Cum stă republica noastră la Ploieşti? Scurt şi uluitor istoric electoral.

Românii nu sunt mămăligari. Cel puţin în politică vă rog să lăsaţi mitul ăsta la o parte. Românii sunt critici, au aşteptări înalte şi pot fi chiar răzbunători. Ploieşti-ul e un bun exemplu.

1996: Horia Toma (CDR) câştigă în două tururi la locale în competiţie cu un candidat PDSR.

Între locale şi parlamentare are loc o mutaţie fenomenală.

... CDR 70 mii voturi, USD 23 mii, PDSR 21 500, PRM 7700.
CDR obţine 17 mii de voturi mai mult decât candidatul lor la primărie în turul doi.
PDSR obţine 18 mii de voturi mai puţin decât candidatul lor la primărie în turul doi.
Locul unu la prezidenţiale, atât în turul unu cât şi în turul doi: Emil Constantinescu.
Dar pe locul doi... Petre Roman > Ion Iliescu (12 mii de voturi diferenţă). USD depăşise PDSR şi la parlamentare, lucru care s-a întâmplat rareori în alte oraşe.

În 2000 lucrurile au stat cu totul şi cu totul altfel. Parcă vorbim de cu totul alt oraş.


Localele au fost semnalul. Primarul Toma (CDR) este învins de Emil Calotă (PDSR) pe muchie: 820 de voturi diferenţă în primul tur, 1500 de voturi în al doilea.

La parlamentare: PDSR 45 mii voturi, PRM 21 mii, PNL 18 mii, PD 14 mii, CDR 10 mii.
PDSR a obţinut cât candidatul Calotă în turul doi.
CDR a obţinut un sfert din voturile lui Toma din turul doi sau, altfel spus, o treime din voturile pentru Toma din turul unu.

Scor pentru PRM sub media naţională, scor pentru PNL peste media naţională. Totuşi, PDSR ocupă locul 1 (dublare a voturilor faţă de 1996), PRM locul doi (triplare a voturilor faţă de 1996).

La prezidenţiale lucrurile au stat un pic altfel. Turul unu: Corneliu Vadim Tudor pe locul doi, bineînţeles: 35 000 voturi în turul unu (!), cu 14 mii de voturi peste partid (!!).  Şi mai interesant: 3200 de votanţi ai lui Corneliu Vadim Tudor din turul unu au stat acasă în turul doi.

2004, locale: din nou Calotă vs. Toma (acum candidat PNL). Calotă obţine 43 mii voturi în primul tur şi 47 mii în al doilea, Toma 27 mii şi respectiv 41 mii. Candidata PD: 6 mii de voturi. Te rog să reţii cât de puţine voturi "adiţionale" a strâns Calotă între turul unu şi turul doi.

Între localele şi parlamentarele din 2004, iarăşi o mutaţie importantă. Probabil că te aştepţi ca scorul Alianţei DA să fie superior celui al PSD. Dar nu cred că te aştepţi la dimensiunile de mai jos.

2004, parlamentare: ADA 57 mii voturi, PSD 38 mii.
2004, prezidenţiale, turul unu: Traian Băsescu 62 mii voturi (!), Adrian Năstase 38 719.
2004, prezidenţiale, turul doi: Traian Băsescu 83 mii voturi (!!), Adrian Năstase 42 830.

Două observaţii se impun:
1. Ca şi primarul Calotă, Adrian Năstase n-a obţinut foarte multe voturi adiţionale. În termenii lui Bogdan Teodorescu, "n-a mai avut de unde să ia", în sensul că votanţii lui Vadim şi ai altor candidaţi erau vizibil mai compatibili cu mesajul schimbare / luptă anti-corupţie al lui Traian Băsescu decât cu cel pro-stabilitate al lui Năstase. Situaţia din Ploieşti în turul doi al prezidenţialelor se regăseşte în foarte multe judeţe şi localităţi din România, ba chiar şi la nivel naţional.

2. Când avalanşa începe, viteza este pe putinţă de închipuit.

În mai 2004, forţele anti-PSD nu aveau practic nimic.
La locale, în turul unu, candidatul PNL a obţinut... cel mai slab scor înregistrat vreodată de dreapta în municipiul Ploieşti (27 mii voturi).
În turul doi al localelor, acelaşi candidat a obţinut cu 50% mai multe voturi (41 mii voturi).
La parlamentare, ADA a obţinut 57 de mii de voturi. În scrutinul simultan pentru prezidenţiale, Traian Băsescu a obţinut 62 de mii de voturi.
... iar în turul doi al prezidenţialelor, Traian Băsescu a obţinut 83 mii voturi.
Scorul opoziţiei a crescut cu 200% în şapte luni, adică cu cincizeci şi şase de mii de voturi.


În 2008 la locale, Andrei Liviu Volosevici (PDL) câştigă: 15 mii de voturi în turul unu, 30 491 în turul doi. Candidata PNL: 9000 voturi. Nu numai că cifrele sunt foarte mici prin comparaţie cu scorul ADA de la parlamentarele de cu patru ani mai înainte (15 mii + 9 mii < 57 mii), dar numărul de voturi în sine este extrem de mic prin comparaţie cu performanţa electorală a altor candidaţi la primărie din istoria Ploieşti-ului:
- Cu acele 15 mii de voturi cu care a ocupat locul unu în 2008, Volosevici nici măcar n-ar fi intrat în turul doi al alegerilor pentru primărie din 1996, 2000 sau 2004.
- Cu cele 30 491 de voturi cu care a câştigat turul doi în 2008, Volosevici ar fi fost învins în 1996, 2000 sau 2004 de oricare dintre candidaţii care au ajuns în acele ocazii în turul doi. El ar fi fost învins chiar şi de către cei care au pierdut scrutinele respective.

Ce vroiam să spun mai sus n-are de-a face cu calităţile sau defectele lui Volosevici ca politician, ci cu absenteismul. Numărul votanţilor la alegerile locale - turul unu - a variat în istoria recentă a Ploieşti-ului între 80 şi 95 de mii. La ultimele alegeri locale, au venit 60 de mii - 29,6% din cei înscrişi pe liste.

La parlamentarele din 2008... nu mai avem mutaţii. ADA pierde 15 mii de voturi faţă de 2004 (PDL 32 de mii de voturi obţinute, PNL 10 mii), PSD pierde aproape la fel de multe, absenteismul îi loveşte pe toţi la fel de puternic. 57 de mii de ploieşteni au votat în 2004 la parlamentare, şi au renunţat să o mai facă în 2008.

S-au întors însă în 2009, la prezidenţiale. 42 de mii s-au întors în turul unu: 7 mii dintre ei l-au votat pe Traian Băsescu, 7 mii pe Mircea Geoană, 16 mii (!) pe Crin Antonescu, 4 mii pe Corneliu Vadim Tudor şi restul au votat alţi candidaţi. Diferenţa de voturi din turul unu dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană (10 mii de voturi, în favoarea celui dintâi) s-a menţinut şi în turul doi. În alte cuvinte: în turul doi, fiecare dintre candidaţi a obţinut cu 27 mii de voturi mai mult decât în primul tur.

Concluzia aparentă este că votul ploieştenilor este politizat într-o măsură mică dar semnificativă. Rezultatele de la locale se multiplică la parlamentare: o victorie strânsă a candidatului unui partid la primărie este urmată, câteva luni mai târziu, de o avalanşă de voturi dinspre partidul principalului pierzător către partidul câştigătorului. Toate aceste tendinţe sunt atenuate de un absenteism galopant şi de tendinţe care se fac simţite la nivel naţional (ex. din trecut: scor bun pentru Crin Antonescu în mediul urban în 2009, mobilizare la vot extrem de mare la turul 2 al aceloraşi alegeri prezidenţiale, izolarea PSD/Năstase în plan politic în 2004, preluarea de către PDL a majorităţii voturilor alianţei DA). De asemenea, fiecare scrutin a însemnat schimbarea schimbării: CDR -> PSD -> ADA (PNL) -> PDL.