Subiectul apare din nou şi din nou. Este probabil factorul cel mai important în neîncrederea în sondaje în clipa de faţă. Să vedem concret ce s-a întâmplat.
Pe teritoriul României, Mircea Geoană a primit 5 milioane 174 mii voturi, iar Traian Băsescu 5 milioane 160 mii voturi. Avantaj Geoană (14 mii de voturi).
În străinătate, Traian Băsescu a primit 115 mii voturi, iar Mircea Geoană 31 de mii. Avantaj Traian Băsescu (84 de mii de voturi).
În total, adică ţară + străinătate: Traian Băsescu 5 milioane 275 mii voturi. Mircea Geoană 5 milioane 205 mii voturi. Avantaj Traian Băsescu (70 de mii de voturi, adică -14+84).
Am precizat mai sus că Mircea Geoană a obţinut mai multe voturi pe teritoriul României. Acest lucru este important pentru că niciun institut de sondare a opiniei publice nu a încercat să facă un exit-poll la secţiile de votare din străinătate. Toate institutele de sondare a opiniei publice au măsurat exclusiv intenţia de vot din România.
Unii au încercat să modeleze exit-poll-ul din ţară, estimând câţi români din străinătate ar veni la vot în turul doi şi cum ar vota, introducând apoi rezultate în exit-poll. Problema era că amploarea a ce s-a întâmplat la turul doi nu a avut mare lucru de-a face cu ce s-a întâmplat la turul unu: Traian Băsescu a avut mai mulţi votanţi în turul doi decât au participat în turul unu cu totul. (115 mii de voturi pentru Traian Băsescu în turul doi, 94 de mii de voturi în total la turul unu, pentru toţi candidaţii adunat).
Mai mult, chiar dacă pe baza exit-poll-urilor din ţară institutele l-ar fi dat câştigător pe Traian Băsescu nu ar fi greşit cu foarte mult (unul dintre ele a şi făcut acest lucru). La 10 milioane 335 mii voturi exprimate, diferenţa de 14 mii de voturi dintre Geoană şi Băsescu este insesizabilă şi cu totul acoperită de marja de eroare. Diferenţa dintre cei doi a fost de 0,6%; marjele între 3% şi 4%.
Institutele mai aveau o opţiune. Una folosită des în Statele Unite. Dar care ar fi creat de patru sute de ori mai multe teorii ale conspiraţiei decât ce s-a întâmplat de fapt. O opţiune care ar fi nemulţumit clienţii ( = televiziunile) şi telespectatorii. Adică:
... "Toss Up / Too Close Too Call" ("la fel de bine putem să aruncăm o monedă" / rezultatul este prea apropiat pentru ca să putem da un câştigător). În imaginea de mai sus, este vorba de toate statele cu galben. Numai că în loc de Michigan, Pennsylvania şi încă câteva, am fi avut o ţară întreagă. Nu cred că era cineva fericit. CNN a avut curajul să prezinte imaginea asta în seara alegerilor din 2008, şi nu a fost prima dată când au trebuit să anunţe audienţa că nu se poate garanta care este câştigătorul (2000, 2004...). Americanii au răbdare, noi probabil că nu.
Ce înseamnă toate astea pentru 2012?
1. Niciun institut nu măsoară încă intenţia de vot în afara graniţelor. Sondajele acolo sunt mult mai greu de făcut decât exit-poll-urile, din motive evidente.
2. Urmăreşte cu grijă care institute vor efectua exit-poll-uri în străinătate. Asta nu garantează rezultate corecte, dar este o informaţie importantă.
3. Urmăreşte cum evaluează respectivele institute prezenţa la vot în străinătate. Pot să vină 150 de mii de oameni ca în turul doi al alegerilor prezidenţiale, sau 23 de mii ca la alegerile parlamentare de acum patru ani. Voturile din străinătate pot reprezenta 3% sau 0,3% din rezultatul final.
Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.
Faceți căutări pe acest blog
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2018
(16)
- ► septembrie (4)
-
►
2016
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(65)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(133)
- ► septembrie (13)
-
▼
2012
(200)
- ► septembrie (11)
-
▼
aprilie
(22)
- "La răspântie de mlaştini" - dilema actuală a PDL
- "Lucrurile nu trebuie să se schimbe" - problema ac...
- Câte voturi pierd coaliţiile de guvernare în Român...
- Alegerile prezidenţiale din 2009 prin prisma indic...
- Cum îşi pierd partidele votanţii? Mic studiu.
- Cine cum şi câţi bani câştigă în România
- Sondaj CSOP efectuat la sfârşitul lui martie - rez...
- Frank Herbert şi politica românească
- Demisia lui Boc - nu "de ce?", ci "de ce atunci?"....
- Bistriţa-Năsăud: forţa irezistibilă vs. obiectul i...
- Haos la orizont: noul sistem electoral
- Alegerile trecute din Bucureşti - o observaţie biz...
- Două sondaje de opinie, 11% diferenţă. De fapt, el...
- MRU într-o triplă furtună
- De ce institutele de sondare a opiniei publice l-a...
- O observaţie despre (partidul lui) MRU
- Gafă electorală. 1946. România.
- Trend-uri în intenţia de vot pentru partide: 6 evo...
- Judeţul Iaşi. Surprize şi lucruri neaşteptate.
- Cum stă republica noastră la Ploieşti? Scurt şi ul...
- Primari şi lupta USL vs. PDL
- Bucureşti. Oprescu vs. Prigoană: cine va pierde ma...
cam cat costa un sondaj de opinie?
RăspundețiȘtergereadica ma gandesc sa comand eu unul
si as fi curios... cand cineva sa zicem ziarul Adevarul comanda un sondaj care e practica in domeniu referior la redactarea intrebarilor?
multumesc
Costul variază de la institut. Nu sunt angajatul unui institut de sondare a opiniei publice, aşa că nu voi face reclamă nimănui :) Cel mai uşor este să găseşti datele de contact pe Internet - de obicei pdf-urile sau ppt-urile care circulă în presă conţin şi datele de contact ale institutului - şi să compari ce oferte ţi se fac.
ȘtergereLegat de întrebări, practica e următoarea: institutele organizează în fiecare lună "omnibuze" - sondaje cu mai multe întrebări. Contra cost, poţi să adaugi întrebările tale la omnibuz. Este exact ca mersul cu autobuzul: el merge şi dacă te urci şi dacă nu. Dacă te urci, plăteşti biletul. Probabil că cei de la Adevărul au avut o listă de întrebări standard (încredere, intenţie de vot, etc) pe care omnibuzul IMAS le acoperea oricum. Dacă un client vine cu întrebările lui, cercetătorii de la institut ( = sociologii) le dau o formă cât mai corectă ştiinţific - nu toţi ne-am născut în meseria asta, nu toţi ştim exact cum trebuie formulată o întrebare ca să nu existe ambiguităţi, de exemplu - şi gata.
Cu plăcere.
Cel putin in cazul turului 2 ale alegerilor prezidentiale nu a fost neaparat necesara includerea unor sectii din strainatate. Pe de o parte ar fi fost destul de costisitor, pe de alta se putea face o modelare a prezentei si distributiei voturilor care sa completeze datele la nivel national. Ceea ce de altfel am si facut. Si dupa cum s-a vazut in exitul CSOP-IRES rezultatele au fost absolut ok. Desigur, metoda trebuie testata si re-testata dar ...
RăspundețiȘtergereFelicitări. Scăderea intenţiei de vot pentru Geoană în ţară (deci ajungerea la un egal aproape perfect) şi faptul că votul din străinătate urma să decidă tot au fost surprize pentru mine şi nu numai.
ȘtergereCe e cu adevarat interesant e ca PDL (Videanu recte) il dadeau pe TB castigator cu mult inainte sa fie disponibile datele din diaspora, pe baza info culese de la sectiile de votare din tara - numaratoarea lor paralela. Cum?
RăspundețiȘtergereDacă îmi amintesc bine, Videanu a început să anunţe rezultatele la două ore după Hrebenciuc. Asta este exact diferenţa de fus orar între România, pe de o parte, şi Franţa, Spania sau Italia. În aceste trei ţări a fost şi grosul voturilor din străinătate. Mi se pare plauzibil ca PDL să fi inclus în numărătoarea paralelă voturile din străinătate, cum probabil şi PSD a făcut-o.
ȘtergereDaca imi amintesc bine, evaluarile imediate( adica de la inchiderea votarii si pana a 2-a zi dimineata) se refereau numai la voturile din tara, ca se aratau numai hartile cu judetele tarii si estimarea voturilor numarate. Nu-mi aduc aminte ca Videanu sa fi comentat atunci ceva despre voturile din strainatate. Televiziunile au sigur inregistrarile si s-ar putea verifica.
ȘtergereDacă ai dreptate, atunci PDL a greşit numărătoarea paralelă sau Videanu a încercat - în mod inutil - să dea impresia că rezultatul alegerilor în ţară este altul decât a fost.
Ștergere