USL în stagnare

O analiză excepţională a lui Mircea Kivu. Pe cât este titlul de virulent, pe atât este argumentarea de corectă:

"USL nici nu prea are cum să crească în sondaje. Motivul este destul de simplu. Oamenii au dus-o şi o duc mai rău în timpul guvernării PDL decât au dus-o înainte. Pentru asta au sancţionat copios acest partid, aducându-l de la 34% (scorul de la alegerile europarlamentare din iunie 2009, adunând şi voturile Elenei Băsescu) la jumătate din această cifră, cu cât este cotat de la începutul acestui an. Românii nu o duc azi mult mai rău decât au dus-o în urmă cu un an şi, probabil, nu o vor duce nici mai bine, nici mai rău peste şase luni. Această temă nu mai poate produce voturi pentru opoziţie. Sondajele ne arată că o parte din ce în ce mai substanţială a electoratului nemulţumit de prestaţia actualului Guvern se îndreaptă către soluţii ultrapopuliste de tipul Partidului Poporului sau România Mare."

Dacă USL a avut un singur glonţ pe ţeavă ("Jos Guvernul şi cu Băsescu!"), e prea puţin. M. Marian (EvZ) scria acum câteva săptămâni că, dacă din discursurile lui Ponta şi Antonescu scoţi mesajele anti-Boc şi anti-Băsescu, nu mai rămâne nimic. Avea dreptate. Aria tematică a mesajelor USL trebuie lărgită, altfel PP şi PRM pot muşca din electoratul USL.

Istoria nu se repetă. Dar...

1999: Coaliţie de dreapta, preşedinte nepopular, economia lovită în rinichi, populaţie nemulţumită. Cum stătea opoziţia?
Opţiune de vot pentru PSD: 46%.
Opţiune de vot pentru PRM: 8%.
Opţiune de vot pentru PD: 6%.

2000, alegeri:
PSD 37%.
PRM 21%.
PD 7,5%. Deşi Traian Băsescu câştigase primăria Bucureştiului: o creştere de doar 1,5%.

PSD a câştigat atunci prezidenţialele şi a ocupat locul 1 la parlamentare. Faptul că a pierdut 9%, adică o cincime dintre votanţii potenţiali între 1999 şi 2000, nu i-a durut absolut deloc. Pentru USL un scenariu asemănător ar fi un dezastru.

USL trebuie să-şi îmbunătăţească şi îmbogăţească strategia de comunicare, altfel se expune unui pericol real.