În 2004, când candidatul de acum al PMP și-a încheiat ultimul mandat de primar pentru a pleca la președinție, Bucureștiul avea în mod oficial 2,15 milioane locuitori. Acum are, conform Institutului Național de Statistică, la fel de mulți. Dar bucureștenii sunt altfel și, oricât de bizar ar suna, alții.
În anii scurși începând cu 2005, în capitală s-au născut 300 de mii de copii iar 728 de mii de oameni veniți din alte localități au căpătat "buletin de București". Deci plus un milion.
În același interval de timp, s-au dus în altă lume 325 de mii de locuitori ai Capitalei iar 743 de mii au plecat în Ilfov sau în alte localități din țara noastră în mod oficial. Deci minus un milion.
Din cei 2,15 milioane din 2004, jumătate au părăsit orașul într-un fel sau altul. Aproape la fel de mulți au venit între timp în București în mod oficial, tot într-un fel sau altul. Dacă includem și migrația neoficială spre străinătate lucrurile se înclină și mai mult.
Asta înseamnă că jumătate din bucureșteni sunt acum alții decât cei de pe vremea lui Băsescu. Nu îl știu ca primar și nici drept candidat la primărie. Pentru ei este o figură ce definește criza economică de acum ceva ani sau un zumzet periferic pe ecranele televizoarelor din copilărie, eventual adolescență.
Iar cealaltă jumătate, adică cei care locuiau și atunci, și acum în oraș au alte preocupări și griji. Un prunc născut în ultimele zile de mandat ale lui Traian Băsescu e acum licean. Cine își rodea atunci cu nervozitate unghiile, pregătindu-se de bacalaureat, e acum mamă sau tată, poate chiar de copil de grădiniță. Oamenii care atunci erau de vârsta medie a țării sunt acum pensionari. Îți amintești ce visai în 2004? Ce doreai? Unde erai în carieră? Cum era viața ta în fiecare zi? Ce muzică ascultai? Ce te enerva și voiai să schimbi? Cu cine făceai dragoste? Dar acum, ce răspunsuri ai da la aceste întrebări? Mai sunt la fel? Aceleași schimbări imense s-au petrecut și cu orașul.
Aceasta mi se pare a fi marea limitare de natură calitativă cu care operează Traian Băsescu în această campanie.
Iar acum să vorbim despre voturi.
Capacitatea lui Traian Băsescu de a capta votanți în București "pe persoană proprie", alții decât electoratul fidel al PMP, a fost deja măsurată.
Partidul fondat de Traian Băsescu a participat la patru scrutine în capitală începând cu anul înființării sale. La două dintre ele Traian Băsescu nu a fost candidat, iar PMP a obținut în medie 46 de mii de voturi. La celelalte două - cele mai recente parlamentare respectiv europarlamentare - Traian Băsescu a făcut parte din oferta electorală, fiind cap de listă iar PMP obținând în medie 69 de mii de voturi.
Sumarizând, că ninge sau că plouă, PMP ia în jur de 46 de mii de voturi în București. Traian Băsescu candidează acum pentru a securiza 23 de mii de voturi pentru PMP pe care partidul, fără aportul numelui său, nu le primește. Aceste 23 de mii de voturi sunt 3-4% din totalul celor de la locale. Sunt diferența dintre un PMP demobilizat la parlamentare și unul încrezător.
(Poți spune: "dar prezența se schimbă între diferite tipuri de alegeri. Nu poți compara mere cu pere. Mai bine zi diferența în scoruri între atunci când Băsescu candidează și când nu".
Sumarizând, că ninge sau că plouă, PMP ia în jur de 46 de mii de voturi în București. Traian Băsescu candidează acum pentru a securiza 23 de mii de voturi pentru PMP pe care partidul, fără aportul numelui său, nu le primește. Aceste 23 de mii de voturi sunt 3-4% din totalul celor de la locale. Sunt diferența dintre un PMP demobilizat la parlamentare și unul încrezător.
(Poți spune: "dar prezența se schimbă între diferite tipuri de alegeri. Nu poți compara mere cu pere. Mai bine zi diferența în scoruri între atunci când Băsescu candidează și când nu".
Dacă ne uităm la PMP în București, partidul a avut 11,3% din voturi la primul său scrutin, la care Băsescu nu a candidat, și 7-8% la fiecare din celelalte trei, la două el candidând. Prin prisma scorurilor PMP a beneficiat de multă emoție la momentul apariției sale, după aceea stabilizându-se indiferent dacă Traian Băsescu este sau nu în prim-plan).
Ce înseamnă asta în vederea alegerii primarului? Cu 69 de mii de voturi și o prezență la vot ca la ultimele locale, Traian Băsescu ar obține un scor de 12%. Victoria însă este departe. Cel mai mic număr de voturi cu care s-a obținut vreodată locul unu în cursa pentru primăria capitalei a fost de 245 de mii. O triplare a electoratului lui Băsescu este insuficientă pentru a-l duce la victorie.
Să punem cele 69 de mii de voturi în balans cu perspectivele competitorilor.
La cele trei tururi de scrutin de anul trecut - europarlamentare și două etape la prezidențiale - PSD sau candidata sa au obținut 150, 160 și 315 mii voturi. Media (208 mii voturi) este apropiată de numărul de voturi primit de Firea la ultimele locale (245 mii).
Spațiul USRPLUS-PNL a cules 460, 515 și 635 de mii de voturi. Atenție însă, o parte din acestea, cam 100 de mii/scrutin, provin de la persoane fără drept de vot la localele din București - oameni fără adresa din cartea de identitate în oraș și care nici nu au viză de flotant. De asemenea, mobilizarea acestui electorat în 2019 a fost la cote extrem de înalte, greu de repetat la locale. În plus, printre ei se află și cei 23 de mii pe care i-am acontat mai sus ca tranzitând spre Băsescu. Toate astea puse laolaltă înseamnă că Nicușor Dan nu merge pe un covor de roze, toate sondajele apărute în spațiul public sugerând că se află într-o competiție consistentă cu Gabriela Firea.
Prin comparație, baza de pornire a lui Traian Băsescu este semnificativ mai mică, dacă nu chiar mignonă.
Dacă prezența la alegerile din 2019 n-ar fi fost atipic de mare, Traian Băsescu ar fi putut capta pe cei dezinteresați de politică. Dar anul trecut au venit la cele trei evenimente electorale 850, 900 și 910 mii de bucureșteni. La localele câștigate de Firea au venit 600 de mii. Mai degrabă întrebarea este "cine a venit la vot în 2019 în București și nu va mai veni acum?"
Nici indecișii sau nehotărâții nu mai sunt foarte mulți. Deși mai recent fuge de siglă, Firea este un politician PSD tipic pentru epoca post-2009 a partidului, polarizând puternic de când a intrat în politică. Contrastul dintre ea și Nicușor Dan este evident și s-a clădit în patru ani. Nu există mulți care să ezite între cei doi. În sondaje o ezitare în astfel de situații este mai degrabă comportamentul prudent caracteristic oamenilor care nu prea vor să recunoască că nu vor veni la vot. (Facem la fel în viața de zi cu zi. "Vii la nunta verișoarei nepotului vecinului meu?" "Ăăă, sunt indecis, îți zic mai târziu").
O comparație foarte importantă ar fi cu cea cu anul 2000, când Traian Băsescu a pornit în campanie târziu, în circumstanțe potrivnice și a ajuns să câștige. Atunci însă sistemul de vot era în două tururi. În primul tur Traian Băsescu a ocupat locul doi, calificându-se "în finală". În mod concret, el a primit atunci 108 mii voturi. Repetarea acestei performanțe ar fi remarcabilă - 62 de mii de voturi peste "electoratul natural PMP" în doar 45 de zile - dar l-ar duce la același scor insuficient pentru locul unu ca și atunci: 17%.
Ce îngustează șansele lui Traian Băsescu? Probabil severitatea istoriei și o oarecare lipsă de agilitate organizațională. În 2004, el obținea într-o campanie glorioasă pentru reconfirmarea ca primar 417 mii voturi. Înjumătățirea naturală de care am scris la începutul articolului ar fi dus PMP - și pe Traian Băsescu în această campanie - la două sute de mii de voturi. Doar rămânând pe redute ca la Verdun, fără a capta votanți dintre noii sau tinerii bucureșteni, PMP ar fi avut un cuvânt greu de spus în această campanie. Partidul este însă la un sfert din această cotă, iar Traian Băsescu luptă pentru a obține jumătate.
Existența în sine a candidaturii lui Traian Băsescu produce efecte insolite. Vectorii prietenoși lui Firea promovează ideea că el va supra-performa, peste câteva săptămâni cifrele vehiculate în public urmând a fi mirobolante. Scenariul ideal pentru Firea este unul în care, păcăliți de sondaje conform cărora Traian Băsescu este aproape de victorie, mii sau zeci de mii de bucureșteni pun ștampila pe numele său, crezând că "votează util", adică pentru candidatul cu șansele cele mai mari de a o învinge. În realitate, acțiunea lor ar determina scăderea numărului de voturi pentru Nicușor Dan la o cotă care să permită depășirea acestuia de către Firea. Este un scenariu complicat, bazat de vectori de credibilitate redusă, dar primarul capitalei e acum în situația de a trage cu pistoalele pe care le are, nu cu pistoalele pe care le-ar dori. Tentativa lui Traian Băsescu de a activa 23 de mii de potențiali votanți PMP este acum unul din aceste pistoale.
Surse: INS, tabelele POP201D, POP206D, POP301B și POP302B.
Ce înseamnă asta în vederea alegerii primarului? Cu 69 de mii de voturi și o prezență la vot ca la ultimele locale, Traian Băsescu ar obține un scor de 12%. Victoria însă este departe. Cel mai mic număr de voturi cu care s-a obținut vreodată locul unu în cursa pentru primăria capitalei a fost de 245 de mii. O triplare a electoratului lui Băsescu este insuficientă pentru a-l duce la victorie.
Să punem cele 69 de mii de voturi în balans cu perspectivele competitorilor.
La cele trei tururi de scrutin de anul trecut - europarlamentare și două etape la prezidențiale - PSD sau candidata sa au obținut 150, 160 și 315 mii voturi. Media (208 mii voturi) este apropiată de numărul de voturi primit de Firea la ultimele locale (245 mii).
Spațiul USRPLUS-PNL a cules 460, 515 și 635 de mii de voturi. Atenție însă, o parte din acestea, cam 100 de mii/scrutin, provin de la persoane fără drept de vot la localele din București - oameni fără adresa din cartea de identitate în oraș și care nici nu au viză de flotant. De asemenea, mobilizarea acestui electorat în 2019 a fost la cote extrem de înalte, greu de repetat la locale. În plus, printre ei se află și cei 23 de mii pe care i-am acontat mai sus ca tranzitând spre Băsescu. Toate astea puse laolaltă înseamnă că Nicușor Dan nu merge pe un covor de roze, toate sondajele apărute în spațiul public sugerând că se află într-o competiție consistentă cu Gabriela Firea.
Prin comparație, baza de pornire a lui Traian Băsescu este semnificativ mai mică, dacă nu chiar mignonă.
Dacă prezența la alegerile din 2019 n-ar fi fost atipic de mare, Traian Băsescu ar fi putut capta pe cei dezinteresați de politică. Dar anul trecut au venit la cele trei evenimente electorale 850, 900 și 910 mii de bucureșteni. La localele câștigate de Firea au venit 600 de mii. Mai degrabă întrebarea este "cine a venit la vot în 2019 în București și nu va mai veni acum?"
Nici indecișii sau nehotărâții nu mai sunt foarte mulți. Deși mai recent fuge de siglă, Firea este un politician PSD tipic pentru epoca post-2009 a partidului, polarizând puternic de când a intrat în politică. Contrastul dintre ea și Nicușor Dan este evident și s-a clădit în patru ani. Nu există mulți care să ezite între cei doi. În sondaje o ezitare în astfel de situații este mai degrabă comportamentul prudent caracteristic oamenilor care nu prea vor să recunoască că nu vor veni la vot. (Facem la fel în viața de zi cu zi. "Vii la nunta verișoarei nepotului vecinului meu?" "Ăăă, sunt indecis, îți zic mai târziu").
O comparație foarte importantă ar fi cu cea cu anul 2000, când Traian Băsescu a pornit în campanie târziu, în circumstanțe potrivnice și a ajuns să câștige. Atunci însă sistemul de vot era în două tururi. În primul tur Traian Băsescu a ocupat locul doi, calificându-se "în finală". În mod concret, el a primit atunci 108 mii voturi. Repetarea acestei performanțe ar fi remarcabilă - 62 de mii de voturi peste "electoratul natural PMP" în doar 45 de zile - dar l-ar duce la același scor insuficient pentru locul unu ca și atunci: 17%.
Ce îngustează șansele lui Traian Băsescu? Probabil severitatea istoriei și o oarecare lipsă de agilitate organizațională. În 2004, el obținea într-o campanie glorioasă pentru reconfirmarea ca primar 417 mii voturi. Înjumătățirea naturală de care am scris la începutul articolului ar fi dus PMP - și pe Traian Băsescu în această campanie - la două sute de mii de voturi. Doar rămânând pe redute ca la Verdun, fără a capta votanți dintre noii sau tinerii bucureșteni, PMP ar fi avut un cuvânt greu de spus în această campanie. Partidul este însă la un sfert din această cotă, iar Traian Băsescu luptă pentru a obține jumătate.
Existența în sine a candidaturii lui Traian Băsescu produce efecte insolite. Vectorii prietenoși lui Firea promovează ideea că el va supra-performa, peste câteva săptămâni cifrele vehiculate în public urmând a fi mirobolante. Scenariul ideal pentru Firea este unul în care, păcăliți de sondaje conform cărora Traian Băsescu este aproape de victorie, mii sau zeci de mii de bucureșteni pun ștampila pe numele său, crezând că "votează util", adică pentru candidatul cu șansele cele mai mari de a o învinge. În realitate, acțiunea lor ar determina scăderea numărului de voturi pentru Nicușor Dan la o cotă care să permită depășirea acestuia de către Firea. Este un scenariu complicat, bazat de vectori de credibilitate redusă, dar primarul capitalei e acum în situația de a trage cu pistoalele pe care le are, nu cu pistoalele pe care le-ar dori. Tentativa lui Traian Băsescu de a activa 23 de mii de potențiali votanți PMP este acum unul din aceste pistoale.
Surse: INS, tabelele POP201D, POP206D, POP301B și POP302B.
