luni, 26 martie 2018

Bugetul României în 1929 vs bugetul României în 2018

Atât în 1929 cât și în 2018 bugetul era pe deficit. Pentru fiecare 8 lei încasați statul român cheltuia 9, adică deficitul reprezenta:

12% din încasări în 1929
12,5% din încasări în 2018

Clasamentul primelor trei capitole ca pondere din buget spune multe:

1929:
Armata 21%
Plata datoriei externe 17% (!!)
Învățământul 13%

2018:
Pensii 22%
Sănătate 12,6%
Asigurări de stat și asistență socială 12% ( = în principal alocații pentru copii, detalii mai jos)

Pe capitole lucrurile stau după cum urmează, întotdeauna valoarea din 1929 fiind menționată prima iar cea din prezent a doua:

Armata 21,3% vs. 4,2%. Observații:
- dacă ești membru NATO îți permiți să aloci mai puțin armatei decât dacă nu ești
- o armată bazată pe conscripție, cum era cea din 1929, costă enorm, statul asumându-și responsabilitatea de a caza, hrăni și echipa sute de mii de oameni an după an
- se sifonau bani mulți, mă gândesc aici la dotarea armatei române în al doilea război mondial care nu a fost optimă...

Învățământ 13% vs. 8%. O diferență parțial inteligibilă datorită structurii demografice (România era o nație foarte tânără în 1929, cu mulți copii - de exemplu, la o populație totală aproape egală cu cea de acum erau de trei ori mai mulți copii în vârstă de 6 ani!). O diferență parțial tristă întrucât valoarea din 2018 include și construirea de școli noi sau amenajarea celor existente, pe când valoarea din 1929 nu.

Poliție+jandarmerie: 5,15% vs 4,5%. Aproape la fel.

Agricultură 4,1% vs. 7,8%. Se pompează mai mulți bani aici de către stat decât în perioada interbelică...

Culte și cultură 3,6% vs. 1,1%. Salariile preoților erau aproape tot. Arta și cultura erau 10% (... din 3,6%).

Justiție 3,1% vs. 1,65%. No comment.

Sănătate 3,1% vs. 12,6%. Iarăși un factor modelat de structura demografică: o țară care, raportat la totalul populației, are puțini vârstnici nu are de ce să investească enorm în sistemul de sănătate. Chiar și așa, valoarea de 12,6% din prezent e enorm. Se aruncă cu bani în sistemul de stat de sănătate dar evident degeaba.

Infrastructură și construcții 2,95% vs. 4%. Diferența este de fapt una majoră și constă în modul cum se cheltuiau banii. În 1929 infrastructura maritimă și fluvială era marea sursă de cheltuieli. Sectorul "poduri și șosele" reprezenta cam 8% din acel 2,95%.

Pensii 8% vs 22%. Demografia definește totul.

Plata datoriei 17,3% vs. 4,4%. Dacă o șesime din venituri se duc pe plata datoriei externe în contextul în care acumulezi în continuare datorie, ceva e foarte în neregulă.

Alți bugetari / alte cheltuieli 18,5% vs. 8%. În aceste categorii se regăsesc ministerul de externe, serviciile secrete, radio (acum și TVR), Academia Română, parlamentul, regele/președintele, etc. Vedem în 1929 în special salarii mari la Fisc și în management-ul antreprizelor de stat, care erau numeroase.

Asigurări de stat și asistență socială 0% vs 12,2%. Adică în 1929 zero alocații pentru copii, zero alocație de creștere a copilului, zero ajutor șomaj, zero subvenții pentru încălzirea locuinței, zero venit minim garantat, zero ajutor nevăzători și persoane cu dizabilități, zero ajutoare pentru înmormântare (detalii privind modul cum se cheltuiesc cei 12,2% aici).

Transferuri către autorități locale 0% vs. 9,4%. În spusele lui Caragiale:

CAȚAVENCU (lui Tipătescu încet) : Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!… mai mult sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru!
(urale, ciocniri)
TRAHANACHE (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) : Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! eu n-am prefect! eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mâna Zoii.)

Câteva concluzii:

1. Costă enorm să nu fii în NATO. Cam 17% din buget.
1b. Dar o piramidă demografică inversată costă mult mai mult.

2. În 1929 statul român trăia bine pe datorie. Plata bugetarilor era elementul care crea datoria publică. Acum, prin comparație, statul e obligat la a acumula datorii din cauza dezechilibrelor demografice care aruncă în haos sisteme întregi.

Bugetarii de azi nu-și dau seama cât au pierdut ca importanță prin comparație cu cei de acum 90 de ani. Se apropie momentul când politicienii vor trebuie să aleagă, sub presiunea datoriei publice, între respectivii angajați ai statului și pensionari.

3. În ceea ce privește sifonarea banilor publici armata a fost înlocuită de sistemul public de sănătate și de banii dați autorităților locale (21,3% vs. însumat 22%), rezultatele fiind asemănătoare.

Surse:
Bugetul României în 1929: aici , unde poți găsi și această imagine absolut superbă:



Bugetul României în 2018: aici