vineri, 30 decembrie 2011

O falsă retrospectivă a anului 2011 pentru scena politică din RO

Procentul de români care au încredere mare sau foarte mare într-un politician sau altul (sursa: IMAS). Ianuarie 2011 vs. decembrie 2011, om cu om:

Traian Băsescu
ianuarie: 11,5%
decembrie: 12,9%

Emil Boc
ianuarie: 8,3%
decembrie: 9,7%

Vasile Blaga:
ianuarie: 11,7%
decembrie: 14,3%

Victor Ponta
ianuarie: 25,2%
decembrie: 19,6%

Crin Antonescu
ianuarie: 27,9%
decembrie: 27,1%

Mircea Geoană
ianuarie: 16,2%
decembrie: 11,1%

Corneliu Vadim Tudor
ianuarie: 10,2%
decembrie: 12,4%

Puterea câştigă în medie 1,8%.

Duo-ul USL pierde în medie 3,2% (din care un procent în decembrie).

Criza de leadership este oribilă. Ultima dată când încrederea într-un politician era la cote mai mari de 35%, Traian Băsescu tocmai fusese ales preşedinte. 35%! Emil Constantinescu decidea în 2000 să nu mai candideze într-un moment când încrederea în el era la cota de 30%. Niciun politician român n-a atins acest nivel din luna iunie.

Vom avea un an interesant.

joi, 29 decembrie 2011

Scorul USL: IMAS (49%) vs. Avangarde (59%). O explicaţie de bun simţ statistic.

Se dă următoarea situaţie:

IMAS, sondaj realizat în perioada 9-17 decembrie 2011:
Intenţie de vot pentru USL: 49%

Avangarde, sondaj realizat în perioada 1-15 decembrie 2011:
Intenţie de vot pentru USL: 59%

Ambele sondaje au o marjă de eroare de 3%. Păi între 49 şi 59 e mult mai mult decât 6 (adică 2 marje de eroare).

Vai de mine şi de noi. Triş!

Sau NU. Mare grijă:

% din populaţie care intenţionează să voteze:
Conform IMAS, 65% (informaţia este ascunsă aici, în ultimul paragraf).
Conform Avangarde, 53%.

Cât reprezintă atunci votanţii USL din totalul populaţiei României?
Conform IMAS, 49% din 65%, adică 31,85%.
Conform Avangarde, 59% din 53%, adică 31,27%.

Nu mai e triş.

Ce înseamnă toată cifrăraia de mai sus? Atât IMAS cât şi Avangarde arată că susţinerea pentru USL este de 31% din totalul populaţiei României. Subiectul asupra căruia diferă este câţi români vin la vot (sau pretind că o vor face). Simplu spus, cu cât mai mulţi români vin la vot - dar nu pentru USL, ci pentru PDL, PRM, PP, Noua Dreaptă, etc. - cu atât procentul USL scade. Din motive care ţin de eşantionare, întrebări, dar şi context, % românilor care votează pare diferit.

Pe scurt: da, USL are o problemă. Problema nu este pierderea de votanţi (USL se învârte în jurul a 31-32% din populaţie de multe luni). Problema este că oameni care spuneau că nu votează şi-au schimbat părerea - vor să voteze, dar nu USL.

miercuri, 28 decembrie 2011

Gini - un alt fel de a privi România

Există pe lumea asta o unealtă simplă pentru a arăta cât de (in)egală este o societate. Se cheamă Indexul Gini, şi se calculează pe baza distribuţia averilor în societate.

Dacă indicele Gini într-o ţară are valoarea 100, un om deţine tot, iar restul cetăţenilor nu deţin nimic. Dacă indicele Gini are valoarea 0, vorbim de egalitate perfectă.

Din punct de vedere sociologic, povestea României din ultimii douăzeci de ani nu e măsurată de PIB. Sau de partidul aflat la putere. Sau de numele preşedintelui. Ci de Gini.
 
Sunt multe informaţii pe care n-am putut să le pun în grafic (pentru că devenea ilizibil). Aşa că voi spune povestea "reală" a României în cuvinte.

Între 1991 şi 1992, Gini creşte de la 23,3 la 25,4. Adică cu aproape 10%. Două puncte în doar un an.

Între ianuarie 1992 şi ianuarie 1993, Gini saltă de la 25,4 la 28,2. Trei puncte în doar un an. O creştere de 11%. Voi reveni asupra acestui lucru mai jos.

Din 1993 până în 1998, Gini rămâne aproape stabil: de la 28,2 la 29,4. Cinci ani - 1 punct.
Din 1998 până în ianuarie 2000, Gini rămâne în continuare aproape stabil: 29,4 - 30,2.
Isărescu prim-ministru. Gini: 30,25 - 30,57.
Epoca PSD: În 4 ani, o creştere de 1 punct.
Recapitulez acest paragraf: în 12 ani, o creştere de 10%. În total.


2005-2007: În 3 ani, o creştere de 6,8 puncte. Adică de 29% (!).

Criza (2008-2010): 3 ani, pentru prima dată după 1990 o scădere: de la 37,8 la 33,3 (adică 12%). Indicele de inegalitate este încă la un nivel superior celui din 2004.

Interpretare:
Banii s-au făcut în România în două etape. Prima dată: devreme. Foarte devreme. Gini a crescut cu 10% pe an doi ani consecutivi (1991 şi 1992). După care - practic - o pauză de treisprezece ani.

A doua perioadă a fost dată de Alianţa DA. Un rezultat evident al trecerii de la un sistem progresiv de taxare la cota unică. Gini nu măsoară prosperitatea, ci inegalitatea. Între 2005 şi 2007, unii şi-au mărit averea - în medie cu 29% faţă de cât aveau înainte ca Traian Băsescu să devină preşedinte. În alţi termeni, ceva mai puţin corecţi din punct de vedere economic: 7% din banii din România s-au dus spre cei care aveau deja 31% din banii din România.  În 2007 eram ţara cu cel mai mare indice al inegalităţii din UE.

Iar acum? Suntem tot "peste media UE", cu criză cu tot. Media în UE este 30. La noi Gini are valoarea 33,3. Locul 5 în UE după două ţări baltice, Spania (cu şomaj 40% la tineri) şi Portugalia.

Diferenţa fundamentală între noi şi media UE este că cea din urmă a rămas stabilă în ultimii patru ani. Până şi în Grecia a scăzut mai puţin (1,4 puncte în 3 ani). România - din punct de vedere al inegalităţii - s-a prăbuşit rapid. Nivelarea - ca avere - a societăţii româneşti este cel mai drastic fenomen de acest tip din UE.

Şi încă n-avem datele din 2011.

marți, 27 decembrie 2011

Moment de inflexiune?

Conform ultimului sondaj realizat de IMAS şi publicat de către Adevărul, scorul USL coboară sub 50%. Psihologic vorbind, acest moment este extrem de dificil pentru Opoziţie şi excepţional pentru Putere. Este posibil ca migraţia primarilor şi parlamentarilor către PDL/UNPR să se accelereze în perioada următoare.

Atrag atenţia creşterea PRM (de pe urma PP?) şi evoluţia solidă a PDL, în ciuda scandalurilor de corupţie.

Din nefericire, nu se menţionează o informaţie de maximă importanţă şi anume procentul de votanţi potenţiali din populaţie ca atare.

USL plăteşte, din punctul meu de vedere, penalităţi pentru un discurs predictibil. Nu este de ajuns să spui "ei sunt răi". Trebuie să vii şi cu soluţii - elemente constructive. Alianţa DA a însemnat în 2004 atât "ţepe în Piaţa Victoriei" cât şi "16%". O comparaţie şi mai evidentă poate fi făcută cu CDR în 1996.

Mă aştept ca în plan public şi privat să se supra-liciteze scandalul Geoană. Astfel, o problemă sistemică a strategiei de comunicare a USL ar fi aruncată sub preş - o atitudine obişnuită pentru toţi politicienii români, indiferent de partidul căruia i-au aparţinut sau îi vor aparţine.

USL poate încă obţine puterea cu lejeritate dacă se introduce votul uninominal într-un singur tur.

UDMR nu pare să sufere din cauza altor organizaţii de etnie maghiară. Oare chestionarul le-a inclus? Sau vorbim de întrebări deschise?

vineri, 23 decembrie 2011

UNPR nu duce lipsă de idei

Conform EvZ:

"Uniunea Social Progresistă (USP) se lansează astăzi la Palatul Parlamentului. La lansarea platformei de centru stânga vor participa preşedinţii UNPR Gabriel Oprea, Marian Sârbu şi Cristian Diaconescu, secretarul general al UNPR Neculai Onţanu, numeroase personalităţi, dar şi aproximativ 1.000 de invitaţi din toate mediile socio-profesionale."

USP ... mi s-a părut o clipă că sună familiar, dar sigur nu e cazul.
Iar acum, o dilemă şi două sugestii.

Dilema: dacă votanţii domnilor Onţanu, Piedone, şi ai atâtor altor primari vor vota din greşeală USL pentru că vor confunda un US cu altul?

Sugestii: ca plan hiper-secret de câştigare al alegerilor, coaliţia aflată la guvernare poate face congrese de urgenţă în primăvară, cu care ocazie ar alege nume care să exprime cu adevărat esenţa guvernării actuale. Pentru PDL, m-aş gândi la Partidul Naţiunii Libertariene. UNPR ar putea atunci deveni Platforma Societăţii Deschise.

Totul e ca USL să nu se prindă. Pentru că atunci şi ei ar putea - prin iunie, că e timp - să se rebrănduiască drept "Promitem Democraţie şi Libertate". Şi asta nu-i nimic. Potrivit literei "m" de la paragraful 2 al art.4 din legea 323/2003, şi Traian Băsescu îşi poate schimba numele - adoptând prenumele "Antonescu" şi numele "Crin" (nu invers!), caz în care Emil Boc poate deveni "Băsescu Traian" (un pas înainte!).

Atunci, cu adevărat, se va putea vorbi de haos.

Week-end plăcut!

joi, 22 decembrie 2011

22 de ani în 22 de cuvinte

Azi se împlinesc 22 de ani de la revoluţie. Cvasi-bilanţ în 22 de cuvinte:

32,7% dintre românii cu vârsta între 18 şi 29 de ani cred că în România ar trebui să existe un singur partid

(Sursa: ARP).

Mai mulţi decât cei peste 60 de ani (18%).
Mai mulţi decât cei cu vârsta între 45 şi 59 de ani (16%).
Mai mulţi, de fapt, decât orice categorie de vârstă.

miercuri, 21 decembrie 2011

Fără pasiune: despre moţiunile de cenzură din ultimele 18 luni

Moţiuni de cenzură anti-Boc, după momentul 2009:

"Opriţi genocidul social!", 8 iunie 2010. Mare agitaţie mare. Tăierile în toi. 228 de voturi pentru. Au lipsit 8.

"Moţiunea României majoritare, moţiune populară". 18 octombrie 2010. 219 voturi pentru.

"Legea Educaţiei Naţionale, o lege anti-educaţie şi anti-românească". 29 octombrie 2010. N-a mai fost dezbătută. Precum majoritatea subiectelor legate de educaţie.

"Legea privind salarizarea în anul 2011 - ultima "ţeapă" trasă românilor de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc". 15 decembrie 2010. 190 de voturi pentru.

"Legea salarizării guvernului iresponsabil". 23 decembrie 2010. Dezbatere întreruptă de domnul Sobaru. 0 voturi pentru, 0 împotrivă.

"Codul Boc - salarii mici, şomaj mare, firme falimentate". 8 martie 2011. 212 voturi pentru.

Pentru că acest cuvânt e mult prea la modă, puteţi vedea două trend-uri...
228 - 219 - 212 (cu un mic accident între a treia şi a patra moţiune la care s-a votat)
SAU
228 - 219 - 190 (punct mort) - 212 (urcare).

marți, 20 decembrie 2011

Crizuiri

În 2011, valoarea exporturilor a crescut cu 24% faţă de anul anterior, iar salariile din mediul privat au crescut cu 5%. Diferenţa (24-5) s-a dus pe credite, impozite.. dar şi consum. Mai puţin la angajaţi. Mai mult la patroni.

În 2008, când în România curgeau lapte şi miere, valoarea exporturilor creştea cu 13,8% faţă de anul anterior, iar salariile din mediul privat cu... 15% faţă de anul anterior. Foarte bine dacă erai angajat. Foarte rău dacă erai patron.

E bine să specificăm pentru cine e criză, şi cât de puternic te afectează ea.

vineri, 16 decembrie 2011

Gallup despre politică, dar nu despre partide

Sondaj  pe site-ul Fundaţiei Soroş. Observaţii pt. cafeaua de vineri dimineaţă:

În România este acum cel mai ridicat nivel de interes faţă de viaţa politică la nivel naţional din 2002 încoace şi faţă de viaţa politică locală din 2001 încoace...
... pe de altă parte, vorbim de variaţii în intervalele 23-34% şi 19-29%.

Toate întrebările clasice privind extinderea puterilor preşedintelui ("Credeţi că preşedintele României are prea puţină putere?" "Credeţi că preşedintele ar trebui să poată dizolva Parlamentul oricând doreşte?" "Credeţi că preşedintele ar trebui să poată demite Guvernul în situaţii dificile?") primesc un număr mai mic de răspunsuri pozitive decât în urmă cu câţiva ani. Lipsa de popularitate a preşedintelui în funcţie are un impact evident asupra răspunsurilor...
... cu excepţia celor privind sistemul de vot. Votul uninominal este în continuare susţinut de mai mult de jumătate din populaţie (deşi în doi ani s-a dublat susţinerea pentru votul pe liste). Sunt curios dacă cei 56% care consideră că votul uninominal e de preferat consideră că alegerile din 2008 au fost uninominale sau nu.

Niciodată favorabilitatea faţă de monarhie n-a fost la un nivel mai înalt...
... pe de altă parte, o mare parte din susţinere vine din expunerea mediatică făcută regelui de ... preşedinte, şi va dispărea în următoarele luni, pentru că nimeni din mediul politic nu va încerca să ridice mănuşa.

47% dintre români cred că limita de două mandate prezidenţiale ar trebui să nu se aplice preşedinţilor "buni".
... 44% cred în menţinerea limitei indiferent ce şi cum.

miercuri, 14 decembrie 2011

O dilemă pentru oameni inteligenţi

Situaţie:

Eşti un partid de dreapta care nu crede în consensualism. Ai ajuns la putere. Porneşti o reformă masivă a statului: legi noi privind justiţia, administraţia publică, chiar şi o nouă Constituţie. Situaţia nu e roză: din cauza crizei ai mărit TVA. Discursul tău public a divizat ţara: susţinătorii tăi te adoră, iar oponenţii te scuipă între ochi.

Acum întrebarea:

Vrei să schimbi legea electorală, reducând numărul de parlamentari. Mai mult, vrei să schimbi sistemul electoral: uninominal într-un singur tur, cu un procent mic de mandate urmând să fie distribuit proporţional.

E o idee bună?

Gândeşte-te cu grijă.

Răspunsul pe care îl propun în nume personal:

Este o idee foarte bună. Pentru că în Ungaria, tu - adică partidul FIDESZ - ai 47% din voturi, în timp ce opoziţia constă în principal din două partide, care împreună nu ar strânge atâtea voturi câte ai tu. Iar reforma electorală pe care vrei să o introduci te-ar ajuta enorm.

În România, pe de altă parte, PDL este mai degrabă în situaţia opoziţiei din Ungaria, adică este favorizat de sistemul proporţional.

Detaliu pentru cine crede în carismă precum în legea gravitaţiei:

Viktor Orban, liderul Fidesz, e cel mai popular politician din Ungaria (38% dintre maghiari au încredere mare sau foarte mare în el).
Liderii PDL nu obţin împreună 38%.

marți, 13 decembrie 2011

Sondaj Soroş/Gallup: certitudini şi enigme

Detalii privind sondajul: aici.

Certitudini: Scena politică s-a stabilizat în ultimele luni (50/55 - 18/20), ceea ce nu e deloc surprinzător având în vedere că, în mod real, nu s-a întâmplat nimic semnificativ. Nu toate temele din prim-planul discuţiilor politice au relevanţă pentru populaţie ca atare. Mai mult, scena s-a stabilizat la nivelul liderilor şi mesajelor: Elena Udrea, Victor Ponta, etc. sunt persoane predictibile, prezente de mult timp în prim-plan, iar publicul şi-a format deja o părere despre ei. Sondajul a fost efectuat înainte de demararea procesului de suspendare al preşedintelui - un fenomen care nu ar surprinde nici pe votanţii PDL şi nici pe cei ai USL. Cel mai mult va întări ataşamentul acestora faţă de tabăra pe care o susţin deja.

În continuare USL pare a fi avantajat de răsfirarea votului. Între 10 şi 15% din voturi s-ar duce la partide care nu intră în parlament, lucru de care este avantajat întotdeauna partidul sau organizaţia politică aflată pe primul loc în opţiunile alegătorilor (pentru că redistribuirea se face în funcţie de procentele primite... şi asta pentru că vom avea sistemul de vot din 2008, nu-i aşa, Mr. Igaş?).

Enigme. După cum afirmam şi aici, este dificil să utilizezi un eşantion naţional pentru a trage concluzii despre regiuni. De aceea, conform IMAS scorul USL în Bucureşti este peste media pe ţară, iar pentru Gallup scorul USL este sub media pe ţară.

Surprinde susţinerea mare pentru USL în cadrul votanţilor care spun că vor veni la vot cu siguranţă. M-aş fi aşteptat ca votanţii PDL să fie extrem de mobilizaţi psihic, iar susţinerea pentru USL să fie largă în rândul celor care poate vor vota, pe ideea unui vot anti-putere difuz şi slab motivat (lucru confirmat şi de alte sondaje din ultimele luni). Sondajul Gallup-Soroş susţine că lucrurile stau invers, şi că PDL ar avea probleme cu mobilizarea.

Cheia situaţiei este următoarea: "La data sondajului (noiembrie 2011), doar 47% dintre respondenţi au răspuns că vor merge cu siguranţă să voteze, iar 24% că probabil vor merge." Câţi din cei 24% vor veni de fapt? Care va fi profilul lor? Ce îi va motiva şi cum îi va motiva să vină la vot?

Notă de mansardă: Surprinde plăcut reacţia lui Cristian Preda. În sensul că măcar cineva are o reacţie.

Notă de subsol: Un scandal urât: Sebastian Lăzăroiu susţine că, în 2004, pe când lucra pentru Alianţa D.A., a livrat PSD sondaje cu date false (... dar despre care PSD nu ştia că sunt falsificate) în schimbul "dosarelor pesediştilor cu afaceri necurate".
Îl felicit. Prin comparaţie, a fi plătit cu bani e de-a dreptul plictisitor.
......
.....
....
...
..

Vrea cineva două-trei sondaje?

luni, 12 decembrie 2011

Fără nici o legătură cu comasarea

Slogan la manifestaţiile de sâmbătă din Moscova, unde 30 000 de oameni au protestat legat de alegerile recente:

"Vreau renumărarea voturilor. Eu nu am votat cu ticăloşii ăştia. Eu am votat cu ceilalţi ticăloşi!"

Sursa: The Economist.

vineri, 9 decembrie 2011

Un gând

Reguli noi în zona euro -> Noi le adoptăm -> Trebuie modificări în Constituţie -> Trebuie referendum -> Ca să  economisim bani, se va ţine în aceeaşi zi cu localele şi cu parlamentarele -> "Vreţi să rămânem în UE?  Vreţi să avem Euro? Vreţi să nu ne omoare criza (şi mai mult)? Vreţi să nu intrăm sub controlul ruşilor? Votaţi Constituţia propusă de PDL."

De azi, principalul partid de guvernământ poate monopoliza tema noii Constituţii în moduri variate şi frumoase, aproape toate fiind un şah la USL. Pe de altă parte, opoziţia are avantajul că fără parlamentarii săi, nu se pot atinge două treimi din voturile necesare adoptării unei noi Constituţii în parlament.

joi, 8 decembrie 2011

Şi imperiile se dărâmă, nu-i aşa?

Sursa ideii: The Politikal Blog.

Alegerile din Polonia, 2007. Cu portocaliu: districte câştigate de Platforma Civică. Cu albastru: partidul Lege şi Justiţie.






Bucăţica portocalie-galbenă din centrul zonei albastre este capitala Varşovia.

Mda.

Oare.. oare cu ce seamănă harta de mai sus?!

Cred că ştiu.



Imaginea de sus este exact cea la care v-aţi uitat mai înainte, dar scalată.
Imaginea de jos, aceeaşi zonă a Europei, adică Polonia de azi, dar cu 150 de ani mai devreme.

În stânga, cu gri: imperiul german.
În dreapta, cu un verde cam emoţionat: imperiul ţarist.

miercuri, 7 decembrie 2011

Naţie bolnavă - partea 4

Sociologia nu înseamnă doar statistici. Există şi o componentă calitativă. Prin ea, sociologul descoperă umorul, ironia, tragismul şi frumuseţea universului pe care îl studiază... şi prin acestea, extrage informaţie - la fel de sociologică ca şi o deviaţie standard.

" [Revoluţia bolşevică] ar fi trebuit să înceapă cu ocuparea Palatului Marinsky de către marinari pro-bolşevici. Semnalul urma să fie dat de bubuitul tunurilor din Fortăreaţa Petru-şi-Paul, Bastilia regimului ţarist. (...) La momentul decisiv, Lenin a descoperit cu stupefacţie că tunurile din fortăreaţă erau piese de muzeu - arătau bine dar erau total nefuncţionale. Soldaţi au fost chemaţi să aducă tunuri din barăci. Tunuri au fost aduse. Dar nu existau obuze pentru ele. În disperare, Lenin a trimis un mesager marinarilor: totul se amână câteva ore, nu se va folosi ca semnal o lovitură de tun, ci o lanternă roşie pusă în locul steagului de pe frontispiciul fortăreţei. A urmat o panică suprarealistă: Lenin greşise grav, bolşevicii nu aveau lanterne. Comisarul bolşevic Blagonravov a mers să caute o lampă prin oraş. Era însă întuneric - aşa că a căzut într-o groapă. Ulterior, s-a rătăcit. Când într-un final cineva i-a adus lui Lenin o lampă, ea n-a putut fi agăţată de frontispiciu. Şi nu era roşie."

Sursa: Orlando Figes, Tragedia Unei Naţiuni.

Şi acum un pic de carniţă cantitativă:

25 noiembrie 1917. Bolşevicii organizează alegeri. Fiind slabi în teritoriu, nu le-au furat (pe toate).

Rezultate:
Social-democraţii: 41% din voturi.
Bolsevicii: 23,5%
Partide naţionaliste pro-independenţă (finlandeze, armene, baltice, etc.) 11%
Liberalii 4,8%
Restul praf, sub 4%.

Dar... sistemul era uninominal. Deci aşa şi prin urmare:
Social-democraţii: 54% din locurile în parlament. Majoritate absolută.
Bolşevicii: 23,8% din locurile în parlament. Multe colegii erau în zonele urbane pe care le stăpâneau.
Partidele naţionaliste, care şi-au câştigat în mod zdrobitor colegiile electorale: 12% din locurile în parlament.
Liberalii şi partiduleţe de stânga: 11% din locurile în parlament. Deşi luaseră împreună un sfert din voturi.

Rezultat concret:
Cu 10 milioane de voturi din 40 de milioane de votanţi din 80 de milioane de cetăţeni cu drept de vot, bolşevicii închid cu forţa Duma dupa prima sa convocare.

De unde au venit voturile bolşevicilor?

Flota din Marea Baltică (unde au obţinut 62,6% din voturi), dar nu cea din Marea Neagră (20,5%).

Fronturile din Nord (56%) si Vest (67%), mai puţin frontul anti-Austro-Ungar (29%). În rândul trupelor aflate în România: 14,5% din voturi, cel mai slab rezultat al bolşevicilor dintre toate fronturile. Să fim mândri? Păi nu prea avem de ce, pentru că...

... cu cât colegiul era mai departe de centrul puterii, cu atât bolşevicii obţineau un rezultat mai prost:
în Petrograd/Sankt Petersburg 45%, în Caucaz 4,6%.
În Moscova 48%, în Siberia 10%.

Exact în Caucaz şi în Siberia a izbucnit rezistenţa anti-roşie care ulterior a condus la Războiul Civil. Închid total subiectul cu următorul diamant, tot din Figes:

"Tratatul de la Brest-Litovsk trebuia semnat pe 3 martie. Nici unul dintre liderii bolşevici nu vroia să meargă la Brest-Litovsk şi să-şi pună numele pe o pace ruşinoasă. Yoffe a refuzat cu înjurături; Trotsky şi-a dat intenţionat demisia din fruntea Ministerului de Externe; Sokolnikov l-a nominalizat pe Zinoviev, iar Zinoviev pe Sokolnikov."

marți, 6 decembrie 2011

Surprize în buget: 2010 vs. 2011 vs. 2012

De la Ziarul Financiar. Detaliile sunt în josul postării. Voi începe cu observaţiile.

1. Aveaţi cumva impresia că eliminările de sporuri şi tăierile cu 25% au dus la o scădere a cheltuielilor bugetare? Credeaţi că, prin îngheţarea angajărilor la stat, statul român a economisit bani?

Şi eu. Ce naivi eram.

Ministerul Dezvoltării Regionale &  Turismului:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 125 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 253 milioane RON (dublu).

Ministerul Finanţelor Publice:

Cheltuieli cu salarii în 2010: 855 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 1617 milioane RON (dublu. Şi e un pic ironic. Vorbim totuşi de Ministerul de Finanţe).

MAPN:

Cheltuieli cu salarii în 2010: 2876 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 3228 milioane RON (creştere, în condiţiile în care angajamentele noastre în străinătate erau şi sunt în reducere).

Ministerul Muncii:

Cheltuieli cu salarii în 2010: 159 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 209 milioane RON (creştere de 31%).

SRI:

Cheltuieli cu salarii în 2010: 598 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 704 milioane RON (creştere de 17,7%).

Şi tot aşa, dar cu procente mai mici, la MAI, învăţământ, ministerul comunicaţiilor, SIE, etc. etc. etc. Nici nu mă mir că n-am avut demonstraţii de stradă ca în Grecia - se pare că nici nu am fi avut de ce.

2. Pentru cei care cred în conspiraţia cu "softu' ": bugetul STS e în cădere liberă de doi ani încoace: de la 445 de milioane de lei la 250 de milioane. Iar cheltuielile cu personalul sunt în creştere: de la 120 de milioane la 156 de milioane. Ceea ce înseamnă că pentru dotări tehnice sunt din ce în ce mai puţini bani.

3. În ceea ce priveşte milionul de voturi promis PDL-ului la congres, bugetul MAE pe 2012 o să fie mai mare decât cel din 2011 cu 106 milioane lei, dintre care 8 milioane sunt cheltuieli cu personalul.

4. În afară de serviciile secrete, Mediu, Afaceri Europene şi Min. Public, peste tot sunt alocate sume mai mici pentru fonduri salariale în 2012 faţă de 2011.

5. Dacă rubrica "cheltuieri fonduri UE" înseamnă atragere de fonduri, înseamnă că într-adevăr doamnele ministru din guvernul Boc au făcut treabă. La fel şi mr. Tabără.


luni, 5 decembrie 2011

Bătălia pentru 2012 - faza pe provincii istorice

 Iată cum arată intenţia de vot la nivel de regiuni istorice înainte de "scandalul Geoană" (sursa: sondaj IMAS efectuat pentru Adevărul):


 

La nivelul provinciilor istorice, România pare uniformă. Acest lucru este o veste proastă pentru PDL. Şi iată de ce:

Într-un scrutin în care trei sferturi din parlamentari se vor alege uninominal (actualul proiect PDL + UDMR), bătălia electorală se dizolvă în sute de bătălii independente.

Să utilizăm reducerea la absurd, şi anume să vedem ce se întâmplă dacă România ar fi o ţară perfect uniformă sau omogenă. Atunci, USL (51% din voturi la nivelul întregii ţări) ar învinge în fiecare colegiu PDL (18% din voturi la nivelul întregii ţări). Colegiu după colegiu, am avea acelaşi rezultat: 51-18, 51-18, etc. Astfel, în cadrul sistemului discutat de putere USL ar obţine aproximativ 87% din locurile din parlament (100% din cele  puse la bătaie în lupte uninominale şi 51% din cele 100 redistribuite proporţional).

Această situaţie ar fi, bineînţeles, catastrofală pentru PDL. Dar România nu este omogenă. Mai bine spus, colegiile nu vor fi omogene. Atâta timp cât PDL are un scor de 2-3 ori mai mic decât USL, singura sa şansă de a obţine mandate prin intermediul votului uninominal este de a beneficia de surse de asperitate electorală, adică - în româneşte - colegii în care susţinerea pentru USL este mult mai joasă decât media. Acolo, poate poate... partidul de guvernământ va reuşi o victorie strânsă.

Imaginea de mai sus elimină o astfel de sursă de asperitate. Regiunile istorice nu reprezintă un criteriu pe baza căruia PDL să poată privi cu optimism spre viitor. Liderii PDL nu pot să spună: "Da, ei au 51%, dar măcar noi avem Transilvania/Bucureşti-ul/etc. şi acolo o să câştigăm colegii cu duiumul".

Alte surse de asperitate posibile: colegii urbane vs. colegii rurale. Zone cu primari PDL vs. zone cu primari USL (deşi, având în vedere cazurile Apostu şi Scripcaru, nu sunt sigur că PDL ar beneficia de pe urma faptului că primarul local îi aparţine). Este însă foarte posibil ca favorabilitatea faţă de PDL să fie relativ constantă indiferent de colegiu, ceea ce ar fi foarte trist pentru principalul partid de guvernământ.

Trei observaţii de final:

- Eşantionul IMAS conţine 1081 de persoane. Pentru determinarea cu mai bună acurateţe a opţiunilor de vot la nivel de regiuni istorice, ar fi fost nevoie de o anchetă separată. Bineînţeles, asta nu înseamnă că datele de mai sus sunt inutile sau greşite.

- O imagine mai corectă a situaţiei din Transilvania este dată de următorul calcul: scoatem votanţii UDMR din ecuaţie. Vedem cum se distribuie votul etnicilor români din noul total: 51.1% USL; 24.3% PDL. Principalul partid de guvernământ are în Transilvania un scor mult mai bun decât în celelalte provincii istorice... şi tot nu obţine măcar 50% din intenţia de vot pentru USL.

- O mică obsesie personală. Îmi permiteţi să vă invit să vă uitaţi la numerele de mai jos?

Bucureşti: USL 63,3 ; MP 27,9

Moldova: USL 52,4 ; MP 34,1

Muntenia: USL 57,4 ; MP 32,8

Transilvania: USL 42,5 ; MP 30,3

La nivel naţional: USL 51,7 ; MP 31,7

MP = PDL + PP, fără reducere pentru efectul de alianţă.

vineri, 2 decembrie 2011

Naţie bolnavă - partea 3

Sociologia nu înseamnă doar statistici. Există şi o componentă calitativă. Un eveniment real - sau două - poate spune mai multe despre o societate decât un PDF de 600 de pagini, plin de informaţii economice şi demografice. Bineînţeles, asta nu înseamnă că PDF-urile trebuie aruncate la gunoi. Ci doar că nu sunt atât de importante pe cât credem.


"La începutul lunii iulie 1916, Garda Imperială Rusă - o unitate militară de elită - a fost transferată pe front pentru a salva ofensiva lui Brusilov. Aceşti tineri au fost descrişi de observatorul militar britanic Knox drept 'fizic vorbind, cele mai bune animale din Europa'. Toţi aveau peste 1,80 m. Dar aveau un general dobitoc, care i-a trimis să atace printr-o mlaştină. Soldaţii mergeau prin noroi până la piept, în timp ce avioane germane zburau deasupra. Knox a privit cu groază cum avioanele au început să planeze deasupra mlaştinii, ucigându-i pe soldaţi cu mitraliere. Supravieţuitorii răniţi s-au înecat unul câte unul. În o singură acţiune, cea mai bună unitate din armata rusă a fost pierdută în întregime."

"În 1918 decretele guvernării bolşevice erau rupte de populaţie pentru a se obţine hârtie de ţigări. Obiceiul era atât de răspândit încât, atunci când Lenin a creat Decretul Privind Împărţirea Pământurilor, fiecare exemplar a fost înmânat împreună cu un calendar pentru unul din anii anteriori - şi deci inutil, Lenin sperând că acestea vor fi folosite pentru ţigări iar Decretul va fi păstrat."

Sursa: Orlando Figes - Tragedia unei Naţiuni.