În zilele și săptămânile astea, la câțiva metri de mine, se stinge bunica mea.
S-a născut în 1925 într-un cartier din capitală care era plin de grădini și copaci umbroși, cartier care acum nu mai există. La 22 de ani, vârsta la care începi ascensiunea în carieră și primești toate avantajele maturității, a venit comunismul. Când scriu asta iau în calcul percepția subiectivă a lucrurilor: familia ei n-a plâns în martie 1945 sau în noiembrie 1946, ci în decembrie 1947. Atunci au simțit pentru prima dată cu adevărat ruperea istoriei.
Bunica a făcut în deceniile următoare ce au făcut marea majoritate a românilor: a învățat o meserie care n-avea nimic de-a face cu politica, s-a căsătorit, a făcut un copil. În anii '60-'70 ea a trăit traiul confortabil al unei Românii urbane care părea să fie foarte puțin diferită de Vest. Anii '80 au fost, ca pentru toți cei care am trăit acel deceniu, un șoc nefericit, neașteptat și traumatizant.
Deși n-am avut rude în PNL sau PNȚ bunica a votat întotdeauna împotriva lui Iliescu, poate cu excepția turului doi din 2000. Am studiat foarte recent intențiile de vot ale oamenilor născuți în aceiași ani ca și ea, crezând că acolo se afla un rezervor major de susținere pentru CDR/Constantinescu. De fapt, cei care gândeau ca și ea erau o minoritate infimă în cadrul generațiilor pre-1939. Cei mai mulți s-au îndreptat spre FSN, Iliescu și opțiunile asemănătoare. În acest mileniu bunica mea n-a mai putut să voteze din cauze obiective. Cam un milion din cei 15,7 milioane români aflați în țară se află acum în aceeași situație.
Când ea s-a născut, PNȚ încă nu apăruse, România era regat iar la putere era al șaselea guvern Ion I.C. Brătianu. Acum avem astroturfing și Facebook și Twitter. Din adolescență și până la o vârstă târzie, bunica mea a trăit într-o succesiune lungă de sisteme totalitare și/sau dictaturi. Ea s-a născut cu 4 ani înainte de Iliescu și va părăsi această lume la 25 de ani după Ceaușescu. Bunica mea avea 34 de ani când s-a născut Monica Macovei și 47 de ani când s-a născut Victor Ponta. În România în care s-a născut erau la fel de mulți cetățeni români ca și în România de azi, dar cea de-acum este cu un sfert mai mică teritorial. Cu dispariția bunicii mele dispare o lume.