În acest moment ne aflăm în societate - și implicit și în politică - la mijlocul unui conflict major. Pe de o parte un "triunghi al occidentalizării" format dintr-un pilon istoric (Transilvania), unul economic-tehnologic (revoluția post-industrială) și unul mai slab, de natură intelectual-ideologică. Un om poate aparține simultan mai multor piloni.
Pe de altă parte o paradigmă agrar-fanariotă, cu mici componente ale epocii industriale, și această paradigmă cu trei piloni de susținere:
- elita mafiotă ("o Românie occidentală e una în care dacă fur din bugetul statului sau localității ajung la închisoare iar eu nu-mi pot câștiga existența altfel decât prin furt")
- oamenii blocați ("nu pot să aleg calea superioară din punct de vedere material a occidentalizării pentru că nu-mi permite vârsta / educația / infrastructura din zona în care trăiesc")
- partea mediocră a birocrației ("nu am inteligența sau capacitatea profesională necesară pentru a ține pasul cu o Românie occidentală").
Un mod simplu de a conștientiza cine are mai mari șanse de a câștiga conflictul: hai să ne gândim ce crede fiecare din tabere că s-ar întâmpla după o victorie cu cealaltă tabără. Exemplu: dacă noi doi ne certăm, scenariul ideal pentru mine fiind ca într-un final tu să-ți iei zborul, iar scenariul ideal pentru tine fiind ca eu să cedez, e clar care din noi are o șansă mai mare de a-și atinge obiectivul.
O victorie a triunghiului occidentalizării implică modernizarea într-un ritm susținut a societății românești, în sensul acestei postări mai ales zonele geografice rămase acum în urmă. Biologic acest lucru deja se întâmplă, economic evoluțiile fiind de asemenea și în genere pozitive (o comparație cu 1991 nu cred că-și are rostul). Procesul este lent datorită opoziției feroce a PSD, care-și apără "nevoile și neamul", adică paradigma, dar în contextul globalizării și prezenței României în UE este unul ireversibil. Fondul ideatic naționalist este prea slab în țara noastră pentru a crea o situație de metastază pe model ungar sau polonez. Românii votează cu picioarele pentru Vest, oricare-o fi: vestul Europei sau vestul României (în sens nu neapărat geografic ci și economic sau intelectual). Nimeni nu vine în Ialomița sau în Vaslui sau în alte feude PSD.
Pe termen mediu și lung, PSD ar deveni astfel stăpânul unor zone depopulate, cu pondere mică în parlament și/sau care-i scapă din mână. Procesul de fapt deja are loc. Relevante în acest sens au fost rezultatele din Moldova (nu republica...) din 2014 și numărul imens al localităților unde s-a protestat în februarie 2017. Partidul ar deveni din ce în ce mai radical, mai naționalist și mai irelevant, pășind cu consecvență pe drumul PRM, cu scorurile mici ale acestuia cu tot.
Este un scenariu posibil? Da.
Este unul lent? Desigur.
Este un scenariu improbabil? Păi... să-l comparăm cu scenariul în oglindă: care e visul PSD și ce s-ar întâmpla cu triunghiul occidentalizării în acest scenariu conform PSD.
După desființarea DNA, supunerea totală a SRI și înlocuirea președintelui Iohannis cu o figură convenabilă măcar unora din afaceriștii partidului, PSD crede că România s-ar întoarce la liniștea din 1992 sau 1960 sau 1803. Boierii județeni ar păși falnici pe câmpiile patriei, țărani nenumărați plecându-și ceafa pe ogoare iar fetițe în cămeșuțe dalbe zorindu-se să le pupe degetele. Toată România s-ar uita doar la Antena 3. Accesul la Facebook ar fi permis cetățenilor României doar pe grupurile "De ce iubim PSD" și "Chezășie întru Demnitate - Partidul Social Democrat, garant al neatârnării neamului". Pe modelul maghiar, PSD ar câștiga zeci de ani alegeri oficial libere - un Reich de un milion de contracte, nu de o mie de ani.
Dacă presupunem prin absurd că pașii în această direcție nu ar fi preîntâmpinați de o revoluție stradală de proporții în sens contrar, apare totuși o problemă. Activitatea PSD este dominată chiar și acum de o tensiune: nevoia de a limita forța triunghiului occidentalizării vs. nevoia de a colecta resurse de la oamenii din triunghi.
Ce vreau să spun aici? PSD are nevoie de bani pentru a servi nevoile și pentru a menține loialitatea celorlalți doi piloni din paradigma sa, dar economia paradigmei sale este falimentară. Partidul nu are capacitatea de a genera un model economic care să se susțină pe sine. El are nevoie de taxe și impozite din economia reală, occidentală. În același timp existența triunghiului occidentalizării îl împiedică să subjuge România - uită-te cât de nervoși sunt liderii PSD și uită-te la faptul că au nevoie să iasă în stradă deși sunt la putere. Contradicția între cele două priorități ale PSD e fatală:
Să elimine PSD clasa de mijloc prin mijloace violente sau prin izgonire în străinătate? Astfel PSD ar reduce forța triunghiului, dar ar elimina în mod definitiv și capacitatea sa de a colecta resurse din triunghi.
Să părăsească România Uniunea Europeană? Astfel PSD ar întrerupe fluxurile de capital și cunoaștere care susțin triunghiul dar iarăși: la revedere, bani.
"Jos multinaționalele"? Da, multinaționalele sunt vectori majori în triunghiul occidentalizării. Dar și surse consistente de venituri.
Pot da zeci de exemple de astfel de contradicții. Modul în care diferiți lideri s-au poziționat față de triunghi și față de aceste contradicții descrie istoria partidului.
În concluzie, până și în scenariul ideal pentru PSD ceva crapă. Ori partidul face prea multe concesii, alimentând astfel forțele care-i "sapă" influența în societate și distrugându-se pe sine, ori se pomenește în scenariul PCR din 1989, patronul unei nații înfometate (dar acum și îndatorate) care-l execută cu furie.
Pronosticul meu pe termen mediu este separarea apelor. PSD se va diviza, de facto sau de iure, între "puri" și "pragmatici". Primii, continuatori ai PRM și într-o oarecare măsură ai PSM, vor apăra cu îndârjire paradigma agrar-fanariotă indiferent de costuri și ignorând lipsa de sustenabilitate a unei societăți pe modelul dorit de ei. Al doilea grup va bâjbâi în găsirea unui contract social mai dens cu triunghiul occidentalizării.
Cine crede că e vorba aici de justiție sau lupta contra DNA nu vede toată imaginea. Inocența PSD din acest punct de vedere e șocantă și înduioșătoare. De fapt e vorba de confruntarea între două modele civilizaționale.