PDL îşi trage seva din Traian Băsescu. Niciodată scorul PDL - exprimat ca % din totalul populaţiei - nu a depăşit nivelul de încredere în preşedinte. Şi nici n-ar fi avut de ce: există oameni care nu au încredere în Emil Boc sau Elena Udrea, dar votează PDL (... pentru că este partidul susţinut de preşedinte), dar nu există oameni care să nu aibă încredere în Traian Băsescu dar să voteze PDL (partidul nu are vectori de imagine cu care să recupereze oameni dezamăgiţi de preşedinte). Alinierea PDL faţă de preşedinte garantează un număr de voturi pentru PDL... problema este că garantează şi existenţa unui număr mai mare de voturi anti-PDL.
Dar a apărut factorul MRU. Şi a apărut ideea formării unui nou partid în jurul lui. În acest context, a canibaliza PDL este inutil. PMRU (partidul lui MRU) şi PDL s-ar lupta pe 20% din votanţii potenţiali, adică 10-15% din populaţia cu drept de vot, adică pe susţinătorii lui Traian Băsescu. Două partide cu 10% în alegeri nu ar fi altceva decât balamale în lupta dintre PNL şi PSD, ambele cu 20-30% din parlamentari. Credibilitatea lui MRU în sondaje a arătat că el poate ieşi din "cuşca" în care s-a închis PDL - aria extrem de bine definită a susţinătorilor actualului preşedinte. MRU a obţinut cel puţin declarativ şi cel puţin la acest moment încrederea unor oameni care nu au încredere în Traian Băsescu şi care nu votează PDL. Încrederea nu înseamnă însă voturi. În 2005, încrederea în Mircea Geoană venea în mare parte de la votanţi ai Alianţei DA (încă exista atunci), oameni care nu ar fi votat niciodată PSD dar care îi acordau o şansă de a reforma partidul şi deci "îi ţineau pumnii". Încrederea trebuie transformată în voturi. În acest context trebuie înţeleasă afirmaţia lui Cozmin Guşă conform căruia "Mihai Razvan Ungureanu ar avea nevoie ca de aer de o disputa pe principii cu Traian Basescu, lucru care i-ar consolida si pozitia de prim-ministru independent si care l-ar proiecta, in aceste vremuri in care cel mai hulit dintre romani se numeste Traian Basescu, pe asteptarea oamenilor". Există bineînţeles şi un risc - unul puternic: ca MRU să-şi dinamiteze o parte din susţinători.. şi anume pe aceia care au încredere atât în el cât şi în Traian Băsescu... adică practic toţi cei care au încredere în Traian Băsescu.
Ce le ofera MRU in afara de accesul la borcanul cu miere?
RăspundețiȘtergereCe va garanta ca membrii acestui partid vor fi dispusi sa treaca desertul opozitiei?
Postarea mea a fost despre votanţi. Cred că în ambele întrebări te referi la membrii şi simpatizanţii partidului. La prima întrebare e greu de răspuns, tocmai pentru că răspunsurile posibile sunt foarte multe. MRU le poate da speranţă - cota de încredere în MRU era acum o lună dublă faţă de oricare lider PDL incluzând aici şi preşedintele partidului. A fi în tabăra lui MRU îţi poate garanta susţinere din partea preşedintelui în funcţie (TB) şi din partea posibilului preşedinte viitor (MRU).
ȘtergereLegat de deşertul opoziţiei (... dacă vor fi în opoziţie...) : cheia este intrarea în parlament. După cum s-a văzut din experienţa PNŢ-CD sau PNG, dacă nu intri în parlament nu exişti şi mori încet. În schimb poţi să obţii 7% din voturi (PD în 2000) sau 8% (PNL tot în 2000) şi să scoţi un rezultat foarte bun la alegerile viitoare, pentru că ai spaţiul mediatic şi politic să te prezinţi drept alternativă.
Da, la votanti ma refer si eu: principii, valori, vise etc etc. Care din astea se pot intruchipa de MRU?
ȘtergereCota de incredere in MRU era la cote ridicate, ca la orice lider care este la inceput de drum. Sa vedem ce va ramane din cota de incredere dupa ce va lua primele masuri. Deocamdata nu am vazut nimic...
Cum adica daca vor fi in opozitie? Vor fi vesnic la guvernare? Va veni si ziua opozitiei, asta va pot garanta eu. :)
Scuze, mi-a scapat ceva. Intr-adevar, comentariul meu se refera la membri si simpatizanti si toate comentariile sunt in acest sens.
ȘtergereDar intrebarea dvs e foarte buna: votantilor ce le ofera?
Să încadrăm lucrurile: vorbim de o criză de imagine în rândul partidului aflat la putere, dar şi în rândul preşedintelui care l-a propulsat la putere. În afară de MRU nu există acum un motiv pentru care puterea actuală să obţină un rezultat bun în alegeri. Şi atunci se încearcă un lucru aparent simplu: scoţi ce e mai pozitiv în faţă (MRU), împingi în spate ce nu e popular (PDL), şi speri.
ȘtergereLegat de votanţi, scriam acum vreo 50 de zile (http://sociollogica.blogspot.com/2012/02/mru-punctul-de-pornire-romania-dintre.html): "În schemele dezideratului PDL - "a câştiga alegerile", adică a reduce scorul USL - MRU trebuie să îndeplinească două sarcini şi jumătate în zece luni:
1) să capteze atenţia unor porţiuni vulnerabile din electoratul USL şi să le convertească;
2) să garanteze venirea la vot a românilor care ezită încă (aproximativ 10-15% din totalul celor cu drept de vot) şi să-i convingă că PDL este opţiunea cea mai bună;
2.5) să re-energizeze o diasporă de care depind multe calcule."
Ce s-a schimbat de atunci şi până acum? Păi se merge cu mai multă încredere pe alt proiect, şi el previzibil (http://sociollogica.blogspot.com/2012/02/17-mru-30.html): "O opţiune strategică mult mai bună ar fi fost o schemă a la 2000, dar împănată cu organizarea superioară dată de Blaga: după congresul din mai 2011, PDL rămânea cu guvernarea şi lua la alegerile din noiembrie 15% prin clasicul discurs "ne-am sacrificat pentru România" + sacoşele cu ulei + fraude, iar o aripă declarat-reformatoare SELMAP (SEver-Lăzăroiu-MAcovei-Preda) părăsea partidul, luând o parte semnificativă din voturile USL precum şi din ale nehotărâţilor. Energii reformatoare care acum zac în penumbră puteau fi utilizate. Grupuri sociale largi care acuma dorm - şi vor dormi în continuare - ar fi fost activate politic. Plaja ideatică ar fi fost simplă şi clară: o nouă clasă politică - alt fel de a face politică - fără corupţie. O astfel de mişcare - inteligent ghidată (...) - ar fi urcat la 15%. Însumat: 15% + 15% = 30%. Elementele componente, necesare şi suficiente: 1) abandonarea tezei marxiste privind unitatea de monolit a partidului - suntem într-o perioadă de criză de credibilitate a politicienilor şi a partidelor create de aceştia, bineînţeles că structurile actuale (ex. PDL) nu mai sunt funcţionale; 2) curaj; 3) niscaiva susţinere în teritoriu - şi unde nu exista, se făcea."
De unitatea de monolit a partidului să nu mai vorbim, şi Elena Udrea ar vrea să intre acum în partidul lui MRU. Primul-ministru în funcţie are curaj. Iar de teritoriu... să vorbim puţin mai târziu.
M-ati pierdut pe drum... :)
ȘtergereNu e nimic la MRU care sa aprinda imaginatia: un trecut fara realizari individuale senzationale si fara ceva ce s-ar traduce in martiraj. Fara carisma extraordinara. Fara un discurs captivant. Fara idei de forta. Nimic din toate astea.
E doar cineva nou, care are, in plus, aura de a veni din servicii, raspunzand nevoii unei parti din electorat de a avea mereu cineva grija de noi. Credeti ca e suficient?
Vom vedea ce părere va avea electoratul. Eu doar mă uit la tabla de şah.
ȘtergereE un rezumat la care ader.
RăspundețiȘtergereMulţumesc de apreciere. Situaţia este similară unui moment dificil dintr-o partidă de şah: soluţii există, fiecare cu riscul său. Sunt sigur că există deja oameni care lucrează la soluţii, şi sunt sigur că ele vor apărea. Curiozitatea mea este cum va reacţiona electoratul.
Ștergere