GSS 2000 este un institut care nu şi-a mai mediatizat prezenţa de ani de zile. Evenimentul Zilei a publicat un sondaj efectuat de acest institut în perioada 15-17 octombrie. Aparent, rezultatele sunt aceleaşi ca în multe alte sondaje apărute recent:
USL pe la 50%
ARD între 23% şi 25%
PPDD peste 10% dar la o distanţă comfortabilă de ARD.
În realitate, cifrele din sondajul GSS 2000 ascund câteva ipoteze foarte interesante. De văzut în ce măsură ele se vor confirma prin corelare cu datele altor sondaje din săptămânile următoare.
1. Motorul PPDD începe să se ambaleze.
Pentru prima dată de la începutul lui august, intenţia de vot pentru PPDD atinge cota "1,3 milioane". Evident, acest număr este bazat pe o estimare care include şi mulţi oameni care nu vor vota pentru partidul lui Dan Diaconescu dar care declară în sondaje că o vor face. Iarăşi important este faptul că vorbim de o evoluţie încă în marja de eroare a sondajelor. Dar posibilitatea unei ascensiuni solide PPDD rămâne deschisă şi previzibilă. Numărul celor care cred că toată clasa politică este de vină pentru faptul că România merge într-o direcţie greşită este într-o creştere lentă dar clară, lună de lună.
2. ARD depăşeşte pentru prima dată cota de 13% din totalul populaţiei aflate în ţară.
... mai precis, 14,3% din românii aflaţi în ţară intenţionează să voteze ARD. În mod interesant, nou-veniţii care sunt cauza acestei creşteri nu se orientează nici spre PDL, nici spre Forţa Civică sau PNŢCD, ci spre alianţă ca atare.
Din nou, este posibil să fie vorba de efectul marjei de eroare, iar totul să fie o mică iluzie.
Procentul celor care cred că România merge într-o direcţie greşită datorită lui Traian Băsescu sau fostei guvernări PDL este de asemenea în scădere:
Iulie: 49%
August: 44%
Septembrie: 39%
Octombrie: 37%
Conform GSS 2000, ARD este în poziţia atacantului căruia i s-a pus mingea pe punctul de la 11 metri. Dacă ARD va şuta cu precizie şi forţă, poate obţine un rezultat mai bun în decembrie decât pare acum probabil.
3. Un sfert din electoratul USL de acum două luni s-a reorientat spre oponenţi, este nehotărât sau nu va vota.
Alte sondaje arătau că încrederea în liderii USL a coborât faţă de momentul preluării guvernării, reîntorcându-se de fapt la cotele din februarie-martie. Sondajul GSS 2000 pare să sugereze că electoratul USL a cunoscut o evoluţie asemănătoare. Este foarte posibil ca acei 31% dintre românii aflaţi în ţară care spun că ar vota acum USL să fie aproape în întregime aceiaşi cu cei care afirmau acest lucru în decembrie 2011 (detalii aici). Vorbim despre susţinătorii tradiţionali ai PSD şi PNL, inamici declaraţi ai PDL şi ai lui Traian Băsescu, oameni care au venit în proporţie de 90% sau mai mult la alegerile locale şi care au adus multe victorii locale USL.
De asemenea, este posibil ca mulţi din acei susţinători să fi părăsit USL, iar acest "31%" de acum să fie mult mai fragil ca şi consistenţă decât acel "31%", fiind compus parţial din alţi votanţi, mai puţin determinaţi să vină la vot.
4. Fiecare al şaselea vot pentru ARD vine din afara PDL.
Deşi orice fel de estimare privind evoluţia Partidului Forţa Civică este riscantă, cifrele nepermiţând calcule laborioase, se poate afirma că aproximativ 400 de mii de persoane susţin acest partid, un număr asemănător cu cel de la mijlocul lui august. Este vorba de doar o zecime din oamenii care au o opinie bună sau foarte bună faţă de Mihai Răzvan Ungureanu*, cel mai nefavorabil raport de acest tip de pe scena politică românească din acest moment.
* = dintre oamenii care au o părere bună sau foarte bună faţă de MRU, jumătate nu votează ARD.
Iată deci cum în spatele unor scoruri altfel banale se află elemente şi evoluţii potenţial decisive. Este însă la fel de posibil ca doar câteva dintre ele (sau nici una) să nu se concretizeze.
vineri, 19 octombrie 2012
joi, 18 octombrie 2012
"Votul meu se duce la candidat sau la forţa politică pe care o reprezintă?"
Să revedem paşii prin care trece votul tău:
1. Bătălia pentru obţinerea scorului de 50%+1 care garantează intrarea în parlament: clar, aici susţii candidatul.
2. Determinarea procentului partidului la nivel de judeţ: candidatul aici n-are importanţă, votul tău contează pentru determinarea performanţei forţei politice căreia îi aparţine candidatul.
3. Alocarea mandatelor în judeţ: aici candidatul pe care l-ai votat are nevoie de votul tău... în "competiţia ascunsă" cu ceilalţi candidaţi ai partidului său din acelaşi judeţ (!), dar din alte colegii. Clar, votul tău îl susţine pe candidat şi nu are nici un impact asupra organizaţiei politice.
4. Distribuirea la nivel naţional: votul tău contează atât pentru forţa politică (determină la câte mandate are dreptul dintre cele nealocate în paşii 1-3), dar şi în "competiţia ascunsă" dintre candidatul pe care l-ai votat şi colegii săi... din alte judeţe (!).
Trăgând linia:
Dacă analizăm paşii, în 2 din cei 4 paşi votul tău are impact exclusiv asupra candidatului, într-un pas votezi de fapt pentru organizaţia politică iar în al patrulea votul tău are o dublă semnificaţie. Astfel votul tău are efecte atât asupra performanţei electorale a candidatului (62,5%) cât şi asupra organizaţiei politice (37,5%), într-o măsură mai mică pentru a doua dar încă importantă.
Dacă analizăm efectele, 3 din cele 5 efecte ale votului tău afectează candidatul. Scorul este similar celui de mai sus: 60-40.
Cele două cincimi din votul tău care nu se duc spre candidatul din colegiul tău se vor îndrepta spre alţi candidaţi ai forţei politice respective, în speţă candidaţi din colegii cu votanţi mulţi care au fost plasaţi acolo de jocurile interne din cadrul respectivei forţe politice.
1. Bătălia pentru obţinerea scorului de 50%+1 care garantează intrarea în parlament: clar, aici susţii candidatul.
2. Determinarea procentului partidului la nivel de judeţ: candidatul aici n-are importanţă, votul tău contează pentru determinarea performanţei forţei politice căreia îi aparţine candidatul.
3. Alocarea mandatelor în judeţ: aici candidatul pe care l-ai votat are nevoie de votul tău... în "competiţia ascunsă" cu ceilalţi candidaţi ai partidului său din acelaşi judeţ (!), dar din alte colegii. Clar, votul tău îl susţine pe candidat şi nu are nici un impact asupra organizaţiei politice.
4. Distribuirea la nivel naţional: votul tău contează atât pentru forţa politică (determină la câte mandate are dreptul dintre cele nealocate în paşii 1-3), dar şi în "competiţia ascunsă" dintre candidatul pe care l-ai votat şi colegii săi... din alte judeţe (!).
Trăgând linia:
Dacă analizăm paşii, în 2 din cei 4 paşi votul tău are impact exclusiv asupra candidatului, într-un pas votezi de fapt pentru organizaţia politică iar în al patrulea votul tău are o dublă semnificaţie. Astfel votul tău are efecte atât asupra performanţei electorale a candidatului (62,5%) cât şi asupra organizaţiei politice (37,5%), într-o măsură mai mică pentru a doua dar încă importantă.
Dacă analizăm efectele, 3 din cele 5 efecte ale votului tău afectează candidatul. Scorul este similar celui de mai sus: 60-40.
Cele două cincimi din votul tău care nu se duc spre candidatul din colegiul tău se vor îndrepta spre alţi candidaţi ai forţei politice respective, în speţă candidaţi din colegii cu votanţi mulţi care au fost plasaţi acolo de jocurile interne din cadrul respectivei forţe politice.
marți, 16 octombrie 2012
Legea electorală în câteva cuvinte simple
Legea electorală din România nu este imposibil de înţeles, ci o serie de puzzle-uri sau un cub Rubik/unguresc. Cred că este interesant să descoperi toate implicaţiile votului tău, la nivel de judeţ/municipiu Bucureşti dar şi la nivel naţional. De asemenea, deşi mai sunt doar două luni până la alegeri, legea electorală nu este explicată sau este prost explicată. Sper ca rândurile de mai jos să simplifice puţin lucrurile.
Să zicem că în judeţul în care locuieşti există 8 colegii la Camera Deputaţilor (şi alte câteva la Senat - mecanismul fiind separat dar identic nu va fi discutat aici). Numărul de colegii este dat de numărul de parlamentari care reprezintă judeţul tău: în cazul de faţă, opt deputaţi = opt colegii.
În urma numărării voturilor, USL obţine în judeţul tău 49% din voturi, ARD 25% şi PPDD 24%. Niciun candidat în niciun colegiu nu obţine peste 50% din voturi.
(Ce se întâmplă dacă într-unul din cele 8 colegii un candidat obţine peste 50% din voturi? El/ea câştigă în mod automat mandatul, nemaifăcând parte din nicio redistribuire. Dar voturile obţinute de el/ea contează în continuare pentru partid, după cum vei vedea mai jos.)
Cele 8 mandate se distribuie proporţional.
49% din 8 = 3,92. Se reţin 3, restul se duce la redistribuirea naţională.
25% din 8 = 2.
24% din 8 = 1,92. Se reţine 1, restul se duce la redistribuirea naţională.
Astfel, USL are dreptul la 3 mandate de deputat în judeţul tău, ARD are dreptul la 2 mandate iar PPDD la un mandat.
Dintre cei 8 candidaţi ai USL, doar trei vor deveni deputaţi. Care trei? Toţi cei 8 candidaţi USL sunt ordonaţi pe baza voturilor primite. Primii trei în acest clasament devin parlamentari (există o excepţie de la regulă, sau chichiţă, pe care o voi prezenta ceva mai jos). Numesc acest clasament "competiţia ascunsă" dintre candidaţii aceluiaşi partid în acelaşi judeţ.
Nu întâmplător am subliniat în paragraful anterior cuvântul voturi. Colegiile nu sunt egale ca populaţie, ceea ce înseamnă că nici şansele de a intra în parlament nu sunt egale pentru candidaţii aceluiaşi partid. Concret, dacă tu şi mine suntem în acelaşi partid şi candidăm în acelaşi judeţ dar în colegii diferite, putem avea situaţia următoare:
Tu candidezi într-un colegiu mic, cu 30 de mii de votanţi. Faci o campanie inspirată şi inimoasă. Obţii un scor de 30%, adică 9 mii de voturi.
Eu am fost trimis "de la centru" într-un colegiu mare, cu 45 de mii de votanţi. Campania mea nu e cine ştie ce. Obţin 23%, adică 10 mii de voturi.
Doi candidaţi ai partidului nostru din alte colegii au primit cinsprezece mii de voturi fiecare şi au intrat în parlament. Partidul nostru avea dreptul la trei mandate în judeţ. A mai rămas deci un mandat...
... cine intră în parlament, tu sau eu?
Tu ai obţinut 30% din voturile din colegiul tău, dar nu intri în parlament.
Eu am obţinut 23% din voturile din colegiul meu, şi intru în parlament.
Asta pentru că tu ai candidat într-un colegiu mai mic. Cele 9 mii de voturi ale tale sunt mai puţine decât cele 10 mii de voturi ale mele. La redistribuirea la nivel judeţean ai ajuns în urma mea pentru că numărul de voturi contează, nu procentele. Ironia cea mare este că dacă partidul obţine la nivel naţional 25% din voturi, eu am fost sub media partidului în timp ce tu, pentru că ai făcut o campanie bună sau pentru că eşti o persoană credibilă în colegiul tău, ai fost semnificativ peste media naţională. Degeaba.
Sistemul are o chichiţă... şi o excepţie la chichiţă.
Chichiţa: din fiecare colegiu, în această etapă, nu se poate aloca decât un singur mandat, ceea ce poate duce la situaţii cel puţin bizare. Concret (ideea pentru acest exemplu aparţine lui Doc), hai să ne uităm la lista asta, imaginându-ne că mai sunt 2 mandate de alocat, unul la USL şi unul la ARD:
A., USL, colegiul Vale, patru mii de voturi.
B., ARD, colegiul Vale, trei mii de voturi.
C., USL, colegiul Oraş, două mii de voturi.
D., ARD, colegiul Oraş, o mie de voturi.
Dintre cei patru candidaţi, care doi intră în parlament?
A. intră în mod sigur. Are cele mai multe voturi dintre cei patru şi i se alocă mandatul la care are dreptul USL.
B. de la ARD nu va intra în parlament, pentru că din colegiul Vale deja s-a alocat un mandat lui A.
C. de la USL nu intră nici el în parlament, pentru că USL deja a primit mandatul la care avea dreptul (s-a dus la A.).
... şi iată cum D., deşi are mai puţine voturi decât colegul lui de partid B, deşi a fost învins de C. în colegiul Oraş, va intra în parlament primind mandatul alocat ARD.
Excepţia la chichiţă: să zicem că în judeţul de care am vorbit mai sus - cel cu opt colegii - şapte dintre candidaţii USL câştigă în colegiile lor cu peste 50% din voturi, dar ARD obţine 35% din voturi la nivelul judeţului.
Apare o problemă: ARD are dreptul la 35% din cele 8 mandate, adică 2,8 mandate, adică 2 mandate (rotunjirea se face în jos).
Dar 7 din cele 8 colegii deja au un deputat, pentru că acolo s-a câştigat cu mai mult de jumătate din voturi.
7+2 > 8.... Şi atunci?
Conform articolului 48, alin. 15 din legea electorală, numărul de deputaţi se suplimentează. Această prevedere va salva în decembrie multe scaune de parlamentar pentru ARD... în speţă unul.
Câturile rămase neutilizate din cauza rotunjirilor se duc la redistribuirea naţională. Ea este necesară - dacă te uiţi la începutul postării vei vedea că în judeţul-exemplu se alocă doar 6 mandate de deputat din 8, două rămânând neocupate. Principiul pe baza căruia se alocă mandatele la redistribuirea naţională este acelaşi cu cel de la nivel de judeţ. Modalitatea este uşor diferită, dar nu o voi prezenta astăzi.
Sper că explicaţia a fost clară. Dacă consideri că sistemul este de neînţeles, dacă te-ai pierdut în detalii sau dacă simţi că ţi-a scăpat o nuanţă - nu te îngrijora: politicienii, staff-urile de campanie şi o bună parte dintre consultanţi nu înţeleg nici ei toate aspectele. Şi chiar dacă le-ar înţelege, legea electorală este de o asemenea natură încât este foarte greu să controlezi ce se va întâmpla... chiar dacă candidezi sau îţi trimiţi candidatul favorit într-un colegiu cu mulţi votanţi.
luni, 15 octombrie 2012
Electoratele "dure" şi electoratele "slabe" ale celor trei forţe politice
Electoratul "dur" al unei forţe politice sunt oamenii foarte hotărâţi să vină la vot pentru partidul/alianţa respectivă (nu folosesc expresia "nucleul dur" pentru că are un înţeles uşor diferit).
Electoratul "slab" al partidului respectiv sunt oamenii care ezită, care nu sunt foarte interesaţi de politică sau care nu vin de obicei la alegeri dar care declară în sondaje că ar vota acel partid.
Dacă privim scena politică din această perspectivă, cam toată lumea are probleme dificil de rezolvat. În ordinea numerelor din sondaje:
1. USL se află într-un moment critic. Pentru prima dată în ultimele luni sau, de fapt, din existenţa USL, electoratul "slab" al USL este egal numeric cu electoratul "dur". Acest lucru nu are de-a face cu popularitatea liderilor (care este acum la aceleaşi cote de încredere ca şi în februarie sau martie), ci o dezamăgire din ce în ce mai răspândită cu guvernarea USL ca atare.
Scenariul + : USL se trezeşte din somn şi îşi revigorează electoratul "slab". O campanie electorală inspirată s-ar putea să nu fie de ajuns. Prezenţa la vot este mare, ceea ce scade ponderea voturilor pentru ARD şi PPDD, reducând suma procentelor acestor formaţiuni sub 30%.
Scenariul - : În marile oraşe USL este lovit de absenteism. Din motive diferite faţă de 2008, PNL şi PSD obţin împreună acelaşi număr de voturi ca şi atunci: 3,2 milioane.
2. ARD este un fluture captiv. Ascunderea de sigla PDL pur şi simplu nu dă rezultate, ba mai mult pare să fi avut mici efecte negative. Aproape orice ar face comunicatorii ARD, Alianţa se zbate între 10% şi 12% din voturile românilor aflaţi în ţară (electoratul "dur"). Cel "slab" este practic non-existent. ARD nu are unde să se extindă.
Scenariul + : ARD are o campanie electorală inspirată, deturnând votanţi din electoratul "slab" al USL. Mobilizarea electoratului pro-băsescian este exemplară, ca la locale. Cu un pic de noroc, ARD ar putea obţine 33% din voturi.
Scenariul - : În urma pierderilor de primari din mediul rural şi nu numai, maşinăria democrat-liberală pedalează în gol. Votanţii din mediul urban pedepsesc prin absenteism alipirea lui MRU la PDL. În aceste condiţii, ARD obţine mai puţin de 1,5 milioane de voturi şi este depăşită de PPDD.
3. PPDD are un electorat "dur" de 5-6% din populaţie care, după cum s-a văzut la locale, chiar vine la vot. Afacerea Oltchim nu a adus beneficiile sperate în plan electoral. Campania PPDD va fi importantă, electoratul "slab" al acestei formaţiuni politice fluctuând extrem de puternic. Organizaţiile locale ale PPDD vor da un test extrem de dificil pe 9 decembrie.
Scenariul + : Formaţiunea lui Dan Diaconescu ia avânt, speculând ineficienţa USL şi nepopularitatea PDL ("noi suntem singurii care n-am guvernat în toţi aceşti ani!"). PPDD devine opţiunea ascunsă a multor români care nu o declară public, nici măcar în exit-polluri. 2 milioane de voturi nu sunt o imposibilitate.
Scenariul - : Partidul Poporului nu reuşeşte să se extindă dincolo de graniţele OTV. Cu aproximativ 500 de mii de voturi, PPDD abia intră în parlament.
Electoratul "slab" al partidului respectiv sunt oamenii care ezită, care nu sunt foarte interesaţi de politică sau care nu vin de obicei la alegeri dar care declară în sondaje că ar vota acel partid.
Dacă privim scena politică din această perspectivă, cam toată lumea are probleme dificil de rezolvat. În ordinea numerelor din sondaje:
1. USL se află într-un moment critic. Pentru prima dată în ultimele luni sau, de fapt, din existenţa USL, electoratul "slab" al USL este egal numeric cu electoratul "dur". Acest lucru nu are de-a face cu popularitatea liderilor (care este acum la aceleaşi cote de încredere ca şi în februarie sau martie), ci o dezamăgire din ce în ce mai răspândită cu guvernarea USL ca atare.
Scenariul + : USL se trezeşte din somn şi îşi revigorează electoratul "slab". O campanie electorală inspirată s-ar putea să nu fie de ajuns. Prezenţa la vot este mare, ceea ce scade ponderea voturilor pentru ARD şi PPDD, reducând suma procentelor acestor formaţiuni sub 30%.
Scenariul - : În marile oraşe USL este lovit de absenteism. Din motive diferite faţă de 2008, PNL şi PSD obţin împreună acelaşi număr de voturi ca şi atunci: 3,2 milioane.
2. ARD este un fluture captiv. Ascunderea de sigla PDL pur şi simplu nu dă rezultate, ba mai mult pare să fi avut mici efecte negative. Aproape orice ar face comunicatorii ARD, Alianţa se zbate între 10% şi 12% din voturile românilor aflaţi în ţară (electoratul "dur"). Cel "slab" este practic non-existent. ARD nu are unde să se extindă.
Scenariul + : ARD are o campanie electorală inspirată, deturnând votanţi din electoratul "slab" al USL. Mobilizarea electoratului pro-băsescian este exemplară, ca la locale. Cu un pic de noroc, ARD ar putea obţine 33% din voturi.
Scenariul - : În urma pierderilor de primari din mediul rural şi nu numai, maşinăria democrat-liberală pedalează în gol. Votanţii din mediul urban pedepsesc prin absenteism alipirea lui MRU la PDL. În aceste condiţii, ARD obţine mai puţin de 1,5 milioane de voturi şi este depăşită de PPDD.
3. PPDD are un electorat "dur" de 5-6% din populaţie care, după cum s-a văzut la locale, chiar vine la vot. Afacerea Oltchim nu a adus beneficiile sperate în plan electoral. Campania PPDD va fi importantă, electoratul "slab" al acestei formaţiuni politice fluctuând extrem de puternic. Organizaţiile locale ale PPDD vor da un test extrem de dificil pe 9 decembrie.
Scenariul + : Formaţiunea lui Dan Diaconescu ia avânt, speculând ineficienţa USL şi nepopularitatea PDL ("noi suntem singurii care n-am guvernat în toţi aceşti ani!"). PPDD devine opţiunea ascunsă a multor români care nu o declară public, nici măcar în exit-polluri. 2 milioane de voturi nu sunt o imposibilitate.
Scenariul - : Partidul Poporului nu reuşeşte să se extindă dincolo de graniţele OTV. Cu aproximativ 500 de mii de voturi, PPDD abia intră în parlament.
miercuri, 10 octombrie 2012
Răzvan Săndulescu despre ARD
În ziarul "Puterea" a apărut un interviu interesant cu Răzvan Săndulescu, senior partner la Kensington, o firmă care lucra şi probabil încă lucrează pentru PDL. Voi comenta mai jos punctele esenţiale.
1. USL are nevoie de un conflict cu Traian Băsescu. "În privinţa mesajelor politice, tărâmul unde USL se va refugia, în condiţiile unei guvernări cel puţin dezamăgitoare, Uniunea va încerca să facă, în continuare, apel la figurile politice care potenţează votul negativ, cu accent pe Traian Băsescu, singurul personaj care le permite să dezvolte pe mai departe imaginea unei alianţe aflate în opoziţie."
În domeniul consultanţei se crează un cvasi-consens în legătură cu acest subiect. Vasile Dâncu are o opinie diferită. Realitatea românească fiind de obicei ceea ce este, s-ar putea să fim cu toţii surprinşi.
2. Formarea USL a condamnat PDL la înfrângere într-o măsură mai mare decât au făcut-o reformele şi tăierile. "Dacă PDL ar fi fost în alianţă cu unul din cele două partide importante din USL, situaţia ar fi fost asemănătoare pentru partidul care candida singur. Am făcut la firmă o simulare plecând de la alegerile din 2008 şi am constatat că rezultatele ar fi fost şi atunci, când PDL a câştigat alegerile, aproape identice cu cele de la localele din 2012. Şi atunci unde este marea creştere a USL?"
3. O perspectivă realistă cu privire la scorul PDL. "Eu cred că după măsurile de austeritate adoptate de guvernarea PDL, scorul obţinut de PDL nu este unul tragic. E slab, dar nu tragic."
Fenomenul CDR 2000 nu se va repeta datorită:
a. infrastructurii PDL care va atrage voturi spre ARD de la sute de mii de locuitori din mediul rural, aflaţi în judeţele Suceava, Neamţ, Botoşani, Tulcea, etc etc etc.
b. faptului că bazinul demografic al dreptei s-a mărit faţă de 2000, permiţând o divizare pe coordonatele pro- şi anti-Traian Băsescu fără efecte catastrofale.
4. Forţa adevărului şi bazinul electoral al dreptei (?).
Întrebare: "Ce ar trebui să facă PDL şi aliaţii săi pentru a atinge scorul de 30% pe care şi l-au propus pentru scrutinul din decembrie?"
Răspuns: "Să spună adevărul. Electoratul dreptei nu aşteaptă minuni din partea partidelor, ci realism, iar bazinul electoral al dreptei e cel puţin egal cu cel al stângii."
Ideea de start este discutabilă - un contraargument superb se află aici - iar ultima propoziţie ridică semne de întrebare. Dacă bazinul electoral al dreptei e "cel puţin egal cu cel al stângii", un scor de 30% / 2,5 milioane de voturi este foarte, foarte puţin. Sau poate că Răzvan Săndulescu face aluzie la faptul că există votanţi de dreapta care nu optează pentru ARD şi nu vor opta niciodată pentru o forţă susţinută de Traian Băsescu - o situaţie similară cu a ... votanţilor PD din anii '90 care erau de stânga dar anti-iliescieni.
5. Optimism apropo de Bucureşti. "Eu cred că Bucureştiul poate produce o surpriză, dacă se îndeplinesc anumite condiţii. Să nu uităm că în afară de două momente punctuale, anul 2000 şi după 12 ani, 2012, bucureştenii au votat, la fel ca şi Ardealul, dreapta".
Afirmaţia despre istoricul votului bucureştenilor este falsă, dar cred că în Bucureşti ARD va depăşi scorul PDL de la locale pur şi simplu pentru că mai jos nu se poate ajunge.
6. Vinovaţii fără vină. "Noua echipă de conducere a PDL, noii comunicatori ai PDL pot remedia pierderile de imagine asociate cu fosta guvernare, numai şi prin faptul că se manifestă politic în opoziţie. Imaginea de seriozitate şi responsabilitate a lui Vasile Blaga, precum şi buna prestaţie a lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim-ministru sunt atribute de imagine care pot conta în această campanie."
Lărgind cadrul, există două posibilităţi:
Posibilitatea a) Blaga plăteşte pentru Boc, MRU plăteşte pentru Traian Băsescu, iar ARD pentru PDL. Alipirea de istoria recentă este prea puternică.
Posibilitatea b) istoria recentă nu contează, aceşti lideri şi acest proiect politic (ARD) nu au/are tracţiune din motive intrinseci.
În concluzie, ideile exprimate de Răzvan Săndulescu sunt logice şi coerente, "fac sens", dar realitatea din teren pare să fie diferită. În continuare ARD speră să obţină 30% din voturi, adică ceva mai puţin de un vot din trei.
1. USL are nevoie de un conflict cu Traian Băsescu. "În privinţa mesajelor politice, tărâmul unde USL se va refugia, în condiţiile unei guvernări cel puţin dezamăgitoare, Uniunea va încerca să facă, în continuare, apel la figurile politice care potenţează votul negativ, cu accent pe Traian Băsescu, singurul personaj care le permite să dezvolte pe mai departe imaginea unei alianţe aflate în opoziţie."
În domeniul consultanţei se crează un cvasi-consens în legătură cu acest subiect. Vasile Dâncu are o opinie diferită. Realitatea românească fiind de obicei ceea ce este, s-ar putea să fim cu toţii surprinşi.
2. Formarea USL a condamnat PDL la înfrângere într-o măsură mai mare decât au făcut-o reformele şi tăierile. "Dacă PDL ar fi fost în alianţă cu unul din cele două partide importante din USL, situaţia ar fi fost asemănătoare pentru partidul care candida singur. Am făcut la firmă o simulare plecând de la alegerile din 2008 şi am constatat că rezultatele ar fi fost şi atunci, când PDL a câştigat alegerile, aproape identice cu cele de la localele din 2012. Şi atunci unde este marea creştere a USL?"
3. O perspectivă realistă cu privire la scorul PDL. "Eu cred că după măsurile de austeritate adoptate de guvernarea PDL, scorul obţinut de PDL nu este unul tragic. E slab, dar nu tragic."
Fenomenul CDR 2000 nu se va repeta datorită:
a. infrastructurii PDL care va atrage voturi spre ARD de la sute de mii de locuitori din mediul rural, aflaţi în judeţele Suceava, Neamţ, Botoşani, Tulcea, etc etc etc.
b. faptului că bazinul demografic al dreptei s-a mărit faţă de 2000, permiţând o divizare pe coordonatele pro- şi anti-Traian Băsescu fără efecte catastrofale.
4. Forţa adevărului şi bazinul electoral al dreptei (?).
Întrebare: "Ce ar trebui să facă PDL şi aliaţii săi pentru a atinge scorul de 30% pe care şi l-au propus pentru scrutinul din decembrie?"
Răspuns: "Să spună adevărul. Electoratul dreptei nu aşteaptă minuni din partea partidelor, ci realism, iar bazinul electoral al dreptei e cel puţin egal cu cel al stângii."
Ideea de start este discutabilă - un contraargument superb se află aici - iar ultima propoziţie ridică semne de întrebare. Dacă bazinul electoral al dreptei e "cel puţin egal cu cel al stângii", un scor de 30% / 2,5 milioane de voturi este foarte, foarte puţin. Sau poate că Răzvan Săndulescu face aluzie la faptul că există votanţi de dreapta care nu optează pentru ARD şi nu vor opta niciodată pentru o forţă susţinută de Traian Băsescu - o situaţie similară cu a ... votanţilor PD din anii '90 care erau de stânga dar anti-iliescieni.
5. Optimism apropo de Bucureşti. "Eu cred că Bucureştiul poate produce o surpriză, dacă se îndeplinesc anumite condiţii. Să nu uităm că în afară de două momente punctuale, anul 2000 şi după 12 ani, 2012, bucureştenii au votat, la fel ca şi Ardealul, dreapta".
Afirmaţia despre istoricul votului bucureştenilor este falsă, dar cred că în Bucureşti ARD va depăşi scorul PDL de la locale pur şi simplu pentru că mai jos nu se poate ajunge.
6. Vinovaţii fără vină. "Noua echipă de conducere a PDL, noii comunicatori ai PDL pot remedia pierderile de imagine asociate cu fosta guvernare, numai şi prin faptul că se manifestă politic în opoziţie. Imaginea de seriozitate şi responsabilitate a lui Vasile Blaga, precum şi buna prestaţie a lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim-ministru sunt atribute de imagine care pot conta în această campanie."
Lărgind cadrul, există două posibilităţi:
Posibilitatea a) Blaga plăteşte pentru Boc, MRU plăteşte pentru Traian Băsescu, iar ARD pentru PDL. Alipirea de istoria recentă este prea puternică.
Posibilitatea b) istoria recentă nu contează, aceşti lideri şi acest proiect politic (ARD) nu au/are tracţiune din motive intrinseci.
În concluzie, ideile exprimate de Răzvan Săndulescu sunt logice şi coerente, "fac sens", dar realitatea din teren pare să fie diferită. În continuare ARD speră să obţină 30% din voturi, adică ceva mai puţin de un vot din trei.
marți, 9 octombrie 2012
400 de zile de existenţă a Sociollogica
Un cadou pentru toţi cei care citesc acest blog. Sociologia nu înseamnă doar statistică... enjoy.
luni, 1 octombrie 2012
27 de luni de politică într-o singură imagine
Sub grafic poţi găsi explicaţii.
Întrebare: Cum ai determinat valorile din grafic?
Răspuns: Pentru fiecare moment cu excepţia localelor am folosit cel puţin două sondaje. Principalul criteriu de selecţie a fost menţionarea procentului de respondenţi care intenţionează să vină la vot - dacă acest element nu a fost inclus în prezentarea publică a sondajului nu am putut include sondajul respectiv în calculele pe baza cărora a fost alcătuit graficul.
Ca observaţie generală, institutele de sondare a opiniei publice dau rezultate destul de asemănătoare la un moment dat atâta timp cât aceste rezultate sunt analizate în detaliu.
Întrebare: Ce reprezintă semnele de întrebare?
Răspuns: Semnele de întrebare arată diferenţe semnificative între electoratul "dur" al unui partid (cei foarte hotărâţi să vină la vot: liniile complete) şi electoratul maximal (electoratul "dur" + cei care susţin la nivel declarativ acel partid dar nu sunt foarte interesaţi de politică şi/sau nu sunt foarte siguri că vin la vot: liniile frânte).
Semnul "?1" denotă faptul că în ultimele luni dinainte de alegerile locale, 5% din populaţia aflată în ţară ezita dacă să voteze PDL - în unele sondaje apăreau ca votanţi ai partidului, în altele nu. La alegerile locale au venit aproape toţi, în principal datorită venirii USL la putere, element care i-a mobilizat puternic. Prin comparaţie, USL avea un electorat stabil.
În clipa de faţă, situaţia s-a inversat. PPDD ("?2") şi USL ("?3") au un electorat fluctuant, format dintr-un grup hotărât dar şi din persoane care nu sunt absolut sigure că vin la vot. În cazul USL vorbim de două straturi principale de votanţi ezitanţi:
a) cei care s-au alăturat la nivel verbal USL după instalarea guvernului Ponta dar care au participat doar într-o mică măsură la locale
şi
b) cetăţeni care au trecut de partea USL din cauza tentativei de a-l demite pe preşedintele Băsescu.
Întrebare: Care este situaţia USL?
Răspuns: USL a beneficiat la momentul venirii la putere de o explozie de simpatie şi susţinere. Astfel, în mai USL avea în sondaje peste 60% din intenţia de vot. Această valoare nu s-a concretizat la locale - USL a obţinut 49% din voturi. La vot au venit atunci nouă zecimi din "electoratul dur", care îi susţinuse atunci când erau în opoziţie.
Situaţia actuală este foarte asemănătoare: USL are procente multe (= liniile haşurate de deasupra "?3"), dar poate conta cu siguranţă pe destul de puţine (= linia de sub "?3").
Întrebare: Care este situaţia ARD?
Răspuns: Alianţa este închistată din punct de vedere electoral, operând cu un electorat stabil şi limitat numeric. În planul intenţiilor de vot, diferenţa dintre PDL şi ARD este deocamdată minimală. La două luni după referendum este evident că PDL/ARD nu a reuşit să capteze în întregime intenţia de vot anti-demitere. În circumstanţele de faţă, potenţialul de creştere al electoratului ARD este aproape de zero, electoratul dur şi cel maximal fiind aproape identice. În funcţie de prezenţa la vot, scorul ARD poate creşte sau scade, dar acest lucru nu depinde de ei.
Concret: aproximativ 2 milioane de persoane susţin că ar vota ARD la parlamentare.
Dacă la alegeri vin 7 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/7 = 28,6%.
Dacă la alegeri vin 8,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/8,5 = 23%.
Dacă la alegeri vin 9,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/9,5 = 21%.
Întrebare: Care este situaţia PPDD?
Răspuns: PPDD este oarecum într-o situaţie similară cu PRM în toamna lui 2000: un lider cu popularitate în creştere beneficiază de oboseala şi de lipsa de inspiraţie a celorlalte forţe politice. Este extrem de probabil ca intenţia de vot pentru PPDD să conţină o "spirală a tăcerii" şi ca partidul să obţină un rezultat mai bun chiar decât în exit-polluri (cum s-a întâmplat la Bucureşti la localele din acest an).
Întrebare: Ce s-a întâmplat în trecut în ultimele două luni de dinaintea alegerilor?
Răspuns: În 2000, PSD nu a pierdut votanţi dar a pierdut procente pentru că peste un milion de nehotărâţi s-au orientat în cele din urmă spre PRM. Dreapta democratică a rămas la marginea scenei politice, relevantă doar pentru un grup restrâns şi bine definit de votanţi.
În 2004, PSD şi ADA nu au pierdut votanţi dar au pierdut procente în ultimele săptămâni şi luni, câteva sute de mii de nehotărâţi orientându-se în ultimele săptămâni către partide mici (PNG, PNŢ şi mici partide socialiste) iar electoratul de etnie maghiară venind la vot într-o proporţie mai mare decât se estimase.
În 2008, toate cele trei partide mari au pierdut votanţi care nu s-au mai orientat spre nicio altă forţă politică, ierarhia şi chiar şi procentele fiecărui competitor major rămânând aproape aceleaşi.
Întrebare: Ce ne putem aştepta să se întâmple în planul intenţiilor de vot?
Răspuns: O prognoză este extrem de dificil de livrat din motive evidente. Pare rezonabil să presupunem că ARD va obţine între 20% şi 30% din voturi, procentul exact depinzând de capacitatea USL de a-şi motiva şi mobiliza susţinătorii nu-foarte-hotărâţi.
PPDD are potenţialul de a înregistra o creştere vertiginoasă în funcţie de capacitatea sa de a sustrage votanţi de la USL. În cazul unei "furtuni perfecte" (PPDD îşi ambalează motoarele la maxim + o campanie ternă a ARD), nu este exclus ca PPDD să depăşească ARD.
Întrebare: Cum ai determinat valorile din grafic?
Răspuns: Pentru fiecare moment cu excepţia localelor am folosit cel puţin două sondaje. Principalul criteriu de selecţie a fost menţionarea procentului de respondenţi care intenţionează să vină la vot - dacă acest element nu a fost inclus în prezentarea publică a sondajului nu am putut include sondajul respectiv în calculele pe baza cărora a fost alcătuit graficul.
Ca observaţie generală, institutele de sondare a opiniei publice dau rezultate destul de asemănătoare la un moment dat atâta timp cât aceste rezultate sunt analizate în detaliu.
Întrebare: Ce reprezintă semnele de întrebare?
Răspuns: Semnele de întrebare arată diferenţe semnificative între electoratul "dur" al unui partid (cei foarte hotărâţi să vină la vot: liniile complete) şi electoratul maximal (electoratul "dur" + cei care susţin la nivel declarativ acel partid dar nu sunt foarte interesaţi de politică şi/sau nu sunt foarte siguri că vin la vot: liniile frânte).
Semnul "?1" denotă faptul că în ultimele luni dinainte de alegerile locale, 5% din populaţia aflată în ţară ezita dacă să voteze PDL - în unele sondaje apăreau ca votanţi ai partidului, în altele nu. La alegerile locale au venit aproape toţi, în principal datorită venirii USL la putere, element care i-a mobilizat puternic. Prin comparaţie, USL avea un electorat stabil.
În clipa de faţă, situaţia s-a inversat. PPDD ("?2") şi USL ("?3") au un electorat fluctuant, format dintr-un grup hotărât dar şi din persoane care nu sunt absolut sigure că vin la vot. În cazul USL vorbim de două straturi principale de votanţi ezitanţi:
a) cei care s-au alăturat la nivel verbal USL după instalarea guvernului Ponta dar care au participat doar într-o mică măsură la locale
şi
b) cetăţeni care au trecut de partea USL din cauza tentativei de a-l demite pe preşedintele Băsescu.
Întrebare: Care este situaţia USL?
Răspuns: USL a beneficiat la momentul venirii la putere de o explozie de simpatie şi susţinere. Astfel, în mai USL avea în sondaje peste 60% din intenţia de vot. Această valoare nu s-a concretizat la locale - USL a obţinut 49% din voturi. La vot au venit atunci nouă zecimi din "electoratul dur", care îi susţinuse atunci când erau în opoziţie.
Situaţia actuală este foarte asemănătoare: USL are procente multe (= liniile haşurate de deasupra "?3"), dar poate conta cu siguranţă pe destul de puţine (= linia de sub "?3").
Întrebare: Care este situaţia ARD?
Răspuns: Alianţa este închistată din punct de vedere electoral, operând cu un electorat stabil şi limitat numeric. În planul intenţiilor de vot, diferenţa dintre PDL şi ARD este deocamdată minimală. La două luni după referendum este evident că PDL/ARD nu a reuşit să capteze în întregime intenţia de vot anti-demitere. În circumstanţele de faţă, potenţialul de creştere al electoratului ARD este aproape de zero, electoratul dur şi cel maximal fiind aproape identice. În funcţie de prezenţa la vot, scorul ARD poate creşte sau scade, dar acest lucru nu depinde de ei.
Concret: aproximativ 2 milioane de persoane susţin că ar vota ARD la parlamentare.
Dacă la alegeri vin 7 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/7 = 28,6%.
Dacă la alegeri vin 8,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/8,5 = 23%.
Dacă la alegeri vin 9,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/9,5 = 21%.
Întrebare: Care este situaţia PPDD?
Răspuns: PPDD este oarecum într-o situaţie similară cu PRM în toamna lui 2000: un lider cu popularitate în creştere beneficiază de oboseala şi de lipsa de inspiraţie a celorlalte forţe politice. Este extrem de probabil ca intenţia de vot pentru PPDD să conţină o "spirală a tăcerii" şi ca partidul să obţină un rezultat mai bun chiar decât în exit-polluri (cum s-a întâmplat la Bucureşti la localele din acest an).
Întrebare: Ce s-a întâmplat în trecut în ultimele două luni de dinaintea alegerilor?
Răspuns: În 2000, PSD nu a pierdut votanţi dar a pierdut procente pentru că peste un milion de nehotărâţi s-au orientat în cele din urmă spre PRM. Dreapta democratică a rămas la marginea scenei politice, relevantă doar pentru un grup restrâns şi bine definit de votanţi.
În 2004, PSD şi ADA nu au pierdut votanţi dar au pierdut procente în ultimele săptămâni şi luni, câteva sute de mii de nehotărâţi orientându-se în ultimele săptămâni către partide mici (PNG, PNŢ şi mici partide socialiste) iar electoratul de etnie maghiară venind la vot într-o proporţie mai mare decât se estimase.
În 2008, toate cele trei partide mari au pierdut votanţi care nu s-au mai orientat spre nicio altă forţă politică, ierarhia şi chiar şi procentele fiecărui competitor major rămânând aproape aceleaşi.
Întrebare: Ce ne putem aştepta să se întâmple în planul intenţiilor de vot?
Răspuns: O prognoză este extrem de dificil de livrat din motive evidente. Pare rezonabil să presupunem că ARD va obţine între 20% şi 30% din voturi, procentul exact depinzând de capacitatea USL de a-şi motiva şi mobiliza susţinătorii nu-foarte-hotărâţi.
PPDD are potenţialul de a înregistra o creştere vertiginoasă în funcţie de capacitatea sa de a sustrage votanţi de la USL. În cazul unei "furtuni perfecte" (PPDD îşi ambalează motoarele la maxim + o campanie ternă a ARD), nu este exclus ca PPDD să depăşească ARD.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
