O analiză excepţională a lui Mircea Kivu. Pe cât este titlul de virulent, pe atât este argumentarea de corectă:
"USL nici nu prea are cum să crească în sondaje. Motivul este destul de simplu. Oamenii au dus-o şi o duc mai rău în timpul guvernării PDL decât au dus-o înainte. Pentru asta au sancţionat copios acest partid, aducându-l de la 34% (scorul de la alegerile europarlamentare din iunie 2009, adunând şi voturile Elenei Băsescu) la jumătate din această cifră, cu cât este cotat de la începutul acestui an. Românii nu o duc azi mult mai rău decât au dus-o în urmă cu un an şi, probabil, nu o vor duce nici mai bine, nici mai rău peste şase luni. Această temă nu mai poate produce voturi pentru opoziţie. Sondajele ne arată că o parte din ce în ce mai substanţială a electoratului nemulţumit de prestaţia actualului Guvern se îndreaptă către soluţii ultrapopuliste de tipul Partidului Poporului sau România Mare."
Dacă USL a avut un singur glonţ pe ţeavă ("Jos Guvernul şi cu Băsescu!"), e prea puţin. M. Marian (EvZ) scria acum câteva săptămâni că, dacă din discursurile lui Ponta şi Antonescu scoţi mesajele anti-Boc şi anti-Băsescu, nu mai rămâne nimic. Avea dreptate. Aria tematică a mesajelor USL trebuie lărgită, altfel PP şi PRM pot muşca din electoratul USL.
Istoria nu se repetă. Dar...
1999: Coaliţie de dreapta, preşedinte nepopular, economia lovită în rinichi, populaţie nemulţumită. Cum stătea opoziţia?
Opţiune de vot pentru PSD: 46%.
Opţiune de vot pentru PRM: 8%.
Opţiune de vot pentru PD: 6%.
2000, alegeri:
PSD 37%.
PRM 21%.
PD 7,5%. Deşi Traian Băsescu câştigase primăria Bucureştiului: o creştere de doar 1,5%.
PSD a câştigat atunci prezidenţialele şi a ocupat locul 1 la parlamentare. Faptul că a pierdut 9%, adică o cincime dintre votanţii potenţiali între 1999 şi 2000, nu i-a durut absolut deloc. Pentru USL un scenariu asemănător ar fi un dezastru.
USL trebuie să-şi îmbunătăţească şi îmbogăţească strategia de comunicare, altfel se expune unui pericol real.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
▼
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
ianuarie
(22)
- Sondaj IMAS ianuarie: prima reacţie a electoratulu...
- Electoratul de stânga vs. electoratul de dreapta: ...
- Mituri şi surprize. Profilul votanţilor fiecărui p...
- Primul sondaj despre proteste. Analiză.
- 6 paşi în fugă despre protestele de ieri şi azi
- Suspendarea preşedintelui - preşedintele Curţii Co...
- Televizoare şi proteste. Patru numere care descriu...
- Suntem ca Italia?
- Despre manipularea mulţimilor din proteste
- De ce şi cum comasarea va ajuta PDL. Cifre concrete
- Paralele noiembrie 1999 - decembrie 2011
- Postare interesantă pe CNN.com despre protestele d...
- Reacţii din partea puterii şi nu numai
- 5 informaţii simple şi o întrebare ne-retorică des...
- La rece despre dezbaterile privind Legea Sănătăţii
- Noua obsesie a PDL: "30%"
- Locomotivă sau frână? Încrederea în lider vs. inte...
- USL în stagnare
- 6 clătite reci şi un pahar de vodcă cu IRES
- Prezenţa mare la vot. Pe cine ajută ea.
- O perspectivă neobişnuită asupra intenţiei de vot ...
- Lucruri pe care nu le observă nimeni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu