miercuri, 13 iunie 2018

Uzina de venin

Ieri, 12 iunie, mai multe filiale PSD au distribuit următoarea imagine, la care te rog să te uiți și pe care te rog să ți-o întipărești în minte:


Este posibil ca imaginea între timp să fi dispărut, fiind raportată de mulți utilizatori de Facebook drept "fake news", ceea ce și este. Același lucru probabil că s-a întâmplat cu un filmuleț care conținea o manipulare banală în aceeași linie: huiduielile la adresa Gabrielei Firea (audio) au fost supra-impuse unor imagini cu Simona Halep la microfon (video).

Imaginea - și minciuna pe care o conține - trebuie însă să rămână în conștiința României. Și din acest motiv o voi reposta constant, pentru a ne reaminti despre ce vorbim.

Nu e vorba aici doar de Halep sau doar de momentul punctual al verii anului 2018.

Este semnul unui grav deficit moral - folosirea minciunii sfruntate pentru a păcăli, în primă instanță, membrii, apoi electoratul și România ca atare. Ignoră cum se cheamă partidul care a postat-o. Cum crezi, în abstract, că ar guverna acești oameni dacă ar căpăta puterea? Ce respect vor avea față de o populație pe care o consideră atât de proastă încât să accepte o asemenea minciună? Vor guverna pentru ei înșiși ("hai că i-am păcălit pe proști, suntem la butoane!") sau pentru cei care nu fac parte din nomenclatură?

Să revenim la situația concretă. Această tentativă de manipulare nu reprezintă un accident. Nu e vorba de o filială solitară ci de un efort logistic considerabil, asumat de partid. Și nu e prima dată, nu e a doua oară, nu e ultima oară. De mulți ani, PSD se avântă pe un făgaș toxic cu o poftă greu de închipuit, nedorind nici măcar să păstreze aparențele. Ca bonus, PSD Mehedinți a adăugat la imagine textul "Adevărul din spatele propagandei! Români, nu vă lăsați manipulați!" Nu mă simt concetățean cu omul care are o mentalitate atât de sucită încât să întovărășească o minciună cu un asemenea text.

Pentru cinici, merită precizat că nici nu suntem într-un moment electoral. Mai e aproape un an până la ... europarlamentare! Nu e campanie electorală. Nu urmează magicul "tur doi". PSD nu se află în fața unui moment decisiv, care să-i decidă accesul la putere pe mai mulți ani. Minciuna e folosită strict pentru uzul unui politician oarecare, nici măcar președinte al partidului, nici măcar singurul prezidențiabil pe care îl are la dispoziție PSD!

PSD are acum puterea și o poate căpăta din nou în 2020 și/sau în 2024 și/sau 2028-2029, etc. O înfrângere a PSD în 2019-2020 nu înseamnă eliminarea amenințării pe care o voi detalia mai jos, ci doar odihnirea ei, permițându-i să revină cu forțe proaspete peste câțiva ani. Plecarea PSD de la guvernare în clipa aceasta nu rezolvă absolut nimic. A trata PSD strict drept un partid politic reprezintă o dovadă gravă de naivitate, fiind genul de eroare care ne-a adus ca țară în prezent. Ce prezent? Conducerea PSD a depus o muncă solidă și a înghițit statul de tot (un picuț a mai rămas pentru la toamnă) - instituții întregi sunt blocate sau zac în buzunarul unei mafii de altfel nu foarte calificate sau eficiente. Suntem, practic, la mijlocul unei curbe grave. Minciuna abjectă de mai sus este un punct pe acea curbă. Folosirea obsesivă a cuvântului "șobolani" este alt punct. Munca asiduă a lui Florin Iordache de a salva hoți de consecințele faptelor lor formează o parte serioasă a curbei, ca și încercarea de a elimina separarea puterilor în stat. Din zeci, sute de puncte se alcătuiește peisajul complet, curba întreagă, făgașul pe care ne aflăm. Iar acest făgaș nu e cel corect. Societatea e întinsă ca un elastic. Ca țară, crăpăm din toate încheieturile. Despre ce tensiune structurală vorbesc? Disonanța între

-  România pe care elita PSD o vrea

și

- cadrul în care România se regăsește din punct de vedere tehnologic, economic, cultural și social, în unele segmente ale societății acest cadru fiind mai evident decât în altele. Iar acest cadru se datorează firelor vizibile sau mai puțin vizibile care ne conectează la vest. Și a căror existență nu e garantată.

Existența PSD începe să devină în sine incompatibilă cu statutul României ca țară europeană (UE) și aliat al Statelor Unite (NATO). Și cred că și PSD, și societatea încep să-și dea seama de asta. Ca exemplu altfel minor de cum poți vedea asta în practică, fake news-ul de mai sus e ... paralel cu o Europă prosperă și educată, în care partidele respectă cetățenii, fiind mai degrabă comun Ucrainei lui Ianukovici sau Rusiei lui Putin.
Situația era evidentă și în 1992 și în 2014 și va fi evidentă și în 2020. Diferența în timp este că furia elitei PSD e din ce în ce mai mare. În curând, poate după 2021, urmează acțiunile extrem de necugetate cu efecte extrem de concrete - nu doar propagandă neagră. Iar atunci, ca să pun un strop de umor într-un text altfel întunecat, există trei posibilități care nu se exclud ci se pot completa într-o oarecare măsură:
1) scăpăm fiecare
2) scăpăm unii dintre noi
3) scăpăm toți.

Nu voi detalia.

Exagerez oare mai sus? Am lucrat de-a lungul vieții mele profesionale cu filiale PSD. Am cunoscut foarte mulți oameni politici din PSD, în special la bază și la nivelele de mijloc (aceia mi se par de fapt cei mai interesanți pentru a înțelege ce și cum în partid). Iar ei sunt exact precum fanii extrem de loiali ai unei echipe de fotbal: duplicitari și subiectivi în momentele-cheie, analitici și amari după înfrângeri, eficienți și în bună parte dedicați efortului înainte de o confruntare. Puteau fi cârmiți în altă direcție de o conducere mai bună. Era măcar teoretic posibil, măcar pentru unii. În agregat, partidul avea măcar teoretic potențialul de a deveni o forță de stânga, de care România ar fi avut azi multă nevoie. Ar fi cerut mult efort dar ar fi fost benefic pentru toată lumea. PSD a devenit însă o uzină a veninului, marea boală a României și cea mai mare amenințare la adresa viitorului său. Nu știu dacă își mai poate reveni după actuala conducere. Nu cred că mai are cu cine. Post-Dragnea nu cred că PSD poate sau vrea să fie în Europa, nu cred că mai știe cum ar putea să devină un partid european. Acum și pe termen mediu vrea cu tot prețul să ne care pe curbă - spre est sau sud, dacă vrei referințe geopolitice - pe toți. Dacă preferi referințele istorice, vrea să ne ducă înapoi în CRIB - undeva prin 1972 toamna.

Nu intru mai mult în aspecte personale, întrucât ele n-au cum să fie de interes pentru tine. Imaginea-minciună de mai sus, asumată de multe filiale fără gând și fără teamă, necesită un moment de pauză și de reflecție. E posibil ca pentru tine acest imbold să fi sosit deja, pe un punct deja traversat de guvernarea actuală, sau să sosească în viitor. Trebuie însă să înțelegem că nu suntem într-un moment oarecare, aceasta nu este o guvernare oarecare, iar finalul curbei va fi desenat de noi toți împreună.