Există oameni de bună credinţă în România care susţin un candidat sau altul, nu-l votează, după care se miră că el nu a obţinut la scrutin scorul din sondaje. Concluzia lejeră este că sondajele erau falsificate; concluzia mai puţin evidentă este că mulţi, mulţi alţii au făcut exact ca ei.
O constantă universală: din Alaska şi până în Australia, cel puţin 10% din cei care afirmă că vor veni la vot nu fac acest lucru.
În România procentul trece de obicei de 20%. La ultimele alegeri din Bucureşti, chiar şi dacă luăm în calcul vechimea listelor de votanţi, din trei locuitori care intenţionau să voteze, unul n-a mai venit la scrutin.
Această stare de fapt are două consecinţe:
1. Campania electorală a unui candidat este precum un val care acoperă plaja (= atrage intenţii de vot de la nehotărâţi, transformându-i în potenţiali votanţi), după care se retrage (=o parte din potenţialii votanţi, obţinuţi în campanie sau înainte de ea, nu se prezintă în cabina de vot). Rezultatele din sondaje vor fi aceleaşi cu rezultatele finale dacă toţi candidaţii sunt afectaţi în mod egal de absenteismul propriilor susţinători. Evident, aşa ceva se întâmplă foarte rar.
Astea fiind spuse, absenteismul este mult mai transpartinic şi transideologic decât ai crede. Rareori rezultatele se modifică cu 10% în plus sau în minus datorită acestui factor - dar se pot modifica.
Aici poţi vedea povestea a cum s-au pierdut voturi la alegerile pentru Primăria Capitalei din 2008.
Te interesează parlamentarele din acel an? Uită-te aici.
Cine a pierdut votanţi şi câţi la prezidenţialele din 2009? Detaliile sunt aici.
2. În mod foarte concret, alegerile de peste câteva zile vor da un răspuns parţial la întrebări importante în perspectiva alegerilor parlamentare:
- Va reuşi USL să mobilizeze electoratul său, acum că a ajuns deja la putere?
- Va reuşi PDL să mobilizeze pe susţinătorii lui Traian Băsescu care încă ezită dacă să voteze sau nu candidaţii partidului?
- Absenteismul va lovi PPDD mai mult, la fel sau mai puţin decât alte partide?
Salut.
RăspundețiȘtergereEu cred ca in cazul alegerilor locale (poate cu exceptia Bucurestiului) este mult mai important pentru candidatii PDL sa se delimiteze atat de presedinte, cat si de partidul de la centru. Acest lucru poate fi vazut in schimbarea culorilor si in dimensiunile foarte reduse ale siglei postate in multe dintre afisele electorale pentru primariile multor comune si mici orase.
Sunt curios daca aceasta ambiguitate a mesajului transmis alegatorilor poate diminua din proportiile dezastrului electoral care se anunta pentru PDL. Pe de-o parte PDL-istii sustin ca au avut o guvernare buna, iar pe de alta parte multor candidati locali le este teama sa se afiseze sub sigla partidului.
Personal, cred ca acest mesaj dual nu poate asigura un scor bun pentru PDL.
A.C.
Salut! PDL nu a formulat o strategie legată de modul în care se va prezenta la urne în vară şi apoi în toamnă. De fapt, în partid nu a existat o strategie din 2010 încoace.
ȘtergereÎn momentul în care nu ai o strategie, lucruri simple - sigla, culorile, poziţionarea candidaţilor faţă de partid, preşedinte, etc. - devin foarte complicate.