Nu există partid care să nu dea atenţie bătăliei pentru primăria Capitalei. Se vorbeşte foarte mult despre cum acest scrutin reprezintă un semnal pentru presă şi activişti, şi cum votul este o sursă de legitimitate, primarul Bucureştiului fiind a doua funcţie ca număr de voturi necesare pentru obţinere, după preşedintele ţării. Bineînţeles, rezultatele de la alegerile pentru primăria generală sunt percepute şi ca un semnal pentru parlamentare.
Hai să analizăm ce ne spun de fapt rezultatele de la competiţia pentru primăria generală în perspectiva alegerilor parlamentare.
Începem cu exemplul cel mai categoric: 2004, un singur tur.
Traian Băsescu: 417 mii voturi.
Mircea Geoană: 225 mii voturi.
Dragomir (PRM): 56 mii voturi.
Monica Tatoiu (PUR): 17 mii de voturi.
În toamnă, Alianţa DA a obţinut 81 de mii de voturi în plus. Cu 19,4% mai mult. Normal, vei spune - entuziasmul dat de victoria lui TB la primărie, înfrângerea lui Rus de câtre Boc la Cluj, lacrimile, emoţia unei potenţiale schimbări de regim politic, etc.
Dar şi PSD+PC a câştigat voturi prin comparaţie cu localele. 70 de mii. Cu 28,9% mai mult.
Iar PRM aproape şi-a dublat numărul de votanţi: de la 56 de mii la 105 mii.
Mergem înapoi.
2000:
Oprescu (PSD): 260 de mii de voturi în primul tur, 353 mii în al doilea tur.
TB (PD): 108 mii voturi în primul tur - 362 mii în al doilea.
Chiriţă (CDR): 104 mii.
Pădure (PNL): 45 mii.
Ioan (PRM): 19 mii.
La parlamentarele din aceeaşi toamnă...
PSD: 366 mii. Practic în linie cu voturile pentru Sorin Oprescu din turul 2.
PRM: 201 mii. Cu 958% mai mult. (nu, nu am o uitat o virgula, este vorba de nouă sute cincizeci şi opt la sută).
CDR: 135 mii. Creştere considerabilă (o treime) faţă de momentul Chiriţă.
PD: 116 mii. Creştere de 8 mii faţă de turul unu. Nefructificare aproape completă a mobilizării pro-Băsescu din turul 2.
PNL: 95 mii. Dublu faţă de candidatul la primărie.
Mergem înainte.
2008.
Oprescu (independent, dar aparent luând din electoratul PSD): 164 de mii de voturi în primul tur - 316 de mii în turul 2.
Blaga (PDL): 161 de mii - 242 de mii în turul 2.
Diaconescu (PSD) - 67 de mii.
Orban (PNL) - 64 de mii.
Fuciu (PNG) - 15 mii.
Parlamentare?
PDL: 197 de mii.
PSD + PC = 175 de mii.
PNL: 83 de mii.
PNG: 25 de mii.
Observaţii:
1. Aproape întotdeauna în Bucureşti un partid obţine mai multe voturi la parlamentare decât la locale.
2. Dacă luăm în calcul şi alegerile din 1996, dar şi clasamentele complete pe care nu le-am citat mai sus, niciodată ierarhia primelor 3 locuri din lupta pentru primăria Bucureştiului nu a fost aceeaşi cu ierarhia primelor 3 locuri la votul bucureştenilor pentru parlament. Altfel spus, dacă la primărie partidele cărora aparţineau primii trei clasaţi erau 1. Partidul "A"; 2. Partidul "B"; 3. Partidul "C", la parlamentare clasamentul partidelor a fost oricare altul decât 1. "A"; 2. "B"; 3. "C".
3. PRM şi PNG au performat întotdeauna la parlamentare mai bine/mult mai bine decât la locale.
În 2000, PRM: cu 958% (nouă sute cincizeci şi opt la sută) mai mulţi alegători.
În 2004, PRM: cu 46% mai mulţi alegători.
În 2008, PNG: cu 66% mai mulţi alegători.
Cine râde de PP-DD în iunie va fi luat cu lopata senzaţional-incredibilă în toamnă.
4. Prezenţa lui Sorin Oprescu în calitate de independent - bruscat în plus de dificultăţi cu înscrierea candidaturii - l-a ajutat enorm. Împreună cu Diaconescu - candidatul oficial al PSD - a obţinut 230 de mii de voturi în primul tur, în timp ce PSD a obţinut 175 de mii de voturi la parlamentare.
Fie intenţia de vot pentru PSD s-a prăbuşit cu un sfert în doar câteva luni (greu de crezut)...
...fie Sorin Oprescu a obţinut votul a aproximativ 30 de mii de bucureşteni în primul tur şi a 200 de mii de bucureşteni în al doilea tur care nu erau votanţi PSD şi nici nu au votat PSD în toamnă.
În ceea ce priveşte soluţia "Silviu Prigoană - independent sprijinit de PDL", să nu uităm că existau doi factori care l-au favorizat pe Sorin Oprescu în 2008 şi care nu sunt prezenţi în 2004:
a) PSD/Oprescu erau în opoziţie, nu la putere.
b) acum nu mai există turul doi.
5. Dacă tot vorbim despre parlamentare... Bucureşti-ul nu este un indicator bun pentru situaţia de la nivel naţional. ADA (2004) şi PDL (2008) au ocupat aici locul unu, deşi la nivel naţional au ocupat locul doi. CDR 2000 a ocupat în Bucureşti locul 2, iar la nivel naţional... a ratat parlamentul. PRM a luat la nivel naţional locul 2, iar la nivelul capitalei (doar) locul 3.
O concluzie parţială este că scrutinul pentru poziţia de primar general este un mijloc util de a testa organizaţiile de Bucureşti, dar miza este mult mai îndepărtată decât pare. Sorin Oprescu a dat crah la prezidenţialele din 2009, Traian Băsescu n-a adus un scor bun PD în 2000, ci abia în 2004, iar cine a suferit înfrângeri serioase în bătălia pentru primărie (PNL în 2000, PSD în 2004, PNL în 2008, PRM şi PNG în orice scrutin) pare să se fi remontat de fiecare dată în toamnă. Şi asta pentru că votul pentru candidatul la primărie nu indică în mod clar susţinerea în Bucureşti pentru partidul respectiv.
Draga Bogdan,
RăspundețiȘtergerePoate esti putin mai convingator decit altii, explicind ca alegerile locale (doua pe liste, doua nominale) nu au nici o legatura cu alegerile parlamentare (nominale) sau prezidentiale (nominale). Doar intern, pentru fiecare partid in parte, este foarte important ce s-a obtinut in fiecare sectie de votare fata de alegerile trecute. In rest, numai vorbe, din care unii traiesc binisor...
Când ne vedem pentru miel?
RăspundețiȘtergereOricind. Stiti adresa. Scuze, eram cu gindul la altele (nu de sondaje, ci de pescuit etc.)
RăspundețiȘtergereNo problem, "Bogdan" e un nume frumos. Distracţie plăcută la pescuit. Apropo, de unde vă ştiu adresa?
RăspundețiȘtergereDe pe Google. Citadela maximalismului.
RăspundețiȘtergere