5 milioane de voturi pentru partidele de stânga

Cât de puternică a fost stânga în România ca opţiune politică în ultimii douăzeci de ani? Care e "trend-ul" stângii?

Stânga nu constă numai din PSD. Datorită opţiunilor populist-nostalgice şi poziţionării privind proprietatea şi rolul statului în economie, calculele din spatele graficului de mai jos includ PRM, PSM, PPDD. De asemenea, o treime din voturile Alianţei DA în 2004 au fost pentru PD, care atunci era un partid de stânga.


Mare atenţie: voturile "celelalte" nu sunt în întregime pentru o dreaptă democratică, pro-europeană, etc. Ele includ şi voturi pentru partide minore, independenţi, UDMR, PNG, PUNR, APR, etc.

Câteva observaţii:

1. Predictibilitatea dăunează grav sănătăţii. Am ales să încep cu ultimele alegeri parlamentare libere de dinainte de comunism, adică cele din 1937. Niciodată, de atunci şi până acum, stânga n-a mai fost atât de jos.

2. Primele alegeri de după revoluţie reprezintă celalălt punct extrem pentru stânga: 9,5 milioane de votanţi. Doar o dată de atunci şi până acum a mai reuşit stânga să treacă de 6,5 milioane voturi.

3. Pentru alegerile din această toamnă am folosit o estimare personală care ia în calcul atât apariţia PPDD, cât şi 100 de mii de voturi din diaspora pentru dreapta sau distribuţia intenţiei de vot pentru PSD şi PNL în interiorul USL. În grafic, atât PDL cât şi PNL sunt considerate partide de dreapta. Voi reveni asupra acestui subiect ceva mai jos.

4. Se pare că guvernările CDR şi PDL au un efect similar: măresc intenţia de vot pentru stânga cu 36-38% faţă de alegerile anterioare (în termeni relativi).

5. Situaţia pe termen lung (1992-2012): intenţia de vot pentru stânga este relativ stabilă în ciuda modificărilor sociale şi demografice evidente. Cum se explică asta? Guvernările CDR/PDL au avut rolul de a dinamiza stânga, de a dezvrăji oameni care votaseră "pentru schimbare" şi de a-i readuce spre PSD/PRM/PPDD. În perioada 1992-2012, numărul votanţilor de stânga a fost de  5-6 milioane la fiecare scrutin. 

Au existat două excepţii de la această regulă:
2000 (când datorită guvernării CDR, stânga a primit mai mult de 7 milioane de voturi) şi
2008 (când datorită popularităţii lui Traian Băsescu şi trecerii PDL pe partea dreaptă a scenei politice, stânga a obţinut mai puţin de 3 milioane de voturi).

6. Trend-ul pe termen scurt (2004-2012): modul în care poziţionezi PNL pe scena politică este esenţial. Voi oferi două perspective. Citeşte-o pe cea care este relevantă pentru perspectiva ta privind PNL:

A. Dacă consideri că PNL este un partid de centru-dreapta sau de dreapta - idee susţinută şi de datele din sondaje privind auto-identificarea pe scala stânga-dreapta a votanţilor fiecărui partid - atunci stânga este într-o cădere aproape ireversibilă:

7,1 milioane voturi în 2000
6,3 milioane voturi în 2004
5,1 milioane voturi în 2012

Să privim altfel lucrurile: nici după criza economică din ultimii ani, stânga nu va putea atinge la alegerile din toamnă nivelul din 2004. În principal datorită migraţiei - dar şi datorită schimbărilor socio-economice evidente din ultimii opt ani - stânga este în pierdere de viteză.

B. Dacă consideri că PNL este un partid de stânga, atunci binomul PDL/Traian Băsescu va reuşi în toamnă o performanţă la fel de neobişnuită ca şi în 2008: atunci scorul stângii a fost împins sub 35%, acum va fi împins peste 70%. Stânga ar fi la câteva luni de cel mai bun scor din istoria sa - existând teoretic o intenţie mai mare de vot pentru stânga decât în 1990 (75% faţă de 70%). Chiar dacă această intenţie de vot s-ar reduce cu o cincime, stânga tot ar obţine mai multe procente decât în 1992, 1996 sau 2008. Şi ar obţine la fel de multe procente ca în 2000.