Niciodată nu se porneşte de la 0. Chiar dacă eşti o persoană total necunoscută publicului, contează din ce instituţie provii, cine te-a recomandat, până şi cum arăţi.
Calităţile şi defectele personale ale lui Mihai-Răzvan Ungureanu se vor face simţite în lunile şi anii următori. Punctele definitorii pentru momentul de faţă sunt:
- sursa legitimării sale publice - şi anume un preşedinte extrem de credibil pentru o minoritate şi decredibilizat în faţa restului populaţiei
- aspectul fizic şi elemente din CV: tânăr, intelectual, vorbitor de limbi străine, Oxford, istoric, experienţă în ministerul de externe
şi
- poziţia ocupată până acum în ierarhia statului, anume cea de director al SIE, şi care poate fi mai greu măsurată ca impact (va fi asociată de publicul larg cu securitatea? sau cu romanticul titlu de "şef al spionilor", cu toate implicaţiile sale de mândrie naţională?).
Poziţia în care este plasat MRU este teoretic una ingrată. După sfârşitul mandatului, prim-miniştrii din România post-decembristă dispar, se cheltuie în campanii prezidenţiale eşuate sau - în cazul tehnocraţilor - se retrag în birocraţii pe care le pot stăpâni (Curtea de Conturi, Banca Naţională). Pentru toţi, prim-ministeriatul e punctul maxim al carierei politice. MRU poate, bineînţeles, să întrerupă lanţul.
Vorbind cu foarte multă francheţe, MRU posedă practic în întregime încrederea unui sector mic al electoratului, pentru care legitimizarea-via-preşedinte a fost perfectă şi totală. Menţinerea limbajului şi măsurilor din epoca Boc ar putea fi eventual întărite de iniţiative politice pro-business (reducerea numărului de taxe şi a birocraţiei, etc.), pentru a garanta aderenţa transferului de credibilitate. Un exemplu am avut deja în week-end: "Cu primarii mai e o problema aici si nu ma feresc s-o spun public. Este inadmisibil sa ajungi pe stazile unei localitati in Romania si sa-i vezi pe militari desfundand drumurile in timp ce beneficiarii directi, care sunt si concetatenii nostri, stau in casa la caldura. Si am vazut cu totii, aceasta se intampla si la inundatii, si la nameti. Şi dvs. [televiziunile] aveţi un rol, iertaţi-mă că spun, de-a dreptul educativ. Nu se poate asa ceva, nu putem plati lenea la nesfarsit. In astfel de situatii, nu ne vaicarim, nu cantam prohodul la posturile de televiziune, nu vorbim de Apocalipsa. Haideti la munca!". Susţinătorii preşedintelui - cei care nu erau deja convinşi - au aplaudat similitudinea cu discursurile preşedintelui faţă de situaţii similare din trecut sau pur şi simplu în genere: responsabilizare, divizare, învinovăţire, şi nu empatie sau solidaritate (din punct de politic nu este relevant cum stau lucrurile în localităţile sinistrate, ci cum te raportezi ca politician la situaţie şi ce comunici).
Dar nu pentru această audienţă a fost adus MRU. Cu 10-20% din voturi PDL nu "câştigă" alegerile; cu 10-20% din voturi MRU nu intră în turul doi la prezidenţiale.
La celălalt capăt al orizontului se află electoratul pro-USL şi anti-Băsescu, pentru care numirea lui MRU este o etapă nesemnificativă din cea mai neagră pasă a României post-decembriste. Cel puţin pe termen scurt şi mediu, acest bazin electoral radical nu va putea fi convins de nimic din ce-ar face MRU.
Miza reală a integrării lui MRU în proiectul puterii este România "dintre" cele două descrise mai sus. Această Românie conţine aparent între 55% şi 70% dintre românii cu drept de vot - cei indecişi, cei ce (acum) nu vor să voteze, cei care votează USL fără prea mare convingere. Este o Românie la care Emil Boc şi Traian Băsescu nu mai aveau acces, în faţa căreia nu erau şi nu sunt credibili. Este greu de crezut că MRU va reuşi să copieze în totalitate lipsa lor de performanţă comunicaţională.
Am scris mai sus cuvântul "aparent" legat de procente, pentru că în România "dintre" se află oameni care nu vor vota şi care ştiu deja lucrul acesta. Se află etnici maghiari, care sunt spectatori tăcuţi la o luptă despre care se vorbeşte extrem de puţin, şi pe votul cărora MRU ar putea conta doar în perspectiva unui tur 2 al alegerilor prezidenţiale. În România "dintre" se află fanii OTV, care deja cred cu voluptate în conspiraţii sionisto-soroşiene menite să-l împiedice pe Dan Diaconescu să-şi realizeze proiectul de salvare a ţării (... exagerez, dar nu cu mult). În această Românie se găsesc şi susţinători vag-indecişi ai PDL şi într-o măsură mai mică USL.
În schemele dezideratului PDL - "a câştiga alegerile", adică a reduce scorul USL - MRU trebuie să îndeplinească două sarcini şi jumătate în zece luni:
1) să capteze atenţia unor porţiuni vulnerabile din electoratul USL şi să le convertească;
2) să garanteze venirea la vot a românilor care ezită încă (aproximativ 10-15% din totalul celor cu drept de vot) şi să-i convingă că PDL este opţiunea cea mai bună;
2.5) să re-energizeze o diasporă de care depind multe calcule.
Toate aceste elemente sunt perfect compatibile cu o candidatură la alegerile prezidenţiale viitoare. Toate implică ieşirea din planul comunicaţional - vorbesc de "plan" în sens geometric - în care s-a închistat tripleta BBP (Băsescu-Boc-Partidul) în ultimii ani. Aceasta a devenit miza alegerilor. Şi poate şi miza vieţii politice a lui MRU, în măsura în care Traian Băsescu nu ar mai controla partidul după o eventuală înfrângere răsunătoare în noiembrie.
Eu sunt unul din indecisi. Unul din cei care cred ca Ponta e un dobitoc sinistru iar Antonescu o molusca fara coloana vertebrala. Dar MRU nu ma convinge.
RăspundețiȘtergereCei indecisi cred ca stiu ce vor doar ca nu gasesc asa ce vor in oferta politica actuala. Nu cred ca ulciorul policienilor prezentabili mai merge dus la apa.
raspunul opozitiei, de la bun inceput, a fost: 1.MRU va deveni presedinte PDL (Ponta) si 2. MRU este omul lui Basescu, jucand rolul unui Boc (Antonescu). Adica nu e "dintre" Romanii, e Romania portocalie, cu cele 2 coordonate: PDL si Basescu.
RăspundețiȘtergereDaca MRU ar fi fost un tehnocrat economist, gen Isarescu, ar fi fost mai simplu in a se pozitiona intre cele 2 forte politice. Fiind politician, el va fi perceput de la inceput ca om de partid, culmea, fara sa fie asa ceva.
Exista un element de care nu spuneti nimic (poate mi-a scapat mie). Pentru a participa la alegeri in 2014, MRU trebuie sa ramana premier si dupa 2012. Conditie necesara (dar nu si suficienta!) este ca PDL sa "castige" (sub orice forma intelegem asta) parlamentarele din 2012. Si mai trebuie apoi ca MRU sa nu se uzeze pana in 2014. In 3 ani de mandat, e putin probabil...
RăspundețiȘtergere