De ce institutele de sondare a opiniei publice l-au dat pe Geoană câştigător în 2009? O explicaţie simplă.

Subiectul apare din nou şi din nou. Este probabil factorul cel mai important în neîncrederea în sondaje în clipa de faţă. Să vedem concret ce s-a întâmplat.

Pe teritoriul României, Mircea Geoană a primit 5 milioane 174 mii voturi, iar Traian Băsescu 5 milioane 160 mii voturi. Avantaj Geoană (14 mii de voturi).

În străinătate, Traian Băsescu a primit 115 mii voturi, iar Mircea Geoană 31 de mii. Avantaj Traian Băsescu (84 de mii de voturi).

În total, adică ţară + străinătate: Traian Băsescu 5 milioane 275 mii voturi. Mircea Geoană 5 milioane 205 mii voturi. Avantaj Traian Băsescu (70 de mii de voturi, adică -14+84).

Am precizat mai sus că Mircea Geoană a obţinut mai multe voturi pe teritoriul României. Acest lucru este important pentru că niciun institut de sondare a opiniei publice nu a încercat să facă un exit-poll la secţiile de votare din străinătate. Toate institutele de sondare a opiniei publice au măsurat exclusiv intenţia de vot din România. 

Unii au încercat să modeleze exit-poll-ul din ţară, estimând câţi români din străinătate ar veni la vot în turul doi şi cum ar vota, introducând apoi rezultate în exit-poll. Problema era că amploarea a ce s-a întâmplat la turul doi nu a avut mare lucru de-a face cu ce s-a întâmplat la turul unu: Traian Băsescu a avut mai mulţi votanţi în turul doi decât au participat în turul unu cu totul. (115 mii de voturi pentru Traian Băsescu în turul doi, 94 de mii de voturi în total la turul unu, pentru toţi candidaţii adunat).


Mai mult, chiar dacă pe baza exit-poll-urilor din ţară institutele l-ar fi dat câştigător pe Traian Băsescu nu ar fi greşit cu foarte mult (unul dintre ele a şi făcut acest lucru). La 10 milioane 335 mii voturi exprimate, diferenţa de 14 mii de voturi dintre Geoană şi Băsescu este insesizabilă şi cu totul acoperită de marja de eroare. Diferenţa dintre cei doi a fost de 0,6%; marjele între 3% şi 4%.


Institutele mai aveau o opţiune. Una folosită des în Statele Unite. Dar care ar fi creat de patru sute de ori mai multe teorii ale conspiraţiei decât ce s-a întâmplat de fapt. O opţiune care ar fi nemulţumit clienţii ( = televiziunile) şi telespectatorii. Adică:

... "Toss Up / Too Close Too Call" ("la fel de bine putem să aruncăm o monedă" / rezultatul este prea apropiat pentru ca să putem da un câştigător). În imaginea de mai sus, este vorba de toate statele cu galben. Numai că în loc de Michigan, Pennsylvania şi încă câteva, am fi avut o ţară întreagă. Nu cred că era cineva fericit. CNN a avut curajul să prezinte imaginea asta în seara alegerilor din 2008, şi nu a fost prima dată când au trebuit să anunţe audienţa că nu se poate garanta care este câştigătorul (2000, 2004...). Americanii au răbdare, noi probabil că nu.


Ce înseamnă toate astea pentru 2012?

1. Niciun institut nu măsoară încă intenţia de vot în afara graniţelor. Sondajele acolo sunt mult mai greu de făcut decât exit-poll-urile, din motive evidente.


2. Urmăreşte cu grijă care institute vor efectua exit-poll-uri în străinătate. Asta nu garantează rezultate corecte, dar este o informaţie importantă.


3. Urmăreşte cum evaluează respectivele institute prezenţa la vot în străinătate. Pot să vină 150 de mii de oameni ca în turul doi al alegerilor prezidenţiale, sau 23 de mii ca la alegerile parlamentare de acum patru ani. Voturile din străinătate pot reprezenta 3% sau 0,3% din rezultatul final.