68 mii.

În ambele judeţe Traian Băsescu a câştigat în 2009, spre deosebire de 2004 când ocupase locul doi.

Recapitulăm: se porneşte de la 5,0 milioane voturi.
Se pierd opt sute de mii votanţi ai lui Antonescu.
Am ajuns la 4,2 milioane.

- se obţin câteva sute de mii de votanţi de la Vadim/Oprescu/Becali;
- se obţin 42 de mii de voturi în HarCov faţă de cât obţinuseră Geoană şi Antonescu în primul tur şi probabil încă câteva zeci de mii de la etnici maghiari din restul Ardealului;
- se adaugă o bună organizare, dar nu cea mai bună (citatul exact din Ponta: aici).

Se ajunge la 5,2 milioane, un câştig net de 200 de mii de voturi faţă de punctul de pornire, ceea ce este extrem, extrem de puţin. Doar în 2004 s-ar mai fi câştigat un tur doi cu atât de puţine voturi.

Tabăra Băsescu. Norocul ţi-l faci singur, nu pică din cer. Greşelile neforţate ale adversarului pot rămâne fără efect, dacă nu ştii să le utilizezi.

Spre deosebire de tabăra Geoană, mai existau aproximativ 1,5 milioane voturi utilizabile (spaţiul albastru-deschis din acest grafic) - oameni care-l simpatizau pe Traian Băsescu dar nu erau foarte interesaţi de politică şi care de fapt nu veniseră la vot în primul tur. Campania extrem de pasională dintre cele două tururi i-a scos din case pe mulţi sau foarte mulţi dintre ei (conform lui Turambarr: doar o treime).

Performanţa lui Traian Băsescu în HarCov s-a îmbunătăţit cu 30 de mii de voturi faţă de alegerile din 2004 - şi acestea au contat.

Votanţii lui Antonescu din primul tur care au votat împotriva lui Geoană au fost un grup extrem de important.

Rezultatele din diaspora au fost supralicitate datorită faptului că reprezentau un aspect insolit, dar cum nimeni nu putea să ştie câte voturi urma să obţină Geoană şi cât de mică va fi diferenţa în ţară posibilitatea unui fraude calculate la zecimală este redusă. Mai multe detalii despre matematica voturilor diasporei din 2009: aici.

Despre efectele în sondaje ale "casetei cu copilul" şi ale dezbaterii sau despre vizita lui Geoană şi Antonescu la Timişoara s-a scris foarte mult. Pot apărea diferenţe de nuanţă, lucrarea de dizertaţie a lui Costin Ciobanu ("De ce a pierdut Mircea Geoană alegerile prezidenţiale din 2009?") argumentând extrem de persuasiv că nu dezbaterea, ci caseta a avut rolul cel mai important. Nu voi detalia foarte mult decât pentru a spune că suma efectelor acestor evenimente nu avea cum să fie decât pozitivă pentru Traian Băsescu (confirmări via CCSB aici şi aici).

Se adaugă şi la această tabără organizare cât cuprinde - te rog să observi fişierul de Excel proiectat pe perete în fundal:

Numărul total de voturi obţinute (5,2 milioane) poate fi privit prin următoarele prisme:
- reprezintă mai multe voturi decât în 2004, în contextul în care Traian Băsescu nu mai avea susţinerea PNL;
- este rezultatul celei mai mari creşteri între turul unu şi turul doi pentru un candidat care nu a beneficiat de susţinerea candidatului de pe locul trei.

La ce concluzii ajungem pe baza alegerilor din 2009?

1. Publicul maximal al unui candidat poate deveni extrem de important, mai ales în contextul în care între turul unu şi turul doi acesta este mobilizat (de candidat sau ... de către adversar). Contează mai puţin cât din acest public a votat în primul tur.

2. Alianţe de genul "locul 2 + locul 3 versus locul 1", precum cea din 1996, pot eşua dacă electoratul candidatului de pe locul 3 nu este foarte disciplinat. Campania lui Antonescu din 2009 atrăsese şi votanţi atipici (tineri cu studii superioare din mediul urban, care nu votaseră la parlamentare şi care erau dezinteresaţi de politica de partid). Aceştia au fost imposibil de redirecţionat.

Ca observaţie generală, este uluitor că Geoană a reuşit să ţină rezultatul atât de strâns:
- Geoană era un candidat slab (cel mai prost scor, în procente sau voturi, înregistrat vreodată de un candidat PSD în primul tur);
- aportul lui Antonescu nu a fost eficient, funcţionând la o turaţie măsurabilă statistic între 55% şi 60%;
- evenimentele dintre primul şi al doilea tur au fost jucate slab spre foarte slab de către Geoană;
- s-au ratat electoratul de etnie maghiară, electoratele extremist-populiste şi diaspora;
- candidatura lui Geoană era deficitară din perspectiva ambilor "stâlpi de percepţie" ai electoratului românesc cu privire la un preşedinte: empatie şi leadership.

În tabăra cealaltă, o victorie extrem de strânsă a fost citită ca şi când ar fi fost un succes colosal, la 80 de procente distanţă de adversar. Această eroare e scuzabilă psihologic, dar a cauzat pe termen lung iluzii periculoase. Niciodată un succes în alegeri n-a fost atât de otrăvit.