Mituri şi surprize. Profilul votanţilor fiecărui partid

Începem cu puterea...

Mit: Electoratul PDL este la acelaşi nivel numeric precum în vara lui 2010.
Mit: Românii care intenţionează să voteze PDL sunt în mare parte hotărâţi să o facă.
Mit: Toţi românii care intenţionează să voteze PDL au încredere în Emil Boc.


După momentul "mai 2010", PDL începuse o lentă dar perceptibilă recuperare a electoratului. Acesta era şi motivul pentru care în anumite sondaje din ultimele luni intenţia de vot pentru USL părea în scădere - PDL atrăgea indecişi, mărindu-se astfel numărul votanţilor potenţiali. În mare parte însă, aceştia nu sunt hotărâţi să o facă. O prezenţă scăzută la vot ar avea un efect nefericit asupra procentului obţinut de PDL.

Între % de români care au încredere în Traian Băsescu şi % de români care votează USL există o suprapunere aproape perfectă, ceea ce nu-i de mirare. Surprinde însă că o treime dintre votanţii PDL nu mai au încredere în Emil Boc. La nivel imagologic, Vasile Blaga apare deja drept viitorul lider al partidului, având şi potenţialul de a atrage noi votanţi.

Votanţii PDL se află în special în oraşele mari; în localităţile urbane mici PDL va avea probleme serioase la alegeri.

Categoria de vârstă în rândul căreia PDL are susţinerea cea mai puternică sunt tinerii. Mult mai relevant mi se pare faptul că PDL este susţinut de românii cu venituri mari. Acest lucru are două explicaţii: pe de o parte, măsuri precum creşterea TVA sau reducerea salariilor bugetarilor i-au afectat mai puţin; pe de altă parte ei aparţin mediului privat şi au apreciat discursul "gras vs. slab" din 2010.

Ce ar trebui să fie îngrijorător pentru PDL este faptul că susţinerea pentru PDL este relativ omogenă la nivelul întregii ţări... omogen-scăzută. În noiembrie, nu vor mai exista fiefuri ale PDL - judeţe în care acest partid să obţină locul 1, înaintea USL. Având în vedere că se va vota precum în 2008, PDL va câştiga multe mandate de pe locul 2, dacă nu chiar majoritatea.

Portret stereotip: manager sau patron bogat dintr-un oraş mare. Probabil votant al PDL/lui Traian Băsescu din 2004 inclusiv. 

Iar acum principala grupare din opoziţie...

Votanţii USL reprezintă un grup foarte mare din totalul votanţilor - precum şi din totalul românilor cu drept de vot. Prin reunirea a două electorate extrem de diferite, USL a reuşit să acopere grupuri sociale vaste şi extrem de diferite.

În plan geografic, USL are o susţinere omogen-înaltă în România (întotdeauna va avea rezultate mai slabe în Transilvania datorită prezenţei votanţilor UDMR). În funcţie de sondajul la care ne uităm, intenţia de vot pentru USL în Bucureşti este fie mult peste media naţională, fie mult sub. La momentul votului, acest factor va fi clarificat de modul în care Sorin Oprescu îşi va construi campania.

Favorabilitatea faţă de USL este mai înaltă în rândul celor cu studii superioare decât printre cei cu studii medii sau scăzute. Acest lucru este probabil datorat tăierilor (care au afectat bugetarii). Nu întâmplător preşedintele spunea acum câteva zile că persoanele cu studii superioare răspund mai prost la reformă - spre deosebire de acum 10 sau 20 de ani, un număr covârşitor de angajaţi ai statului au studii superioare. Privatizarea fabricilor şi altor proprietăţi a redus numărul bugetarilor necalificaţi.

În mod tradiţional, studiile superioare şi veniturile mari sunt strâns legate. Nu şi în cazul USL - tocmai datorită susţinerii din partea bugetarilor (profesori, medici, birocraţi cu nivel scăzut de salarizare). Votanţii cu venituri medii sau mici au avut de asemenea şi alte opţiuni la dispoziţie, precum următorul partid...

Mit: Dacă se iau în calcul doar opţiunile electorale ale românilor care sunt siguri că vor vota, procentul PP-DD se prăbuşeşte la podea.

PP-DD a preluat de la alte partide un bazin electoral uşor de creionat: oamenii în vârstă, din oraşe mici, cu educaţie şi venituri scăzute. Având în vedere localizarea principalelor arii de susţinere, este vorba de un grup de votanţi care a votat PSD înainte de 2005 şi PDL/Băsescu în trecut. Pentru cine a studiat cu grijă pierderile de teren ale PSD din perioada 2005-2009 (nordul Moldovei, o mare parte din Muntenia), acest lucru nu este de mirare.

Tinerii şi oraşele mari sunt grupuri în rândul cărora PDL sub-performează. Din acest punct de vedere, PP-DD este contrapartida perfectă la PDL, în cazul formării unei alianţe electorale cele două forţe politice completându-se din punct de vedere socio-demografic.

Conform Soroş/Gallup, procentul votanţilor PP-DD rămâne identic (9%) indiferent dacă vorbim despre cei cu o opinie politică sau despre cei foarte interesaţi de politică şi care spun că se vor duce la vot.

Favorabilitatea faţă de PP-DD este la cote atât de înalte la nivel declarativ că, în Muntenia, partidul este practic la egalitate cu PDL (!).


Despre celelalte electorate este dificil să vorbim. Din punct de vedere numeric, ele sunt atât de mici încât orice generalizare este riscantă. Totuşi, se poate afirma că:

- Bucureşti este unul din punctele forte ale PRM, în acest oraş partidul lui Vadim Tudor având de două ori mai mulţi votanţi potenţiali decât în alte oraşe sau zone ale României.

- Intenţia de vot pentru PRM este scăzută în Transilvania.

- Mai mult de jumătate dintre votanţii PNG se află în Moldova.

- Dacă alegerile ar fi avut loc în decembrie, de două ori voturi s-ar fi "risipit" în Transilvania decât în alte zone ale ţării, ducându-se către partide care n-ar fi intrat în Parlament. Aceasta sunt probabil variantele la UDMR.

Toate datele de mai sus erau valabile înainte de protestele la care au participat în total aproximativ 20 000 de români şi la care s-au uitat în total maxim 4-5 milioane.


(Surse: Opţiuni Electorale - Analiza Datelor - sondaj Soroş/Gallup, noiembrie 2011
Sondaje IMAS şi Avangarde - noiembrie şi decembrie 2011)