Slogan la manifestaţiile de sâmbătă din Moscova, unde 30 000 de oameni au protestat legat de alegerile recente:
"Vreau renumărarea voturilor. Eu nu am votat cu ticăloşii ăştia. Eu am votat cu ceilalţi ticăloşi!"
Sursa: The Economist.
luni, 12 decembrie 2011
vineri, 9 decembrie 2011
Un gând
Reguli noi în zona euro -> Noi le adoptăm -> Trebuie modificări în Constituţie -> Trebuie referendum -> Ca să economisim bani, se va ţine în aceeaşi zi cu localele şi cu parlamentarele -> "Vreţi să rămânem în UE? Vreţi să avem Euro? Vreţi să nu ne omoare criza (şi mai mult)? Vreţi să nu intrăm sub controlul ruşilor? Votaţi Constituţia propusă de PDL."
De azi, principalul partid de guvernământ poate monopoliza tema noii Constituţii în moduri variate şi frumoase, aproape toate fiind un şah la USL. Pe de altă parte, opoziţia are avantajul că fără parlamentarii săi, nu se pot atinge două treimi din voturile necesare adoptării unei noi Constituţii în parlament.
De azi, principalul partid de guvernământ poate monopoliza tema noii Constituţii în moduri variate şi frumoase, aproape toate fiind un şah la USL. Pe de altă parte, opoziţia are avantajul că fără parlamentarii săi, nu se pot atinge două treimi din voturile necesare adoptării unei noi Constituţii în parlament.
joi, 8 decembrie 2011
Şi imperiile se dărâmă, nu-i aşa?
Sursa ideii: The Politikal Blog.
Alegerile din Polonia, 2007. Cu portocaliu: districte câştigate de Platforma Civică. Cu albastru: partidul Lege şi Justiţie.
Bucăţica portocalie-galbenă din centrul zonei albastre este capitala Varşovia.
Mda.
Oare.. oare cu ce seamănă harta de mai sus?!
Cred că ştiu.
Imaginea de sus este exact cea la care v-aţi uitat mai înainte, dar scalată.
Imaginea de jos, aceeaşi zonă a Europei, adică Polonia de azi, dar cu 150 de ani mai devreme.
În stânga, cu gri: imperiul german.
În dreapta, cu un verde cam emoţionat: imperiul ţarist.
Alegerile din Polonia, 2007. Cu portocaliu: districte câştigate de Platforma Civică. Cu albastru: partidul Lege şi Justiţie.
Bucăţica portocalie-galbenă din centrul zonei albastre este capitala Varşovia.
Mda.
Oare.. oare cu ce seamănă harta de mai sus?!
Cred că ştiu.
Imaginea de sus este exact cea la care v-aţi uitat mai înainte, dar scalată.
Imaginea de jos, aceeaşi zonă a Europei, adică Polonia de azi, dar cu 150 de ani mai devreme.
În stânga, cu gri: imperiul german.
În dreapta, cu un verde cam emoţionat: imperiul ţarist.
miercuri, 7 decembrie 2011
Naţie bolnavă - partea 4
Sociologia nu înseamnă doar statistici. Există şi o componentă calitativă. Prin ea, sociologul descoperă umorul, ironia, tragismul şi frumuseţea universului pe care îl studiază... şi prin acestea, extrage informaţie - la fel de sociologică ca şi o deviaţie standard.
" [Revoluţia bolşevică] ar fi trebuit să înceapă cu ocuparea Palatului Marinsky de către marinari pro-bolşevici. Semnalul urma să fie dat de bubuitul tunurilor din Fortăreaţa Petru-şi-Paul, Bastilia regimului ţarist. (...) La momentul decisiv, Lenin a descoperit cu stupefacţie că tunurile din fortăreaţă erau piese de muzeu - arătau bine dar erau total nefuncţionale. Soldaţi au fost chemaţi să aducă tunuri din barăci. Tunuri au fost aduse. Dar nu existau obuze pentru ele. În disperare, Lenin a trimis un mesager marinarilor: totul se amână câteva ore, nu se va folosi ca semnal o lovitură de tun, ci o lanternă roşie pusă în locul steagului de pe frontispiciul fortăreţei. A urmat o panică suprarealistă: Lenin greşise grav, bolşevicii nu aveau lanterne. Comisarul bolşevic Blagonravov a mers să caute o lampă prin oraş. Era însă întuneric - aşa că a căzut într-o groapă. Ulterior, s-a rătăcit. Când într-un final cineva i-a adus lui Lenin o lampă, ea n-a putut fi agăţată de frontispiciu. Şi nu era roşie."
Sursa: Orlando Figes, Tragedia Unei Naţiuni.
Şi acum un pic de carniţă cantitativă:
25 noiembrie 1917. Bolşevicii organizează alegeri. Fiind slabi în teritoriu, nu le-au furat (pe toate).
Rezultate:
Social-democraţii: 41% din voturi.
Bolsevicii: 23,5%
Partide naţionaliste pro-independenţă (finlandeze, armene, baltice, etc.) 11%
Liberalii 4,8%
Restul praf, sub 4%.
Dar... sistemul era uninominal. Deci aşa şi prin urmare:
Social-democraţii: 54% din locurile în parlament. Majoritate absolută.
Bolşevicii: 23,8% din locurile în parlament. Multe colegii erau în zonele urbane pe care le stăpâneau.
Partidele naţionaliste, care şi-au câştigat în mod zdrobitor colegiile electorale: 12% din locurile în parlament.
Liberalii şi partiduleţe de stânga: 11% din locurile în parlament. Deşi luaseră împreună un sfert din voturi.
Rezultat concret:
Cu 10 milioane de voturi din 40 de milioane de votanţi din 80 de milioane de cetăţeni cu drept de vot, bolşevicii închid cu forţa Duma dupa prima sa convocare.
De unde au venit voturile bolşevicilor?
Flota din Marea Baltică (unde au obţinut 62,6% din voturi), dar nu cea din Marea Neagră (20,5%).
Fronturile din Nord (56%) si Vest (67%), mai puţin frontul anti-Austro-Ungar (29%). În rândul trupelor aflate în România: 14,5% din voturi, cel mai slab rezultat al bolşevicilor dintre toate fronturile. Să fim mândri? Păi nu prea avem de ce, pentru că...
... cu cât colegiul era mai departe de centrul puterii, cu atât bolşevicii obţineau un rezultat mai prost:
în Petrograd/Sankt Petersburg 45%, în Caucaz 4,6%.
În Moscova 48%, în Siberia 10%.
Exact în Caucaz şi în Siberia a izbucnit rezistenţa anti-roşie care ulterior a condus la Războiul Civil. Închid total subiectul cu următorul diamant, tot din Figes:
"Tratatul de la Brest-Litovsk trebuia semnat pe 3 martie. Nici unul dintre liderii bolşevici nu vroia să meargă la Brest-Litovsk şi să-şi pună numele pe o pace ruşinoasă. Yoffe a refuzat cu înjurături; Trotsky şi-a dat intenţionat demisia din fruntea Ministerului de Externe; Sokolnikov l-a nominalizat pe Zinoviev, iar Zinoviev pe Sokolnikov."
" [Revoluţia bolşevică] ar fi trebuit să înceapă cu ocuparea Palatului Marinsky de către marinari pro-bolşevici. Semnalul urma să fie dat de bubuitul tunurilor din Fortăreaţa Petru-şi-Paul, Bastilia regimului ţarist. (...) La momentul decisiv, Lenin a descoperit cu stupefacţie că tunurile din fortăreaţă erau piese de muzeu - arătau bine dar erau total nefuncţionale. Soldaţi au fost chemaţi să aducă tunuri din barăci. Tunuri au fost aduse. Dar nu existau obuze pentru ele. În disperare, Lenin a trimis un mesager marinarilor: totul se amână câteva ore, nu se va folosi ca semnal o lovitură de tun, ci o lanternă roşie pusă în locul steagului de pe frontispiciul fortăreţei. A urmat o panică suprarealistă: Lenin greşise grav, bolşevicii nu aveau lanterne. Comisarul bolşevic Blagonravov a mers să caute o lampă prin oraş. Era însă întuneric - aşa că a căzut într-o groapă. Ulterior, s-a rătăcit. Când într-un final cineva i-a adus lui Lenin o lampă, ea n-a putut fi agăţată de frontispiciu. Şi nu era roşie."
Sursa: Orlando Figes, Tragedia Unei Naţiuni.
Şi acum un pic de carniţă cantitativă:
25 noiembrie 1917. Bolşevicii organizează alegeri. Fiind slabi în teritoriu, nu le-au furat (pe toate).
Rezultate:
Social-democraţii: 41% din voturi.
Bolsevicii: 23,5%
Partide naţionaliste pro-independenţă (finlandeze, armene, baltice, etc.) 11%
Liberalii 4,8%
Restul praf, sub 4%.
Dar... sistemul era uninominal. Deci aşa şi prin urmare:
Social-democraţii: 54% din locurile în parlament. Majoritate absolută.
Bolşevicii: 23,8% din locurile în parlament. Multe colegii erau în zonele urbane pe care le stăpâneau.
Partidele naţionaliste, care şi-au câştigat în mod zdrobitor colegiile electorale: 12% din locurile în parlament.
Liberalii şi partiduleţe de stânga: 11% din locurile în parlament. Deşi luaseră împreună un sfert din voturi.
Rezultat concret:
Cu 10 milioane de voturi din 40 de milioane de votanţi din 80 de milioane de cetăţeni cu drept de vot, bolşevicii închid cu forţa Duma dupa prima sa convocare.
De unde au venit voturile bolşevicilor?
Flota din Marea Baltică (unde au obţinut 62,6% din voturi), dar nu cea din Marea Neagră (20,5%).
Fronturile din Nord (56%) si Vest (67%), mai puţin frontul anti-Austro-Ungar (29%). În rândul trupelor aflate în România: 14,5% din voturi, cel mai slab rezultat al bolşevicilor dintre toate fronturile. Să fim mândri? Păi nu prea avem de ce, pentru că...
... cu cât colegiul era mai departe de centrul puterii, cu atât bolşevicii obţineau un rezultat mai prost:
în Petrograd/Sankt Petersburg 45%, în Caucaz 4,6%.
În Moscova 48%, în Siberia 10%.
Exact în Caucaz şi în Siberia a izbucnit rezistenţa anti-roşie care ulterior a condus la Războiul Civil. Închid total subiectul cu următorul diamant, tot din Figes:
"Tratatul de la Brest-Litovsk trebuia semnat pe 3 martie. Nici unul dintre liderii bolşevici nu vroia să meargă la Brest-Litovsk şi să-şi pună numele pe o pace ruşinoasă. Yoffe a refuzat cu înjurături; Trotsky şi-a dat intenţionat demisia din fruntea Ministerului de Externe; Sokolnikov l-a nominalizat pe Zinoviev, iar Zinoviev pe Sokolnikov."
marți, 6 decembrie 2011
Surprize în buget: 2010 vs. 2011 vs. 2012
De la Ziarul Financiar. Detaliile sunt în josul postării. Voi începe cu observaţiile.
1. Aveaţi cumva impresia că eliminările de sporuri şi tăierile cu 25% au dus la o scădere a cheltuielilor bugetare? Credeaţi că, prin îngheţarea angajărilor la stat, statul român a economisit bani?
Şi eu. Ce naivi eram.
Ministerul Dezvoltării Regionale & Turismului:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 125 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 253 milioane RON (dublu).
Ministerul Finanţelor Publice:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 855 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 1617 milioane RON (dublu. Şi e un pic ironic. Vorbim totuşi de Ministerul de Finanţe).
MAPN:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 2876 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 3228 milioane RON (creştere, în condiţiile în care angajamentele noastre în străinătate erau şi sunt în reducere).
Ministerul Muncii:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 159 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 209 milioane RON (creştere de 31%).
SRI:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 598 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 704 milioane RON (creştere de 17,7%).
Şi tot aşa, dar cu procente mai mici, la MAI, învăţământ, ministerul comunicaţiilor, SIE, etc. etc. etc. Nici nu mă mir că n-am avut demonstraţii de stradă ca în Grecia - se pare că nici nu am fi avut de ce.
2. Pentru cei care cred în conspiraţia cu "softu' ": bugetul STS e în cădere liberă de doi ani încoace: de la 445 de milioane de lei la 250 de milioane. Iar cheltuielile cu personalul sunt în creştere: de la 120 de milioane la 156 de milioane. Ceea ce înseamnă că pentru dotări tehnice sunt din ce în ce mai puţini bani.
3. În ceea ce priveşte milionul de voturi promis PDL-ului la congres, bugetul MAE pe 2012 o să fie mai mare decât cel din 2011 cu 106 milioane lei, dintre care 8 milioane sunt cheltuieli cu personalul.
4. În afară de serviciile secrete, Mediu, Afaceri Europene şi Min. Public, peste tot sunt alocate sume mai mici pentru fonduri salariale în 2012 faţă de 2011.
5. Dacă rubrica "cheltuieri fonduri UE" înseamnă atragere de fonduri, înseamnă că într-adevăr doamnele ministru din guvernul Boc au făcut treabă. La fel şi mr. Tabără.
1. Aveaţi cumva impresia că eliminările de sporuri şi tăierile cu 25% au dus la o scădere a cheltuielilor bugetare? Credeaţi că, prin îngheţarea angajărilor la stat, statul român a economisit bani?
Şi eu. Ce naivi eram.
Ministerul Dezvoltării Regionale & Turismului:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 125 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 253 milioane RON (dublu).
Ministerul Finanţelor Publice:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 855 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 1617 milioane RON (dublu. Şi e un pic ironic. Vorbim totuşi de Ministerul de Finanţe).
MAPN:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 2876 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 3228 milioane RON (creştere, în condiţiile în care angajamentele noastre în străinătate erau şi sunt în reducere).
Ministerul Muncii:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 159 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 209 milioane RON (creştere de 31%).
SRI:
Cheltuieli cu salarii în 2010: 598 milioane RON.
Cheltuieli cu salarii în 2011: 704 milioane RON (creştere de 17,7%).
Şi tot aşa, dar cu procente mai mici, la MAI, învăţământ, ministerul comunicaţiilor, SIE, etc. etc. etc. Nici nu mă mir că n-am avut demonstraţii de stradă ca în Grecia - se pare că nici nu am fi avut de ce.
2. Pentru cei care cred în conspiraţia cu "softu' ": bugetul STS e în cădere liberă de doi ani încoace: de la 445 de milioane de lei la 250 de milioane. Iar cheltuielile cu personalul sunt în creştere: de la 120 de milioane la 156 de milioane. Ceea ce înseamnă că pentru dotări tehnice sunt din ce în ce mai puţini bani.
3. În ceea ce priveşte milionul de voturi promis PDL-ului la congres, bugetul MAE pe 2012 o să fie mai mare decât cel din 2011 cu 106 milioane lei, dintre care 8 milioane sunt cheltuieli cu personalul.
4. În afară de serviciile secrete, Mediu, Afaceri Europene şi Min. Public, peste tot sunt alocate sume mai mici pentru fonduri salariale în 2012 faţă de 2011.
5. Dacă rubrica "cheltuieri fonduri UE" înseamnă atragere de fonduri, înseamnă că într-adevăr doamnele ministru din guvernul Boc au făcut treabă. La fel şi mr. Tabără.
luni, 5 decembrie 2011
Bătălia pentru 2012 - faza pe provincii istorice
Iată cum arată intenţia de vot la nivel de regiuni istorice înainte de "scandalul Geoană" (sursa: sondaj IMAS efectuat pentru Adevărul):
La nivelul provinciilor istorice, România pare uniformă. Acest lucru este o veste proastă pentru PDL. Şi iată de ce:
Într-un scrutin în care trei sferturi din parlamentari se vor alege uninominal (actualul proiect PDL + UDMR), bătălia electorală se dizolvă în sute de bătălii independente.
Să utilizăm reducerea la absurd, şi anume să vedem ce se întâmplă dacă România ar fi o ţară perfect uniformă sau omogenă. Atunci, USL (51% din voturi la nivelul întregii ţări) ar învinge în fiecare colegiu PDL (18% din voturi la nivelul întregii ţări). Colegiu după colegiu, am avea acelaşi rezultat: 51-18, 51-18, etc. Astfel, în cadrul sistemului discutat de putere USL ar obţine aproximativ 87% din locurile din parlament (100% din cele puse la bătaie în lupte uninominale şi 51% din cele 100 redistribuite proporţional).
Această situaţie ar fi, bineînţeles, catastrofală pentru PDL. Dar România nu este omogenă. Mai bine spus, colegiile nu vor fi omogene. Atâta timp cât PDL are un scor de 2-3 ori mai mic decât USL, singura sa şansă de a obţine mandate prin intermediul votului uninominal este de a beneficia de surse de asperitate electorală, adică - în româneşte - colegii în care susţinerea pentru USL este mult mai joasă decât media. Acolo, poate poate... partidul de guvernământ va reuşi o victorie strânsă.
Imaginea de mai sus elimină o astfel de sursă de asperitate. Regiunile istorice nu reprezintă un criteriu pe baza căruia PDL să poată privi cu optimism spre viitor. Liderii PDL nu pot să spună: "Da, ei au 51%, dar măcar noi avem Transilvania/Bucureşti-ul/etc. şi acolo o să câştigăm colegii cu duiumul".
Alte surse de asperitate posibile: colegii urbane vs. colegii rurale. Zone cu primari PDL vs. zone cu primari USL (deşi, având în vedere cazurile Apostu şi Scripcaru, nu sunt sigur că PDL ar beneficia de pe urma faptului că primarul local îi aparţine). Este însă foarte posibil ca favorabilitatea faţă de PDL să fie relativ constantă indiferent de colegiu, ceea ce ar fi foarte trist pentru principalul partid de guvernământ.
Trei observaţii de final:
- Eşantionul IMAS conţine 1081 de persoane. Pentru determinarea cu mai bună acurateţe a opţiunilor de vot la nivel de regiuni istorice, ar fi fost nevoie de o anchetă separată. Bineînţeles, asta nu înseamnă că datele de mai sus sunt inutile sau greşite.
- O imagine mai corectă a situaţiei din Transilvania este dată de următorul calcul: scoatem votanţii UDMR din ecuaţie. Vedem cum se distribuie votul etnicilor români din noul total: 51.1% USL; 24.3% PDL. Principalul partid de guvernământ are în Transilvania un scor mult mai bun decât în celelalte provincii istorice... şi tot nu obţine măcar 50% din intenţia de vot pentru USL.
- O mică obsesie personală. Îmi permiteţi să vă invit să vă uitaţi la numerele de mai jos?
Bucureşti: USL 63,3 ; MP 27,9
Moldova: USL 52,4 ; MP 34,1
Muntenia: USL 57,4 ; MP 32,8
Transilvania: USL 42,5 ; MP 30,3
La nivel naţional: USL 51,7 ; MP 31,7
MP = PDL + PP, fără reducere pentru efectul de alianţă.
La nivelul provinciilor istorice, România pare uniformă. Acest lucru este o veste proastă pentru PDL. Şi iată de ce:
Într-un scrutin în care trei sferturi din parlamentari se vor alege uninominal (actualul proiect PDL + UDMR), bătălia electorală se dizolvă în sute de bătălii independente.
Să utilizăm reducerea la absurd, şi anume să vedem ce se întâmplă dacă România ar fi o ţară perfect uniformă sau omogenă. Atunci, USL (51% din voturi la nivelul întregii ţări) ar învinge în fiecare colegiu PDL (18% din voturi la nivelul întregii ţări). Colegiu după colegiu, am avea acelaşi rezultat: 51-18, 51-18, etc. Astfel, în cadrul sistemului discutat de putere USL ar obţine aproximativ 87% din locurile din parlament (100% din cele puse la bătaie în lupte uninominale şi 51% din cele 100 redistribuite proporţional).
Această situaţie ar fi, bineînţeles, catastrofală pentru PDL. Dar România nu este omogenă. Mai bine spus, colegiile nu vor fi omogene. Atâta timp cât PDL are un scor de 2-3 ori mai mic decât USL, singura sa şansă de a obţine mandate prin intermediul votului uninominal este de a beneficia de surse de asperitate electorală, adică - în româneşte - colegii în care susţinerea pentru USL este mult mai joasă decât media. Acolo, poate poate... partidul de guvernământ va reuşi o victorie strânsă.
Imaginea de mai sus elimină o astfel de sursă de asperitate. Regiunile istorice nu reprezintă un criteriu pe baza căruia PDL să poată privi cu optimism spre viitor. Liderii PDL nu pot să spună: "Da, ei au 51%, dar măcar noi avem Transilvania/Bucureşti-ul/etc. şi acolo o să câştigăm colegii cu duiumul".
Alte surse de asperitate posibile: colegii urbane vs. colegii rurale. Zone cu primari PDL vs. zone cu primari USL (deşi, având în vedere cazurile Apostu şi Scripcaru, nu sunt sigur că PDL ar beneficia de pe urma faptului că primarul local îi aparţine). Este însă foarte posibil ca favorabilitatea faţă de PDL să fie relativ constantă indiferent de colegiu, ceea ce ar fi foarte trist pentru principalul partid de guvernământ.
Trei observaţii de final:
- Eşantionul IMAS conţine 1081 de persoane. Pentru determinarea cu mai bună acurateţe a opţiunilor de vot la nivel de regiuni istorice, ar fi fost nevoie de o anchetă separată. Bineînţeles, asta nu înseamnă că datele de mai sus sunt inutile sau greşite.
- O imagine mai corectă a situaţiei din Transilvania este dată de următorul calcul: scoatem votanţii UDMR din ecuaţie. Vedem cum se distribuie votul etnicilor români din noul total: 51.1% USL; 24.3% PDL. Principalul partid de guvernământ are în Transilvania un scor mult mai bun decât în celelalte provincii istorice... şi tot nu obţine măcar 50% din intenţia de vot pentru USL.
- O mică obsesie personală. Îmi permiteţi să vă invit să vă uitaţi la numerele de mai jos?
Bucureşti: USL 63,3 ; MP 27,9
Moldova: USL 52,4 ; MP 34,1
Muntenia: USL 57,4 ; MP 32,8
Transilvania: USL 42,5 ; MP 30,3
La nivel naţional: USL 51,7 ; MP 31,7
MP = PDL + PP, fără reducere pentru efectul de alianţă.
vineri, 2 decembrie 2011
Naţie bolnavă - partea 3
Sociologia nu înseamnă doar statistici. Există şi o componentă calitativă. Un eveniment real - sau două - poate spune mai multe despre o societate decât un PDF de 600 de pagini, plin de informaţii economice şi demografice. Bineînţeles, asta nu înseamnă că PDF-urile trebuie aruncate la gunoi. Ci doar că nu sunt atât de importante pe cât credem.
"La începutul lunii iulie 1916, Garda Imperială Rusă - o unitate militară de elită - a fost transferată pe front pentru a salva ofensiva lui Brusilov. Aceşti tineri au fost descrişi de observatorul militar britanic Knox drept 'fizic vorbind, cele mai bune animale din Europa'. Toţi aveau peste 1,80 m. Dar aveau un general dobitoc, care i-a trimis să atace printr-o mlaştină. Soldaţii mergeau prin noroi până la piept, în timp ce avioane germane zburau deasupra. Knox a privit cu groază cum avioanele au început să planeze deasupra mlaştinii, ucigându-i pe soldaţi cu mitraliere. Supravieţuitorii răniţi s-au înecat unul câte unul. În o singură acţiune, cea mai bună unitate din armata rusă a fost pierdută în întregime."
"În 1918 decretele guvernării bolşevice erau rupte de populaţie pentru a se obţine hârtie de ţigări. Obiceiul era atât de răspândit încât, atunci când Lenin a creat Decretul Privind Împărţirea Pământurilor, fiecare exemplar a fost înmânat împreună cu un calendar pentru unul din anii anteriori - şi deci inutil, Lenin sperând că acestea vor fi folosite pentru ţigări iar Decretul va fi păstrat."
Sursa: Orlando Figes - Tragedia unei Naţiuni.
"La începutul lunii iulie 1916, Garda Imperială Rusă - o unitate militară de elită - a fost transferată pe front pentru a salva ofensiva lui Brusilov. Aceşti tineri au fost descrişi de observatorul militar britanic Knox drept 'fizic vorbind, cele mai bune animale din Europa'. Toţi aveau peste 1,80 m. Dar aveau un general dobitoc, care i-a trimis să atace printr-o mlaştină. Soldaţii mergeau prin noroi până la piept, în timp ce avioane germane zburau deasupra. Knox a privit cu groază cum avioanele au început să planeze deasupra mlaştinii, ucigându-i pe soldaţi cu mitraliere. Supravieţuitorii răniţi s-au înecat unul câte unul. În o singură acţiune, cea mai bună unitate din armata rusă a fost pierdută în întregime."
"În 1918 decretele guvernării bolşevice erau rupte de populaţie pentru a se obţine hârtie de ţigări. Obiceiul era atât de răspândit încât, atunci când Lenin a creat Decretul Privind Împărţirea Pământurilor, fiecare exemplar a fost înmânat împreună cu un calendar pentru unul din anii anteriori - şi deci inutil, Lenin sperând că acestea vor fi folosite pentru ţigări iar Decretul va fi păstrat."
Sursa: Orlando Figes - Tragedia unei Naţiuni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
