Precizare: textul de mai jos îmi aparține și este un exercițiu de imaginație.
(...)
Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului: Vă mulțumim pentru discurs, domnule președinte Iohannis. În mod excepțional domnul Victor Ponta, prim-ministru și președinte al Partidului Social Democrat, a cerut permisiunea de a se adresa cu această ocazie plenului Parlamentului precum și națiunii. Aveți cuvântul.
Victor Ponta: Vă mulțumesc. Domnule președinte Iohannis, domnilor președinți de camere, domnilor colegi parlamentari, stimați invitați, cetățeni ai României care ne privesc în aceste clipe la televizor sau pe Internet:
Aș dori în primul rând să îmi arăt aprecierea față de cuvintele rostite de președintele Klaus Iohannis. După ani de vrajbă, ele îmi dau speranța ca prim-ministru și cetățean al României că va urma o perioadă de stabilitate, eficiență și colaborare fructuoasă între instituții.
Dar nu discursul președintelui nou-ales este subiectul principal al alocuțiunii mele de azi.
În aceste zile se împlinesc 25 de ani de la succesul Revoluției din 1989. Este o bună ocazie pentru a rememora evenimentele de atunci, sacrificiile de atunci și destinul figurilor principale ale acelui moment.
Am avut ocazia de a medita asupra acestui subiect datorită rezultatului alegerilor prezidențiale care tocmai au avut loc. Să nu ne lăsăm păcăliți de faptul că în două decenii și jumătate România s-a schimbat foarte mult în plan social, economic sau cultural. Multe percepții încă rezistă, iar ele definesc spațiul politic. Mă refer la cele care se datorează erorilor comise în anii de după Revoluție de către înaintașii mei. Partidul căruia îi aparțin are alt nume decât în 1990. Niciun membru al conducerii executive nu deținea o poziție de întâietate în spațiul politic de atunci. Eu însumi, lider al partidului și principal vector de imagine al acestuia, aveam cu totul altă perspectivă cu privire la scena politică decât am acum. Jumătate din oamenii care m-au votat în turul doi al alegerilor prezidențiale aveau la Revoluție 29 de ani sau mai puțin; un sfert din oamenii care m-au votat în turul doi al alegerilor prezidențiale erau adolescenți la momentul Revoluției.
Și cu toate acestea partidul pe care-l reprezint întâmpină obstacole majore în a obține susținerea intelectualității românești, tinere sau mai puțin tinere, forță vitală pentru progresul României. Experți și profesioniști de certă valoare refuză să se alăture guvernărilor PSD, ceea ce reduce calitatea și eficacitatea acestor guvernări, cu efecte grave asupra României ca atare. Indiferent de performanța noastră guvernamentală sau de mesajele noastre în campanii întâmpinăm o rezistență puternică din partea unor arii semnificative ale societății românești, rezistență care ne duce din nou și din nou și din nou la înfrângere. Presa și opinia internațională ne prezintă în continuare drept "partidul foștilor comuniști" sau, mai nou, "partidul afectat în cea mai mare măsură de corupție". Campaniile noastre electorale se adresează unor grupuri de votanți anume, și doar lor, întrucât suntem blocați de la a vorbi cu spații largi ale societății românești, spații care au în mod indubitabil valori de stânga.
Această stare de fapt trebuie să înceteze.
Îndreptarea acestei situații necesită mulți pași. Unii dintre ei au fost făcuți în timpul mandatului meu de președinte al PSD, din 2010 și până acum. Cei mai grei și dificili, în plan instituțional sau personal, abia urmează. Iar astăzi e momentul pentru a face un asemenea pas.
În calitate de om de stânga și de președinte al Partidului Social Democrat, îmi cer scuze poporului român pentru faptul că în 1990 Frontul Salvării Naționale s-a transformat în partid și a participat la alegeri. O optică îngustă adoptată la acel moment ne-a transformat, pentru milioane de oameni, în hoți ai Revoluției. PSD, stânga românească, social-democrația românească puteau să își exprime viziunea asupra viitorului țării și fără un asemenea suport putred, care ne-a făcut mai mult rău decât bine.
În calitate de om de stânga și de președinte al Partidului Social Democrat, îmi cer scuze poporului român pentru reacția disproporționată și extrem de violentă a lui Ion Iliescu față de protestele din Piața Universității, care a împărțit pentru decenii România în două tabere și a cauzat pagube majore imaginii României în străinătate. Îmi cer scuze celor care atunci au protestat în numele unor idealuri cruciale pentru democrația românească și care, în acele zile, au fost hăituiți, alergați și bătuți pe străzile Capitalei. Îmi cer scuze minerilor pe care i-am mințit, prezentându-le o imagine falsă a ce se întâmpla și ghidându-i spre violență împotriva unor cetățeni fără vină. Îmi cer scuze celor care, dezgustați și îngroziți, au părăsit țara pentru că vedeau cum spiritul Revoluției din '89 era călcat în picioare. Niciodată nu voi putea să-mi exprim în întregime compasiunea pentru familiile celor decedați în mineriada din 1990 sau în celelalte mineriade de la începutul deceniului zece; nicio scuză nu va fi vreodată de ajuns; dar le cer iertare lor, și lor în principal.
În calitate de om de stânga și de președinte al Partidului Social Democrat, îmi cer scuze poporului român pentru lipsa de viziune, imobilismul economic și disprețul față de realități profunde ale societății care au dus la eșecul major al guvernărilor din perioada 1990-1996. Situația dezastruoasă a economiei românești la momentul preluării guvernării de către CDR a dus la reforme dure și dureroase, la șomaj și hiperinflație. Am fost autorii lor indirecți și una din cauzele lor principale.
În calitate de om de stânga și de președinte al Partidului Social Democrat, îmi cer scuze oamenilor din România care au valori de stânga și care s-au simțit jigniți, trădați sau ignorați, în special în campania prezidențială din 2014. Am acceptat în mod greșit status quo-ul conform căruia valorile de stânga nu pot fi asumate public și am plătit pentru asta. De acum înainte ei vor fi publicul nostru principal și partenerul nostru fundamental în plan politic.
Aceste scuze nu au un scop electoral. Cei care urăsc Partidul Social Democrat o vor face în continuare, bănuind probabil că nu sunt sincere. Cei care ne votează sunt oameni pentru care aceste subiecte nu sunt importante sau care au văzut primii pași întru schimbare și care ne acordă votul pentru a susține mugurii acestei schimbări.
Aceste scuze sunt însă foarte necesare pentru noi ca partid, precum și pentru societatea românească. La 25 de ani de la Revoluție discutăm încă despre trecut, și nu despre viitor; despre oameni, și nu despre calitatea actului de guvernare; despre a fi pro-PSD sau anti-PSD și nu despre a fi de stânga sau a fi de dreapta, așa cum sunt acești termeni folosiți oriunde altundeva pe glob.
Sunt conștient că frazele pe care le-am rostit vor crea o furtună în opinia publică. Nu e ultima dată când se va întâmpla acest lucru. Nu ne mai putem permite "puncte gri" în trecutul nostru ca forță politică. Pentru a fi o forță transparentă și corectă, pentru a păși cu adevărat în secolul 21, trebuie să înțelegem clar că ce dorim să fim, ce credem că suntem și ceea ce crede electoratul că suntem trebuie să fie trei elemente în perfectă armonie.
Congresul PSD va avea loc peste câteva luni; cu acea ocazie voi reafirma cele spuse astăzi, precum și alte adevăruri pe care trebuie să le conștientizăm, atât pentru binele nostru cât și pentru binele României. Voi propune eliminarea funcției de președinte onorific, deținută actualmente de Ion Iliescu, precum și excluderea sa din partid. Voi propune reorientarea partidului către valori de stânga în sensul lor modern, ceea ce nu implică schimbarea electoratului ci lărgirea sa pe baze noi. Voi definitiva propunerile de modificare a statutului astfel încât Partidul Social Democrat să capete reputația unei forțe politice mai deschisă în ceea ce privește lupta anti-corupție decât oricare alta.
Asumarea trecutului și prezentului este un test necesar pentru Partidul Social Democrat; numai atunci ne vom putea orienta cu adevărat înspre viitor, ducând o dezbatere sinceră cu oponenții noștri cu privire la soluțiile necesare pentru cetățeni. Iar dacă Partidul Social Democrat nu va putea trece acest test al sincerității, corectitudinii și transformării, stânga românească - într-un fel sau altul - va găsi o cale politică pentru a face acest lucru.
Vă mulțumesc.