În România partea societății rămasă pe dinafară - din motive economice sau pur și simplu pentru că nu se poate adapta - s-a refugiat în mod logic în tipologia românească anterioară celei post-industriale, adică în CRIB = Comunismul Ruralo-Industrial Balcanic. "Comunism" pentru că autoritatea partidului aflat la putere ar trebui să nu fie vreodată chestionată iar suprapunerea între stat și politică e considerată naturală. De asemenea, ideologic și cultural se copiază ce exista în comunismul românesc ceaușist (care la rândul său plagia legionarii). "Rural" pentru că aproape jumătate din populație, în 1989 sau acum, locuiește la sat, iar normele respective au importanța lor pentru sistem. "Industrial" pentru că, pentru o parte a populației, s-a realizat o integrare parțială în logica economică și socială a lumii coșului de fum, strungului și furnalelor. "Balcanic" pentru că eficiența statului e redusă, corupția e normală iar canalele non-formale de obținere a resurselor de orice tip primează. Cele patru elemente, după cum observi, se influențează reciproc.
CRIB nu e un partid și nici o generație, ci un curent de idei și un set de valori. Misiunea CRIB nu e ușoară: a te lupta cu o revoluție tehnologică e dificil până și pentru nord-coreeni, darămite pentru o nație europeană. PSD și ALDE, în speță, nu sunt chintesența CRIB ci modalitatea de exprimare a CRIB în spațiul politic.
Important în lunile trecute și în anii ce urmează este că CRIB nu înțelege revoluția post-industrială și nici segmentele care sunt sub puterea ei. Tot ce vede CRIB trebuie tradus în ... limba CRIB. De aceea, de exemplu, protestele anti-OUG 13 au fost citite de PSD și ALDE drept o conspirație planificată de un grup redus de elite umbroase. S-au folosit până și ideile lui Nicolae Ceaușescu din 20 decembrie 1989. (CRIB e CRIB indiferent ce an e în calendar). În lumea CRIB nu există autonomie sau independență: ieși în stradă pentru că ți s-a zis de către o persoană cu statut superior să ieși în stradă. (Vorba lui Dragnea, "oamenii noștri nu mai pot fi ținuți în frâu." Care frâu? Poți să spui asta în secolul 21 în Europa? Într-o democrație? Nu, evident că nu, dar în lumea CRIB da, poți s-o spui, e chiar natural.) Implicit un protest nu poate fi decât organizat de structuri formale, chit că mai puțin vizibile. De asemenea, ideea de a protesta împotriva corupției e de neînțeles pentru CRIB. Corupția e calea normală a lucrurilor. E dreptul celor aflați la vârful CRIB, drept căpătat pentru că au ajuns la vârf. Restul societății trebuie să plece capul și să pipăie firimiturile. Așa e normal, așa e CRIB să fie.
Am sugerat mai sus că, atunci când vorbesc despre CRIB, nu fac apel doar la o filosofie. Consecințele sunt concrete. Un exemplu nostim îl reprezintă, iată, propunerea de schimbare a regimului fiscal:
1) Persoanele autonome dispar; toți aparținem unei gospodării. Trecem de la individ la colectiv, de la răspunderea individuală la cea de grup. Suprem ne-urban; ideal pentru modelul tradițional rural din România sau de la est de Carpați, mai generic vorbind. Sau pentru orice zonă din Europa de dinainte de 1700.
2) Că-i 1870 sau 1950, românii trăiau în spații bine definite, în genere în rural. Mobilitatea geografică era mică iar familiile stabile sau extrem de stabile, deci și mobilitatea socială era redusă, fiind provocată în principal de căsătorie și deces, adică două evenimente per viață de om. Practic, mutarea se făcea doar sub controlul statului, aproape întotdeauna în contextul urbanizării. Statul dându-ți apartament, îți schimbai și adresa din buletin, semnalând deci statului unde ești. Schimbarea drumului de viață așa, tam-nesam, era science fiction. Lumea în care sute de mii de locuitori se nasc în localitatea A, fac facultatea în localitatea B, muncesc acolo o perioadă, după care pleacă la muncă în alt oraș C pentru un salariu mai mare (și, de ce nu, la câțiva ani după aceea în municipiul D), locuind în 4 localități doar între 17 și 32 de ani este post-industrială.
3) Responsabilitatea în relația cu statul e preluată de consultanții fiscali. Statul își recunoaște incapacitatea de a opri economia neagră prin mijloace indirecte și își manifestă prezența concret. Nu întâmplător Facebook e plin cu clipuri din filmul "Moromeții": sistemul utilizat atunci era cel propus de acum.
Să ne amintim că în secolul 19 statul, în Vechiul Regat, a fost mijlocul de educare și stăpânire a marei mase a populației, în genere analfabetă și săracă. România post-industrială a luat-o înainte imprimantelor cu ace din instituțiile statului. Dar CRIB nu poate înțelege asta.
Un cântec care îi face și acum pe oamenii CRIB să lăcrimeze de emoție conținea următoarele versuri:
"Trăim decenii de împliniri măreţe
Trăim decenii de muncă şi avînt
Trăim decenii de vis şi frumuseţe
Trăim decenii de înţelept cuvînt
Visăm decenii trăite în demnitate
Visăm decenii de suveranitate
Visăm decenii de mîndru eroism"
Nu vor fi decenii, vor fi ani, dar ani de conflict puternic, în special dacă migrația spre spațiul anglo-saxon nu se relansează. Nu e vorba de partide aici sau de o figură sau alta. După Dragnea va urma Olguța sau Firea, dar melodia va rămâne aceeași. Iar finalul confruntării e ireversibil. În medie, tot acest text ți-a luat 5 minute și o secundă să-l citești. În acest timp, statistic vorbind, au murit 2 cetățeni români pentru care tot ce se întâmplă acum în România era extrem de dificil de suportat, o rupere dură față de ritmurile vieții trăite de ei din copilărie până la pensie, o încălcare continuă a valorilor tradițional-naționaliste în care au fost educați și tot în același timp a căpătat drept de vot un tânăr de 18 ani, pe care e mai greu să pui șaua dacă ești CRIB pentru că nu-l înțelegi, e la fel de îndepărtat de tine precum o specie extraterestră.