Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 1010 persoane. Precizez că estimez populația aflată în țară la 14,5 milioane persoane cu drept de vot.
1. Încep cu un aspect care poate să pară ciudat. Sondajul nu poate fi folosit pentru a estima în mod precis scorurile la alegerile pentru Parlamentul European. Raportând la populația totală, 10,7 milioane persoane exprimă o opțiune de vot - aproape dublu față de maximul istoric de participare la europarlamentare și, de asemenea, cu 3 milioane mai mult decât votanții de la parlamentare. Sondajul, de fapt, identifică bazinele hiper-maximale ale partidelor - mărimea bălții în care pescuiește fiecare. Este exclus ca un partid să-și poată activa electoratul maximal măcar la o cotă de 90%. Chiar și așa, se poate face o comparație cu parlamentarele din 2016. Trend-urile sunt evidente:
Electoratul maximal al PSD este la 2/3 din numărul celor care l-au votat în 2016.
Chiar și făcând suma PSD+Pro România, se ajunge abia la numărul votanților PSD din 2016. Asta în timp ce... :
Electoratul maximal al ALDE e triplu față de parlamentare (1,31 milioane votanți potențiali acum, 423 mii atunci).
Cel al USRPLUS e aproape triplu față de cel al USR din 2016.
Cel al PNL e aproape dublu.
Cel al PMP e cu 50% mai mare.
PSD și ALDE cumulează 3,63 milioane votanți potențiali.
Opoziția (PNL, USRPLUS, PMP) cumulează 5,1 milioane.
(La parlamentare, PSD și ALDE au cumulat 3,65 milioane voturi. Opoziția de azi a cumulat 2,4 milioane).
Cele trei paragrafe aflate imediat mai sus reprezintă o sumarizare rapidă a costurilor electorale ale guvernării din ultimii doi ani și jumătate.
2. În vederea prezidențialelor, trebuie să avem ochii ațintiți spre turul doi. În cazul Pro România estimez că votanții, indiferent de ce le va spune Victor Ponta între tururi, vor opta mai degrabă anti-Iohannis sau anti-candidatul-susținut-de-opoziția-de-azi. Astfel, la votul pentru partide suma PSD+ALDE+Pro România are 4,88 milioane potențiali votanți, iar candidații lor potențiali la prezidențiale (Dragnea pentru PSD, Tăriceanu pentru ALDE, Ponta pentru Pro România) cumulează 5,11 milioane voturi.
Partidul cel mai puternic (PSD) are cel mai slab potențial candidat la prezidențiale (Dragnea). Întrucât în acest spațiu nu s-a anunțat oficial niciun candidat, este nițică debandadă. Mai mulți votanți PSD ar opta pentru Tăriceanu sau Ponta (1,25 milioane) decât pentru Dragnea (1,07 milioane). Când și dacă va fi anunțată candidatura la prezidențiale a lui Dragnea sau a altui candidat PSD decât Tăriceanu, va urma o luptă feroce.
Pe cealaltă parte a spectrului politic, partidele opoziției au un bazin maximal de 5,1 milioane persoane, după cum am scris mai sus, dar candidații lor la prezidențiale operează într-un bazin maximal de 7,07 milioane. Iohannis funcționează ca un magnet. Există 450 de mii de votanți PMP care ar opta pentru el și nu pentru Tomac; 220 de mii de votanți USRPLUS ar opta pentru el și nu pentru Cioloș sau Barna. O altă sursă, neinclusă în cele "5,1 milioane", o reprezintă votanții UDMR: 450 de mii dintre ei ar vota Iohannis și nu Hunor.
Dacă în turul doi ambele bazine se mobilizează total și luăm în calcul și o prezență moderată în diaspora, candidatul care reprezintă spațiul PSD+ALDE+Pro România pierde la 18% diferență (41% vs 59%).
În mod evident însă candidatul opoziției nu va putea mobiliza toate cele 7,07 milioane de voturi potențiale din țară. (Acum cinci ani, într-un moment de surescitare emoțională majoră Iohannis a captat 5,9 milioane de voturi pe teritoriul României). Nici candidatul puterii de azi nu va putea mobiliza chiar tot, însă va pierde relativ mai puțin. Implicit, ne putem pregăti de un scrutin extrem de strâns, ca de obicei, cu observația că cel puțin deocamdată masa e mai înclinată în defavoarea candidatului PSD sau susținut de PSD decât oricând în acest mileniu cu excepția anului 2004.
3. În aprilie 2009, adică acum fix un deceniu, când aveam tot un președinte care dorea să fie reales, lucrurile erau extrem de ordonate. Atât la PDL cât și la PNL, pentru fiecare cinci votanți din bazinul maximal al partidului exista încă o persoană care nu ar fi venit la europarlamentare dar ar fi votat candidatul partidului la prezidențiale. PSD era ușor gripat de existența candidaturilor la prezidențiale ale lui Sorin Oprescu și Gigi Becali, eficiența lui Geoană în a atrage votanți PSD fiind inițial redusă, dar până la urmă bărcile au ajuns la mal și Geoană a captat cam tot electoratul maximal al partidului.
Din aceste motive, rezultatele din 2009 de la alegerile pentru Parlamentul European și cele din primul tur al prezidențialelor seamănă ca două picături de apă.
O repetare la cheie a anului 2009 ar însemna în contextul actual:
a. Canibalizarea lui Tăriceanu de către Dragnea, care preia intenția de vot a întregului electoratul maximal PSD.
b. O scădere a mobilizării electoratului președintelui în funcție. (Băsescu era la intenție de vot 38-40% în aprilie dar a luat 32% în primul tur).
c. O candidatură USRPLUS care, în funcție de fidelitatea cu care urmează ruta performantă a lui Crin Antonescu, poate trece de 2 milioane voturi sau dimpotrivă se poate prelinge spre 1 milion. (Similitudinile socio-demografice între electoratul USRPLUS de acum și cel al PNL din 2009 sunt uluitoare. Până și bazinele maximale au valori apropiate: 1,58 milioane PNL atunci, 1,76 milioane USRPLUS acum).
Pe cifre și fără diaspora, am ajunge aici:
Iohannis (PNL) 3,5 milioane voturi
Dragnea (PSD) 2,3 milioane voturi plus votanți de la Pro România - dar nu foarte mulți.
X (USRPLUS) 1,0-2,5 milioane voturi (probabilitate mare de centrare în spațiul 1,6-2,0 milioane; probabilitatea să depășească candidatul PSD e totuși mică...)
Tăriceanu (ALDE) minim 1,3 milioane, valoarea concretă depinzând de joncțiunile și suprapunerile cu electoratul Pro România.
După cum observi, multe ar depinde de cei 1,3 milioane votanți maximali ai Pro România (sau, și mai corect spus, de cei 1,79 milioane votanți potențiali ai lui Ponta).
Iohannis și candidatul USRPLUS ar avea o limită fixă de 7,0 milioane. Votanții se pot mobiliza, împărți și demobiliza în turul unu după cum doresc, întrebarea reală fiind câți dintre ei vor veni la vot în turul doi.
Istoria însă nu se repetă.