În zilele și săptămânile astea, la câțiva metri de mine, se stinge bunica mea.
S-a născut în 1925 într-un cartier din capitală care era plin de grădini și copaci umbroși, cartier care acum nu mai există. La 22 de ani, vârsta la care începi ascensiunea în carieră și primești toate avantajele maturității, a venit comunismul. Când scriu asta iau în calcul percepția subiectivă a lucrurilor: familia ei n-a plâns în martie 1945 sau în noiembrie 1946, ci în decembrie 1947. Atunci au simțit pentru prima dată cu adevărat ruperea istoriei.
Bunica a făcut în deceniile următoare ce au făcut marea majoritate a românilor: a învățat o meserie care n-avea nimic de-a face cu politica, s-a căsătorit, a făcut un copil. În anii '60-'70 ea a trăit traiul confortabil al unei Românii urbane care părea să fie foarte puțin diferită de Vest. Anii '80 au fost, ca pentru toți cei care am trăit acel deceniu, un șoc nefericit, neașteptat și traumatizant.
Deși n-am avut rude în PNL sau PNȚ bunica a votat întotdeauna împotriva lui Iliescu, poate cu excepția turului doi din 2000. Am studiat foarte recent intențiile de vot ale oamenilor născuți în aceiași ani ca și ea, crezând că acolo se afla un rezervor major de susținere pentru CDR/Constantinescu. De fapt, cei care gândeau ca și ea erau o minoritate infimă în cadrul generațiilor pre-1939. Cei mai mulți s-au îndreptat spre FSN, Iliescu și opțiunile asemănătoare. În acest mileniu bunica mea n-a mai putut să voteze din cauze obiective. Cam un milion din cei 15,7 milioane români aflați în țară se află acum în aceeași situație.
Când ea s-a născut, PNȚ încă nu apăruse, România era regat iar la putere era al șaselea guvern Ion I.C. Brătianu. Acum avem astroturfing și Facebook și Twitter. Din adolescență și până la o vârstă târzie, bunica mea a trăit într-o succesiune lungă de sisteme totalitare și/sau dictaturi. Ea s-a născut cu 4 ani înainte de Iliescu și va părăsi această lume la 25 de ani după Ceaușescu. Bunica mea avea 34 de ani când s-a născut Monica Macovei și 47 de ani când s-a născut Victor Ponta. În România în care s-a născut erau la fel de mulți cetățeni români ca și în România de azi, dar cea de-acum este cu un sfert mai mică teritorial. Cu dispariția bunicii mele dispare o lume.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
miercuri, 29 ianuarie 2014
joi, 23 ianuarie 2014
Replică pentru Cațavencii
Fui atacat la gazetă! Am scris o postare despre Antena 3 acum câteva zile și apar menționat în Cațavencii:
"Cică audiența acesteia este mare pentru simplul motiv că este urmărită de cei care-l simpatizează pe Traian Băsescu, pentru a vedea 'ce mai spune dușmanul' (..) Dar revenim la argumentul conform căruia Antena 3 este urmărită, de fapt, doar de cei care îi urăsc pe Gâdea și compania".
Textul din Sociollogica (spre care Cațavencii nu dau link):
"Emisiunea cea mai vizionată, cea a lui Gâdea - 520 de mii de oameni. Locurile doi, trei și așa mai departe - 300 de mii. În mare parte aceiași ca la emisiunea lui Gâdea. În bună parte oameni care urăsc Antena 3 și vor să vadă ce mai zic "dușmanii". Dar să ne prefacem că nu contează asta."
Argumentul la care se face referire în Cațavencii nu există. În postare afirm că e vorba în bună parte (nu în majoritate, nu exclusiv, nu în mare parte) de alte categorii de persoane decât publicul care aprobă mesajele Antena 3. În alte cuvinte ei reprezintă un grup semnificativ, dar nu crucial.
Tocmai din cauza unor posibile discuții pe această temă, am încheiat acel paragraf cu "Dar să ne prefacem că nu contează asta".
Ce urmează dacă ignorăm acest lucru și ne ducem pe fond?
În postare urmează:
- o comparație în cifre între audiența A3 și voturile pentru USL (la care Cațavencii nu comentează nimic);
- o evaluare privind legăturile eventuale din trecut între susținerea mass media și câștigarea alegerilor prezidențiale (Cațavencii au altă părere privind 1996 și nuanțează, OK)
- câteva aspecte de teorie a comunicării (la care Cațavencii nu comentează nimic).
Cațavencii mai scriu: "Dacă ar fi așa, B1 ar trebui să aibă, în medie, cam 7,4 milioane de telespectatori pe zi, dornici să-i vadă pe lingăii celui pentru a cărui demitere au votat ei în 2012."
Problemă de logică: dacă românii emigrează în număr mare spre Spania, rezultă în mod automat că spaniolii emigrează în număr mare spre România? Nu, pentru că cele două grupuri sunt diferite și nici nu au comportamente, valori, imbolduri identice. În același mod se poate prezenta și lipsa fenomenului invers: fanii A3 nu se uită la B1, dar unii din telespectatorii B1 se uită și la Antena 3. Deși experiența personală nu este un o unealtă utilă, nu am auzit niciodată un fan Antena 3 comentând declarații făcute, de exemplu, la emisiunea lui Robert Turcescu pentru că le-a urmărit pe B1. Aproape întotdeauna el/ea află aceste lucruri de la ... Antena 3. Prin comparație, foarte mulți din oamenii pe care-i urmăresc pe Facebook și care disprețuiesc Antena 3 urmăresc extrem de des emisiunile acestui post.
Luând în calcul toate aceste lucruri caracterizarea finală din pastila de la Cațavencii e nelalocul ei.
În caz că ar exista o bănuială că mi-aș fi modificat textul ulterior, postarea a fost preluată și în Evenimentul Zilei, putând fi găsită și aici. De aici de fapt a pornit totul, textul nefiind discutat de Cațavenci pe site sau pe Facebook decât după ce a apărut în EvZ.
"Cică audiența acesteia este mare pentru simplul motiv că este urmărită de cei care-l simpatizează pe Traian Băsescu, pentru a vedea 'ce mai spune dușmanul' (..) Dar revenim la argumentul conform căruia Antena 3 este urmărită, de fapt, doar de cei care îi urăsc pe Gâdea și compania".
Textul din Sociollogica (spre care Cațavencii nu dau link):
"Emisiunea cea mai vizionată, cea a lui Gâdea - 520 de mii de oameni. Locurile doi, trei și așa mai departe - 300 de mii. În mare parte aceiași ca la emisiunea lui Gâdea. În bună parte oameni care urăsc Antena 3 și vor să vadă ce mai zic "dușmanii". Dar să ne prefacem că nu contează asta."
Argumentul la care se face referire în Cațavencii nu există. În postare afirm că e vorba în bună parte (nu în majoritate, nu exclusiv, nu în mare parte) de alte categorii de persoane decât publicul care aprobă mesajele Antena 3. În alte cuvinte ei reprezintă un grup semnificativ, dar nu crucial.
Tocmai din cauza unor posibile discuții pe această temă, am încheiat acel paragraf cu "Dar să ne prefacem că nu contează asta".
Ce urmează dacă ignorăm acest lucru și ne ducem pe fond?
În postare urmează:
- o comparație în cifre între audiența A3 și voturile pentru USL (la care Cațavencii nu comentează nimic);
- o evaluare privind legăturile eventuale din trecut între susținerea mass media și câștigarea alegerilor prezidențiale (Cațavencii au altă părere privind 1996 și nuanțează, OK)
- câteva aspecte de teorie a comunicării (la care Cațavencii nu comentează nimic).
Cațavencii mai scriu: "Dacă ar fi așa, B1 ar trebui să aibă, în medie, cam 7,4 milioane de telespectatori pe zi, dornici să-i vadă pe lingăii celui pentru a cărui demitere au votat ei în 2012."
Problemă de logică: dacă românii emigrează în număr mare spre Spania, rezultă în mod automat că spaniolii emigrează în număr mare spre România? Nu, pentru că cele două grupuri sunt diferite și nici nu au comportamente, valori, imbolduri identice. În același mod se poate prezenta și lipsa fenomenului invers: fanii A3 nu se uită la B1, dar unii din telespectatorii B1 se uită și la Antena 3. Deși experiența personală nu este un o unealtă utilă, nu am auzit niciodată un fan Antena 3 comentând declarații făcute, de exemplu, la emisiunea lui Robert Turcescu pentru că le-a urmărit pe B1. Aproape întotdeauna el/ea află aceste lucruri de la ... Antena 3. Prin comparație, foarte mulți din oamenii pe care-i urmăresc pe Facebook și care disprețuiesc Antena 3 urmăresc extrem de des emisiunile acestui post.
Luând în calcul toate aceste lucruri caracterizarea finală din pastila de la Cațavencii e nelalocul ei.
În caz că ar exista o bănuială că mi-aș fi modificat textul ulterior, postarea a fost preluată și în Evenimentul Zilei, putând fi găsită și aici. De aici de fapt a pornit totul, textul nefiind discutat de Cațavenci pe site sau pe Facebook decât după ce a apărut în EvZ.
luni, 20 ianuarie 2014
GSS 2000: dezechilibrele se mențin
Datele sunt aici. Pentru că sondajul a apărut într-o perioadă relativ aridă în ceea ce privește publicarea acestui gen de cercetări, va face destul de multă vâlvă.
Conform sondajului toată lumea e sub pragul de la europarlamentare cu excepția celor patru partide care au intrat în parlamentul României în 2008 (PSD - PNL - PDL - UDMR). În mod tradițional în sondajele din 2013 PNȚCD nu trecea de 2% iar PMP nu scădea sub 3%; acest sondaj prezintă o situație diferită.
Lupta dintre PNL și PDL pentru locul doi este pe muchie deși, după cum știm, la europarlamentare mobilizarea organizațiilor contează mai mult decât opțiunea de vot a alegătorilor autonomi. În alte cuvinte: va fi interesant.
La întrebarea privind opțiunea de vot la prezidențiale, lucrurile stau în mare parte precum în oricare alt sondaj din ultimele luni. Susținerea pentru candidații asociați cu PSD sau PNL este solidă (32%, respectiv 29%) și structurată ca de obicei - o figură proeminentă și câteva opțiuni marginale care mai atrag câteva procente.
În opoziție lucrurile sunt ceva mai complicate. O sumă de 23,3% e împărțită între șase persoane, și asta dacă îl excludem pe Isărescu.
MRU și Predoiu sunt în prim-plan (8,5% respectiv 5,5%).
O zecime din toți votanții se îndreaptă spre opțiuni de facto sau deocamdată indisponibile (Băsescu, Boc, Macovei, Blaga).
Opțiunile populiste (Vadim, Becali, Domnu' Dan) cumulează 9,4%.
Există o diferență consistentă între părerea privind activitatea lui Mugur Isărescu ca guvernator al BNR (43% din toți respondenții au o părere bună) și cei care l-ar vota drept președinte (4,8% din cei care au o opțiune de vot).
Reamintesc celor care citesc acest blog că Sociollogica nu este garantul calității sondajelor care apar în spațiul public și care sunt discutate aici.
Conform sondajului toată lumea e sub pragul de la europarlamentare cu excepția celor patru partide care au intrat în parlamentul României în 2008 (PSD - PNL - PDL - UDMR). În mod tradițional în sondajele din 2013 PNȚCD nu trecea de 2% iar PMP nu scădea sub 3%; acest sondaj prezintă o situație diferită.
Lupta dintre PNL și PDL pentru locul doi este pe muchie deși, după cum știm, la europarlamentare mobilizarea organizațiilor contează mai mult decât opțiunea de vot a alegătorilor autonomi. În alte cuvinte: va fi interesant.
La întrebarea privind opțiunea de vot la prezidențiale, lucrurile stau în mare parte precum în oricare alt sondaj din ultimele luni. Susținerea pentru candidații asociați cu PSD sau PNL este solidă (32%, respectiv 29%) și structurată ca de obicei - o figură proeminentă și câteva opțiuni marginale care mai atrag câteva procente.
În opoziție lucrurile sunt ceva mai complicate. O sumă de 23,3% e împărțită între șase persoane, și asta dacă îl excludem pe Isărescu.
MRU și Predoiu sunt în prim-plan (8,5% respectiv 5,5%).
O zecime din toți votanții se îndreaptă spre opțiuni de facto sau deocamdată indisponibile (Băsescu, Boc, Macovei, Blaga).
Opțiunile populiste (Vadim, Becali, Domnu' Dan) cumulează 9,4%.
Există o diferență consistentă între părerea privind activitatea lui Mugur Isărescu ca guvernator al BNR (43% din toți respondenții au o părere bună) și cei care l-ar vota drept președinte (4,8% din cei care au o opțiune de vot).
Reamintesc celor care citesc acest blog că Sociollogica nu este garantul calității sondajelor care apar în spațiul public și care sunt discutate aici.
joi, 16 ianuarie 2014
Mitul Antena 3
Am mai scris despre asta. Reluăm cu alte argumente, mai clare.
1. Pe cifre. Câți oameni se uită la emisiunile acestui post?
Vedem cifrele oficiale aici. Emisiunea cea mai vizionată, cea a lui Gâdea - 520 de mii de oameni. Locurile doi, trei și așa mai departe - 300 de mii. În mare parte aceiași ca la emisiunea lui Gâdea. În bună parte oameni care urăsc Antena 3 și vor să vadă ce mai zic "dușmanii". Dar să ne prefacem că nu contează asta.
În alte cuvinte, Antena 3 vorbește în fiecare seară unui număr de aproximativ 700 de mii de oameni, hai să zicem 800 de mii.
Câți votanți a avut Geoană în turul doi? 5,2 milioane.
Câți votanți a avut USL la locale? 4,4 milioane.
Câți votanți a avut USL la parlamentare? 4,4 milioane.
Raportul dintre publicul "Antena 3" și publicul USL e de unu-la-cinci și jumătate. Minim! Dacă nu cumva unu-la-șapte sau unu-la-opt. Adică marea, vasta, enorma majoritate a votanților USL nu se uitau și nu se uită la Antena 3.
2. Pe istorie. Avea Constantinescu presa și televiziunea publică de partea lui în 1996? Nu.
Avea Traian Băsescu presa și televiziunile de partea lui în 2004? Într-o mică măsură.
Avea Traian Băsescu presa și televiziunile de partea lui în 2009? Aproape deloc.
Nu există nicio asociere între "cine controlează mass media" și "cine câștigă alegerile".
3. Pe teoria comunicării. Cine vrea să se informeze despre politică nu selectează la întâmplare o sursă de informație, ci se hrănește cu surse care îi confirmă părerile. Teoria "glonțului magic", conform căreia orice mesaj influențator apare în mass media e crezut imediat și în totalitate de receptori, e atât de desuetă că a devenit desuetă teoria care a făcut-o desuetă.
În alte cuvinte, nu există milioane de români perfect neutri, fără păreri sau convingeri politice de vreun fel sau altul, care deschid la întâmplare televizorul, aud ce spune Antena 3 și cred imediat totul.
Există însă nuclee dure de votanți sau membri de partid care sunt energizați de mesajele care le confirmă că au dreptate, că ei sunt cei buni și ceilalți cei răi, etc etc etc și care selectează în mod intenționat sursele acestor mesaje. Aceste nuclee dure nu definesc rezultatul alegerilor pentru că sunt prea mici (după cum arătam la punctul 1 și punctul 2 de mai sus).
Sunt atunci inutile televiziunile de știri? Nu.
Un exemplu: mass media furnizează mesaje, analize sau informații pe care nucleele dure ale forțelor politice le pot răspândi mai departe în societate. Afli că omul X, care candidează la prezidențiale, a făcut prostia Z; tu ești din tabăra inamică lui X, vorbești cu membrii familiei tale, colegii de muncă, prietenii, etc. și rostogolești informația.
* Am luat aici un exemplu negativ, se pot da și exemple pozitive.
** Trăim în epoca Internet-ului, mulți din cei pe care încerci să-i convingi pot verifica ei înșiși ce și cum pe YouTube sau pe site-ul postului respectiv. Un lucru mai puternic decât apelul la autoritate ("eu mă pricep la politică, crede-mă pe cuvânt că Y e un om extraordinar!").
1. Pe cifre. Câți oameni se uită la emisiunile acestui post?
Vedem cifrele oficiale aici. Emisiunea cea mai vizionată, cea a lui Gâdea - 520 de mii de oameni. Locurile doi, trei și așa mai departe - 300 de mii. În mare parte aceiași ca la emisiunea lui Gâdea. În bună parte oameni care urăsc Antena 3 și vor să vadă ce mai zic "dușmanii". Dar să ne prefacem că nu contează asta.
În alte cuvinte, Antena 3 vorbește în fiecare seară unui număr de aproximativ 700 de mii de oameni, hai să zicem 800 de mii.
Câți votanți a avut Geoană în turul doi? 5,2 milioane.
Câți votanți a avut USL la locale? 4,4 milioane.
Câți votanți a avut USL la parlamentare? 4,4 milioane.
Raportul dintre publicul "Antena 3" și publicul USL e de unu-la-cinci și jumătate. Minim! Dacă nu cumva unu-la-șapte sau unu-la-opt. Adică marea, vasta, enorma majoritate a votanților USL nu se uitau și nu se uită la Antena 3.
2. Pe istorie. Avea Constantinescu presa și televiziunea publică de partea lui în 1996? Nu.
Avea Traian Băsescu presa și televiziunile de partea lui în 2004? Într-o mică măsură.
Avea Traian Băsescu presa și televiziunile de partea lui în 2009? Aproape deloc.
Nu există nicio asociere între "cine controlează mass media" și "cine câștigă alegerile".
3. Pe teoria comunicării. Cine vrea să se informeze despre politică nu selectează la întâmplare o sursă de informație, ci se hrănește cu surse care îi confirmă părerile. Teoria "glonțului magic", conform căreia orice mesaj influențator apare în mass media e crezut imediat și în totalitate de receptori, e atât de desuetă că a devenit desuetă teoria care a făcut-o desuetă.
În alte cuvinte, nu există milioane de români perfect neutri, fără păreri sau convingeri politice de vreun fel sau altul, care deschid la întâmplare televizorul, aud ce spune Antena 3 și cred imediat totul.
Există însă nuclee dure de votanți sau membri de partid care sunt energizați de mesajele care le confirmă că au dreptate, că ei sunt cei buni și ceilalți cei răi, etc etc etc și care selectează în mod intenționat sursele acestor mesaje. Aceste nuclee dure nu definesc rezultatul alegerilor pentru că sunt prea mici (după cum arătam la punctul 1 și punctul 2 de mai sus).
Sunt atunci inutile televiziunile de știri? Nu.
Un exemplu: mass media furnizează mesaje, analize sau informații pe care nucleele dure ale forțelor politice le pot răspândi mai departe în societate. Afli că omul X, care candidează la prezidențiale, a făcut prostia Z; tu ești din tabăra inamică lui X, vorbești cu membrii familiei tale, colegii de muncă, prietenii, etc. și rostogolești informația.
* Am luat aici un exemplu negativ, se pot da și exemple pozitive.
** Trăim în epoca Internet-ului, mulți din cei pe care încerci să-i convingi pot verifica ei înșiși ce și cum pe YouTube sau pe site-ul postului respectiv. Un lucru mai puternic decât apelul la autoritate ("eu mă pricep la politică, crede-mă pe cuvânt că Y e un om extraordinar!").
marți, 14 ianuarie 2014
Câteva întrebări și răspunsuri apropo de anunțul de ieri al USL
Q1: Ce se revizuiește din Constituție?
A1: În plan politic, președintele ar numi primul candidat la ocuparea funcției de prim-ministru conform propunerii partidului sau alianței care a ocupat locul unu la alegeri, și nu (precum în Constituția actuală) pe oricine dorește.
Mandatul prezidențial ar fi din nou de 4 ani. Dar nu vom avea alegeri parlamentare și prezidențiale simultane. Calendarul electoral devine:
2014: prezidențiale
2016: parlamentare
2018: prezidențiale
2020: parlamentare
etc.
Lista completă a schimbărilor poate fi găsită aici.
Q2: Ce implicații politice sau electorale ar avea modificarea Constituției?
A2: O victorie la prezidențiale nu se mai traduce în schimbări de majorități sau creări de majorități. Dispare un jolly joker din arsenalul politicii românești.
Va exista un imbold puternic pentru alierea forțelor non-PSD. Acest imbold va fi emoțional - în teorie ei pot să se prezinte la alegeri în mod separat și să încerce să blocheze ulterior formarea unei majorități în jurul PSD.
Din multe privințe România devine o republică parlamentară; de la doi poli de putere și influență (președinte + prim-ministru) ne îndreptăm spre unul singur (primul ministru, care aproape sigur va fi și președintele partidului care a ocupat locul întâi la alegeri).
Q3: Va fi validat referendumul pentru modificarea Constituției?
A3: Chiar și în contextul în care acest referendum are loc timp de două zile, referendumul are șanse moderate de validare. Ar fi nevoie de o prezență cum se întâlnește doar la prezidențiale sau la locale: 50%+1 din cei de pe liste, adică 56-58% din totalul românilor aflați în țară. Într-un context politic mult mai favorabil și cu eforturi organizatorice considerabile în vara lui 2012 aceeași tabără care dorește validarea referendumului actual nu a obținut îndeplinirea cvorumului (având însă la dispoziție o singură zi).
Nu este exclus ca în lunile următoare să apară și alte elemente care să ducă la creșterea prezenței sau scăderea semnificativă a cvorumului. Însă, așa cum stau lucrurile acum, USL va trebui să se întrebuințeze serios și chiar și așa riscă neatingerea cvorumului.
Orice analiză care exclude probabilitatea invalidării referendumului este incompletă (...discut invalidarea mai jos, la punctul A8).
Q4: USL a trecut - și președintele a promulgat - o lege conform căreia cvorumul pentru referendumuri este de 30%. De ce nu se aplică și la acest referendum?
Q4: Potrivit deciziei Curții Constituționale, acest cvorum va fi valid doar pentru referendumurile organizate începând cu 16 decembrie 2014.
Q5: Atunci de ce se organizează acest referendum acum, în condițiile unui cvorum mai greu de atins? / De ce nu a așteptat USL până pe 16 decembrie 2014?
Q5: Fără un asemenea referendum, care taie din puterile președintelui, PSD ar fi fost obligat să propună un candidat la prezidențiale sau să riște ca Antonescu să încurajeze în 2016 formarea unui guvern în jurul PNL, indiferent de locul ocupat de PNL la parlamentarele din acel an.
Anunțul de ieri poate fi privit ca o metodă de salvare a USL și a candidaturii USL la președinție.
Q6: Ce impact va avea existența referendumului asupra scenei politice?
A6: Dacă, așa cum este de așteptat, președintele Băsescu va face tot posibil pentru a strica planurile USL, lunile următoare vor fi marcate în continuare de conflictul Băsescu-vs.-USL. Ceea ce convine de minune USL. În măsura în care un asemenea conflict s-ar reflecta într-un scor bun al PMP la europarlamentare sau în evidențierea unui candidat la prezidențiale din apropierea președintelui, și Traian Băsescu ar beneficia de pe urma discordiei.
Restul scenei politice va trebui să depună eforturi serioase pentru a mai fi auziți.
Q7: Ce implicații ar avea validarea referendumului pentru prezidențialele din toamnă?
A7: În contextul în care un președinte nu poate crea majorități, funcția va deveni oarecum neapetisantă pentru partidele politice. De asemenea, recordurile negative de prezență din ultimul deceniu vor fi bătute - nici pentru alegători subiectul nu va mai prezenta foarte mult interes.
Nu va mai fi necesară o candidatură unică a opoziției - un loc în turul doi va fi disponibil pentru spațiul non-USL și pentru el s-ar putea să existe o bătălie serioasă.
Dacă persoana (alta decât Antonescu) care va ajunge în turul doi nu va fi mai convenabilă PSD-ului decât Antonescu, președintele PNL va ajunge și președintele României.
Q8: Ce implicații ar avea invalidarea referendumului pentru prezidențialele din toamnă?
A8: În contextul în care președintele nou-ales rămâne cu puterile de acum - mandat de cinci ani și puteri considerabile când vine vorba de desemnarea primului ministru - este greu de crezut că Antonescu ar mai fi candidatul USL/PSD la președinție.
De asemenea, în cazul invalidării referendumului, poziția lui Antonescu-candidat-exclusiv-PNL în perspectiva prezidențialelor e șubrezită, nu mai există timpul pentru dezvoltarea unui discurs anti-PSD, important mai ales în turul doi.
Neatingerea cvorumului ar fi văzută de către partidele din opoziție și de către președintele Băsescu drept o victorie majoră, în special dacă rezultatele la europarlamentare sunt slabe (și deci trebuie acoperite cu ceva). Există o șansă ca, precum în 2012, să se producă confuzia între 'absenteism' și 'vot anti-USL'. Cel mai important lucru, în perspectiva prezidențialelor, este însă dacă persoana care primește credit, public și politic, pentru invalidare este președintele Băsescu sau altcineva.
Q9: Ce nu se ia în calcul în majoritatea analizelor?
A9: PSD, în parte sau în întregime, prin comandament de la nivel central sau pur și simplu prin decizii locale, poate dori eșecul referendumului / ruperea USL și să-și desemneze un candidat propriu la prezidențiale. Șansele ca acest lucru să se întâmple sunt reduse, dar mai mari decât se crede.
Q10: De ce este anunțul de ieri important?
A10: Forma contează mai mult decât fondul. Datorită faptului că Ponta și Antonescu au apărut ieri împreună într-un context care sugerează reducerea tensiunilor dintre ei, a trecut într-un con de umbră paradigma conform căreia Antonescu (dacă ajungea în turul doi) sau votanții săi (dacă nu ajungea în turul doi) puteau fi folosiți împotriva PSD.
A1: În plan politic, președintele ar numi primul candidat la ocuparea funcției de prim-ministru conform propunerii partidului sau alianței care a ocupat locul unu la alegeri, și nu (precum în Constituția actuală) pe oricine dorește.
Mandatul prezidențial ar fi din nou de 4 ani. Dar nu vom avea alegeri parlamentare și prezidențiale simultane. Calendarul electoral devine:
2014: prezidențiale
2016: parlamentare
2018: prezidențiale
2020: parlamentare
etc.
Lista completă a schimbărilor poate fi găsită aici.
Q2: Ce implicații politice sau electorale ar avea modificarea Constituției?
A2: O victorie la prezidențiale nu se mai traduce în schimbări de majorități sau creări de majorități. Dispare un jolly joker din arsenalul politicii românești.
Va exista un imbold puternic pentru alierea forțelor non-PSD. Acest imbold va fi emoțional - în teorie ei pot să se prezinte la alegeri în mod separat și să încerce să blocheze ulterior formarea unei majorități în jurul PSD.
Din multe privințe România devine o republică parlamentară; de la doi poli de putere și influență (președinte + prim-ministru) ne îndreptăm spre unul singur (primul ministru, care aproape sigur va fi și președintele partidului care a ocupat locul întâi la alegeri).
Q3: Va fi validat referendumul pentru modificarea Constituției?
A3: Chiar și în contextul în care acest referendum are loc timp de două zile, referendumul are șanse moderate de validare. Ar fi nevoie de o prezență cum se întâlnește doar la prezidențiale sau la locale: 50%+1 din cei de pe liste, adică 56-58% din totalul românilor aflați în țară. Într-un context politic mult mai favorabil și cu eforturi organizatorice considerabile în vara lui 2012 aceeași tabără care dorește validarea referendumului actual nu a obținut îndeplinirea cvorumului (având însă la dispoziție o singură zi).
Nu este exclus ca în lunile următoare să apară și alte elemente care să ducă la creșterea prezenței sau scăderea semnificativă a cvorumului. Însă, așa cum stau lucrurile acum, USL va trebui să se întrebuințeze serios și chiar și așa riscă neatingerea cvorumului.
Orice analiză care exclude probabilitatea invalidării referendumului este incompletă (...discut invalidarea mai jos, la punctul A8).
Q4: USL a trecut - și președintele a promulgat - o lege conform căreia cvorumul pentru referendumuri este de 30%. De ce nu se aplică și la acest referendum?
Q4: Potrivit deciziei Curții Constituționale, acest cvorum va fi valid doar pentru referendumurile organizate începând cu 16 decembrie 2014.
Q5: Atunci de ce se organizează acest referendum acum, în condițiile unui cvorum mai greu de atins? / De ce nu a așteptat USL până pe 16 decembrie 2014?
Q5: Fără un asemenea referendum, care taie din puterile președintelui, PSD ar fi fost obligat să propună un candidat la prezidențiale sau să riște ca Antonescu să încurajeze în 2016 formarea unui guvern în jurul PNL, indiferent de locul ocupat de PNL la parlamentarele din acel an.
Anunțul de ieri poate fi privit ca o metodă de salvare a USL și a candidaturii USL la președinție.
Q6: Ce impact va avea existența referendumului asupra scenei politice?
A6: Dacă, așa cum este de așteptat, președintele Băsescu va face tot posibil pentru a strica planurile USL, lunile următoare vor fi marcate în continuare de conflictul Băsescu-vs.-USL. Ceea ce convine de minune USL. În măsura în care un asemenea conflict s-ar reflecta într-un scor bun al PMP la europarlamentare sau în evidențierea unui candidat la prezidențiale din apropierea președintelui, și Traian Băsescu ar beneficia de pe urma discordiei.
Restul scenei politice va trebui să depună eforturi serioase pentru a mai fi auziți.
Q7: Ce implicații ar avea validarea referendumului pentru prezidențialele din toamnă?
A7: În contextul în care un președinte nu poate crea majorități, funcția va deveni oarecum neapetisantă pentru partidele politice. De asemenea, recordurile negative de prezență din ultimul deceniu vor fi bătute - nici pentru alegători subiectul nu va mai prezenta foarte mult interes.
Nu va mai fi necesară o candidatură unică a opoziției - un loc în turul doi va fi disponibil pentru spațiul non-USL și pentru el s-ar putea să existe o bătălie serioasă.
Dacă persoana (alta decât Antonescu) care va ajunge în turul doi nu va fi mai convenabilă PSD-ului decât Antonescu, președintele PNL va ajunge și președintele României.
Q8: Ce implicații ar avea invalidarea referendumului pentru prezidențialele din toamnă?
A8: În contextul în care președintele nou-ales rămâne cu puterile de acum - mandat de cinci ani și puteri considerabile când vine vorba de desemnarea primului ministru - este greu de crezut că Antonescu ar mai fi candidatul USL/PSD la președinție.
De asemenea, în cazul invalidării referendumului, poziția lui Antonescu-candidat-exclusiv-PNL în perspectiva prezidențialelor e șubrezită, nu mai există timpul pentru dezvoltarea unui discurs anti-PSD, important mai ales în turul doi.
Neatingerea cvorumului ar fi văzută de către partidele din opoziție și de către președintele Băsescu drept o victorie majoră, în special dacă rezultatele la europarlamentare sunt slabe (și deci trebuie acoperite cu ceva). Există o șansă ca, precum în 2012, să se producă confuzia între 'absenteism' și 'vot anti-USL'. Cel mai important lucru, în perspectiva prezidențialelor, este însă dacă persoana care primește credit, public și politic, pentru invalidare este președintele Băsescu sau altcineva.
Q9: Ce nu se ia în calcul în majoritatea analizelor?
A9: PSD, în parte sau în întregime, prin comandament de la nivel central sau pur și simplu prin decizii locale, poate dori eșecul referendumului / ruperea USL și să-și desemneze un candidat propriu la prezidențiale. Șansele ca acest lucru să se întâmple sunt reduse, dar mai mari decât se crede.
Q10: De ce este anunțul de ieri important?
A10: Forma contează mai mult decât fondul. Datorită faptului că Ponta și Antonescu au apărut ieri împreună într-un context care sugerează reducerea tensiunilor dintre ei, a trecut într-un con de umbră paradigma conform căreia Antonescu (dacă ajungea în turul doi) sau votanții săi (dacă nu ajungea în turul doi) puteau fi folosiți împotriva PSD.