Rusia, decembrie 1916: este nevoie de muniţii pentru război. Marile firme, precum uzinele Putilov, obţin contracte mari. Atât de mari că nu le pot respecta. Între timp, micile făbricuţe care ar fi putut să ajute cu producţia de gloanţe, obuze, uniforme, etc. stau degeaba şi privesc falimentul în ochi.
Proprietarul unei astfel de făbricuţe trimite o scrisoare Ministerului de Război. Se oferă să livreze sub preţul uzinelor Putilov. Explică faptul că are angajaţi care ar intra în şomaj altfel. Arată prin calcule detaliate ce profit mic ar face. Arată că face asta din patriotism. Se arată dispus să negocieze sumele. Mulţumeşte pentru orice replică ar primi.
La o lună după aceea - ianuarie 1917 - primeşte de la Ministerul de Război un răspuns. Pe o foaie de hârtie se lăfăie următoarele cuvinte: "Conform legilor în vigoare, scrisorile adresate instituţiilor statului trebuie să poarte un timbru special. În mod eronat, scrisoarea dvs. a ajuns la noi deşi poşta ar fi trebuit să refuze livrarea întrucât aţi folosit un timbru obişnuit. Folosiţi timbrul corect şi retrimiteţi scrisoarea."
Sursa: Orlando Figes, Tragedia Unei Naţiuni.
O lună mai târziu...
... vorbim de prima revoluţie, atenţie, nu de lovitura bolshi.
Am și eu o curiozitate: de când sociologia înseamnă statistici????????
RăspundețiȘtergere:) Majoritatea românilor care intră în contact ccu sociologia o fac exclusiv prin intermediul sondajelor politice difuzate la TV. Rar se discută despre sociologie în termenii cercetărilor non-statistice.
RăspundețiȘtergere