Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 15 august 2012

O reacţie la "Milioane de români: despre populism şi iresponsabilitate"

Articolul la care fac referire în titlul postării poate fi găsit aici.

Nu voi comenta principalele afirmaţii din articol, ci juxtapunerile dintre punctele de vedere exprimate de autor şi postarea pe care am scris-o despre clivajul principal din societatea românească.

Existenţa faliei - spune Dragoş Paul Aligică - este acceptabilă şi justificată moral. Care e problema? Răspunsurile sunt două:

1. Amploarea faliei a căpătat proporţii neobişnuite pentru o societate democratică. Această stare de fapt este evidentă la mai multe nivele, existând inclusiv în fundalul articolului lui Dragoş Paul Aligică: pentru milioane de persoane nu a mai contat cum s-a realizat suspendarea preşedintelui, atâta timp cât acest lucru a avut loc. Autorul menţionează de altfel acest lucru în termenii următori:

"Oamenii aceştia ar trebui să ne preocupe în sensul că s-a dovedit cu această ocazie că un număr de 7 sau 6 sau 5 milioane, câţi vor fi ei cu adevărat, se fac purtătorii unor vulnerabilităţi ce reprezintă un ade­vărat pericol civic şi politic pentru statul român şi restul populaţiei."

Şi apoi? Formularea problemei în aceşti termeni nu va ajuta la găsirea unor soluţii constructive, dar asta este mai puţin important acum. Ce poate fi făcut în continuare? Motivul pentru care această întrebare trebuie să primească un răspuns nu ţine (doar) de civism, ci şi de punctul următor:

2. Reformiştii nu sunt mai mulţi decât solidariştii, şi nici măcar egali din punct de vedere numeric. Într-o astfel de situaţie, cel inferior trebuie să construiască strategii, repoziţionări şi metode de cooptare temporară sau definitivă. Miza cea mai importantă pentru reformişti este cea electorală. Fără voturile a măcar unora dintre solidarişti, reformiştii nu ar fi ajuns şi nu vor ajunge niciodată la putere în România, iar viziunea lor cu privire la viitorul ţării ar fi fost şi va fi una de nişă.


Nu întâmplător, articolul lui Dragoş Paul Aligică nu face niciun fel de referire la viitor. Intuiesc că asta este şi va fi o caracteristică specifică oricărui articol care vorbeşte despre falie în spiritul menţinerii sale la dimensiunile actuale. Tabăra reformistă, căreia Dragoş Paul Aligică îi aparţine, este în continuare lipsită de perspective întru a câştiga:

a. Alegerile parlamentare din toamnă
b. Următoarele alegeri prezidenţiale, oricând vor fi ele
c. Un bazin electoral solid în vederea localelor şi parlamentarelor din 2016, care să o scoată din aria a 2,5 - 3 milioane de susţinători.

(În mod intenţionat vorbesc despre alegeri şi nu despre schimbări profunde la nivelul societăţii, pentru că acolo lucrurile stau mult, mult mai rău. În funcţie de definiţia utilizată, dreapta a guvernat 10 sau 11 ani din ultimii 16. Alţi patru ani au aparţinut unei guvernări PSD care, în ciuda multor vicii, a adus şi o oarecare dezvoltare a clasei de mijloc.

Rezultatul? PDL-ICCD-NR-PNŢ speră să obţină un număr cât mai apropiat de cele 3,6 milioane voturi luate de CDR în 1996, atunci când dreapta nu guvernase încă deloc iar clasa de mijloc era non-existentă.
3,6 milioane voturi ... cu 63% mai multe decât a obţinut PDL la localele din primăvară sau la parlamentarele de acum patru ani. În fapt, 3,2 milioane voturi ar fi o performanţă remarcabilă.

După ce a guvernat două treimi din ultimul deceniu şi jumătate, dreapta nu a câştigat susţinători ci mai degrabă a pierdut. O epocă de platină, nu de aur, cu trei alegeri prezidenţiale câştigate şi miliarde de euro de capital străin sosiţi în România... iar acum din punct de vedere electoral reformiştii sunt forţaţi să se bazeze pe scheletul descarnat al unui partid baronial.

În mod remarcabil, atât guvernările CDR cât şi PDL nu au pus în mişcare mecanismele care să ducă la lărgirea naturală a electoratului de dreapta. Reformiştii par să nu fi înţeles acest lucru sau implicaţiile sale).

Articolul lui Dragoş Paul Aligică descrie hăul faliei din perspectiva reformiştilor şi prin prisma evenimentelor recente:

"A spune că trebuie să le respectăm [celor care au votat la referendum] nu doar dreptul, dar şi opinia este deja prea mult. O opinie ce validează brigandajul po­litic, impostura şi trădarea naţională nu trebuie nici măcar să viseze respectul, cu atât mai puţin să-l ceară. A mai avea pre­tenţii politice, doleanţe şi revendicări, du­pă ce ai vrut să arunci în aer ordinea cons­tituţională şi alianţele strategice ale ţării tale, nu este un act politic, este Tupeu pur şi simplu. Cu majusculă."

Voi pune problema exact în termenii articolului şi conform perspectivei enunţate de acesta: lipsa întrebării: "De ce aceşti oameni au acţionat într-un sens care a dus la aruncarea în aer a ordinii constituţionale şi a alianţelor strategice ale ţării lor?" este doar începutul. Merg mai departe decât Dragoş Paul Aligică: dacă suspendarea preşedintelui ar fi avut loc într-un mod impecabil din punct de vedere juridic, aceşti oameni tot ar fi votat. Mai mult, ei au votat în ciuda unui leadership politic imperfect şi împotriva unei presiuni externe extrem de vizibile. Din motivele explicate mai sus la punctul 2, reformiştii ar trebui să încerce să răspundă la întrebările "De ce?" şi, mult mai important, "Ce trebuie făcut?".

Dragoş Paul Aligică nu face referiri directe la postarea mea, şi bănuiesc că articolul său nu a fost un răspuns direct. Suprapunerea celor două texte poate duce la o concluzie eronată: teza participării la puci încheie discuţia. Dar falia nu a apărut din cauza referendumului. Dragoş Paul Aligică şi cei care sunt de acord cu punctul său de vedere au libertatea totală de a se opri cu discuţia la momentul referendumului, şi a nu merge mai departe în trecut. A încerca să descoperi unde este problema şi cum poate fi ea rezolvată este însă calea cîştigătoare pe termen lung pentru reformişti. Cred că situaţia, prin natura ei, necesită un astfel de efort din partea lor. Până la urmă, ei au numai de câştigat (şi... numai ei au de câştigat) din adoptarea unei perspective constructive şi eficace. A spune:

"În plus, ce opţiuni avem? Să spunem că au şi ei dreptatea lor, că adevărul e undeva la mijloc între statul de drept şi lovitura de stat, între infracţionalitate organizată şi dom­nia legii, între normalitate atitudinală şi psihopatologie individuală transformată în problemă social-politică naţională?! Im­posibil. Asta este. Înghiţim, închidem ochii şi mergem mai departe."

este o soluţie temporară. Ea are o valoare redusă dacă ne gândim la alegerile parlamentare şi prezidenţiale  în urma cărora se stabilesc programele de guvernare sau direcţiile de acţiune care influenţează exact cursul reformelor. Nu susţin că "adevărul e undeva la mijloc". Nu sunt nici promotorul unei mari împăcări naţionale. Lipsa de apetenţă a reformiştilor pentru strategii de viitor este, însă, surprinzătoare. Având în vedere climatul politic actual, primele reacţii constructive vor apărea în 2013.
 
Aş dori să mulţumesc lui Dragoş Paul Aligică pentru articolul său, întrucât m-a obligat să clarific câteva dintre lucrurile pe care le-am afirmat, şi îl asigur de consideraţia şi de respectul meu.

35 de comentarii:

  1. impartirea solidaristi-reformisti in functie de votul (ne)dat la referendum sau de votul dat PDL are o baza sociologica?

    exista macar o definitie a ceea ce inseamna "reforma" la care sa ne raportam?

    cand o persoana declara ca 7 milioane de persoane active politic (care merg la vot) dintr-un total de vreo 10-12 milioane persoane active reprezinta o vulnerabilitate pt stat, acea persoana are o oaresce problema de intelegere a democratiei si a statului ce deriva din ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am definit idealurile taberei reformiste astfel:

      "- o justiţie independentă de presiunile mediului politic
      - un capitalism înfloritor şi puternic
      - reforme în domenii cheie ale societăţii (sănătate, învăţământ) orientate spre meritocraţie şi reducerea sau eliminarea privilegiilor derivate din statutul de cetăţean ("plăteşti, ai / nu plăteşti, n-ai")
      - menţinerea unei orientări 1) pro-americane şi 2) pro-UE în politica externă."

      (http://sociollogica.blogspot.ro/2012/08/falia-descriere-si-potentiale-solutii.html)

      Definiţia poate fi evident ajustată şi îmbunătăţită.

      Aceste linii de acţiuni au fost asumate de către Traian Băsescu şi într-o măsură mai mică de PDL. Din acest motiv, alegerile din acest an reprezintă un indiciu *parţial* cu privire la poziţionarea celor două tabere. Rădăcinile sunt însă ceva mai adânci.

      Ștergere
    2. cele 4 chestii sunt deziderate generale pe care imensa majoritate a cetatenilor si le doresc. oare cati dintre cei care au votat pt demisia presedintelui, intrebati daca sunt de acord cu ele, ar raspunde nu? probabil o minoritate infima.

      deci, revin: exista o baza sociologica prin care sa ni sa spuna
      1. majoritar, cei 7.5 mil ce au votat contra lui Basescu sunt impotriva celor 4 puncte
      2. cei care nu au votat impotriva lu Basescu sunt pt cele 4 puncte?

      Andrei

      Ștergere
    3. Nu vă pot răspunde punctual la cele două întrebări pentru că situaţia este mai complexă. Cele patru puncte centrale pentru tabăra reformistă nu au fost şi cele percepute de către solidarişti ca fiind cele definitorii pentru reformă.

      Incidental, nu cred că reformele planificate sau dorite în sănătate şi învăţământ sunt coerente cu dorinţele solidariştilor.

      Ștergere
    4. "o justiţie independentă de presiunile mediului politic" - adica un parchet care da NUP pe banda lui Udrea si Videanu? Sau acelasi parchet care ancheteaza ani de zile pe Ridzi, dar anchetele ce ii vizeaza pe opozantii politici ai PDL-ului le finalizeaza in doua-trei luni?
      "- un capitalism înfloritor şi puternic" asta prin ce se traduce, prin scaderea investitiilor straine pe perioada 2008-2011 de la 9 miliarde de euro la un miliard?
      Lucrez pentru o corporatie (din anii 90 incoace am lucrat tot in domeniul privat), am votat din 1990 pana acum cu liberalii si pentru mine reformisti nu inseamna partidul care se foloseste de serviciile secrete pentru a ramane la putere

      Ștergere
    5. cred ca se porneste de la premise insuficient stabilite:
      1. ca votul de la referendum a fost unul reforma vs stagnare. stim sigur doar ca la referendum a fost evaluat presedintele. cam atat.
      2. ca votantii PDL si Basescu vor reforma si ca cei ai USL, nu. de ex, putem vedea ca electoratul PNL este cel mai "reformist" daca ar fi sa ne luam dupa varsta, studii si ocupatie. poate acest electoral vede PDL/Basesu ca o structura anti-reforma.
      3. ca Basescu si PDL sunt perceputi ca si cand ar fi facut "reforma". eu as spune sa nu ne luam dupa cum se autocaracterizeaza.
      4. ca falia din societate corepsunde faliei dintre partide. din ce studii sociologice am vazut, electorii trec destul de repede cu votul de la un partid la altul. de ex, fiecare partid are masa lui de "solidaristi", in ordine, PSD, PDL si PNL, care oricand poate trece dintr-o parte in alta.

      Andrei

      Ștergere
    6. Sunteti in eroare, sau vreti sa ne induceti pe noi in eroare!

      Daca ati urmari datele de la DNA ati observa ca cei care au fost la putere au mai multe dosare si condamnari decat cei din opozitie! ( de altfel normal, pentru ca fiind la putere apare tentatia degetelor in borcanul cu miere)

      Daca s-ar fi miscat anchetele si procesele asa repede, de ce a fost nevoie sa asteptam pana in 2012 in cazul Nastase cand faptele au fost facute anterior 2004?

      Cat despre servicii, acestea sunt o parte foarte importanta a functionarii unui stat national si ( speram) inca de drept. Sunt institutii care au in vedere prin definitie si scop interesul si siguranta nationala. Dati-mi voie sa cred ca nu mai vizeaza interese personale si de grup. Ne facem ca uitam ca Maior provine din PSD si ca este nasul lui Ponta!!! Iar la SIE au fost numiti PNL-isti!

      Ștergere
    7. Cei numiti erau ofiteri sub acoperire

      Ștergere
  2. off topic (nu am stiut unde sa trimit un e-mail):
    http://www.econtext.ro/dosar--2/analiza/cum-ne-amagesc-sondajele-vezi-cat-de-mult-s-au-inselat-sondajele-in-privinta-referendumului.html

    Poate cand aveti timp faceti si o analiza a acestor date (daca va par interesante!); multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Câteva scurte observaţii:

      Un sondaj efectuat cu 25 de zile înainte de referendum nu pronostichează rezultatul referendumului, ci prezintă situaţia aşa cum e ea cu 25 de zile înainte de referendum.

      În mod surprinzător, Econtext uită că procentele de participare de la sondaje se referă la întregul (100%) populaţiei aflate în ţară, nu celor de pe liste, care sunt mai mulţi. Implicit, dacă un sondaj - indiferent de scrutin - dă o participare de x%, participarea conform BEC va fi de y%, unde Y prin definiţie < X.

      Ștergere
  3. nu am reusit sa urmaresc articolul lui D.P.Aligica pina la capat.

    o observatie: el isi asuma o pozitie, un partizanat, pe cind tu (scuze de tutuire dar... domnismul pe blog mi se pare deplasat) incerci o abordare echidistanta.

    absolut de acord cu evaluare sanselor de cistig ale "dreptei" conduse de PD-MRU, atita timp cit PD nu isi ascunde niste oameni. in plus mie personal prezenta unui cum il cheama, lider PNT imi provoaca repulsie, si nici MRU nu-mi inspira incredere. L-am vazut live si are un discurs si o prezenta catastrofala.

    astept cu interes distributia voturilor reformistilor in alegeri. de asemenea astept cu interes distributia voturilor solidaristilor, desi sansele ca ele sa se bazeze pe o decizie proprie si constienta sint minime (parere personala).

    in continuare ma fascineaza discursul paralel al celor doua tabere. ziua in care propozitiile vor incepe cu "da, ai dreptate, dar...", sau "de acord, dar..." e departe, d.p.d.v. al ambelor tabere. de asemenea ma fascineaza incercarile de prostire pe fata practicate, la fel, de ambele tabere. in definitiv avem de-a face cu o criza de moralitate, nu una politica. un popor fara Dumnezeu nu are cum sa mearga decit inapoi. de aici si falia la care asistam.

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Barbu Mateescu
    In SUA exista peste 46 milioane de oameni saci fara nici un fel de acoperire medicala.
    Vreti sa fie la fel in Romania? Urati oamenii atat de mult?
    Saracii dupa obtinerea cardului de sanatate vor fi obligati sa doneze organe pt a supravietui. Este scopul dvs?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În articolul de mai sus, am sesizat o potenţială greşeală de poziţionare. Nu înţeleg de ce asta m-ar face un susţinător al introducerii cardului de sănătate.

      Ștergere
  5. Domle,

    Imi place...despre dumneata! Multam' frumos pentru articolele din aceasta perioada si tine-o tot asa. Andu

    RăspundețiȘtergere
  6. M-am mai gandit la problema faliei. Am 3 teze politologice de care sunt sigur:
    a. orice sistem politic (semi)prezidential este caracterizat de o ciclicitate a popularitatii. Oriunde, 8 ani de mandat fara posibilitate de realegere (lame duck, cum spun americanii) printr-o criza duc la o popularitate minima a presedintelui.
    b. impopularitatea unui presedinte ales aduce polarizare aparenta sociala.
    c. intr-o democratie electorala niciun partid, indiferent de orientare nu poate spera la mai mult de 2 mandate, si in conditii exceptionale 3.

    Pentru fiecare din cele trei cred ca se pot da zeci de exemple occidentale. Si daca le acceptam, situatia Romaniei de astazi este perfect previzibila si ne-ingrijoratoare. Urmeaza in mod natural minim 1, probabil 2 mandate ale opozitiei.

    Nu cumva discutia despre falie este o discutie despre visul nerealizabil ca dreapta sa mai castige un mandat acum? Ca in viitor cu totii suntem de acord ca se poate reface, poate chiar pana in 2014 (vezi cazul Greciei in criza cu rasturnari electorale spectaculoase in cativa ani).

    Si a doua intrebare: PNL nu se pretinde inca de dreapta? Sa ignoram euroscepticismul recent, unele voci din PSD spuneau ca ce se intampla prin USL este o alta metoda prin care Romania nu va primi o guvernare autentic de stanga.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă stimez opinia, dar dilemele în faţa cărora se află acum România sunt specifice. În 1996, după două mandate Iliescu/stânga, orice fel de falie fusese bine tapetată. America era în falie încă din 2000 - n-a mai fost nevoie de unu sau două mandate Bush. Exemplele pot continua.

      Nici D.P. Aligică, nici eu nu vorbim de o victorie a dreptei.

      Nu înţeleg care este legătura între PNL şi falie. Poziţionarea PNL a fost de respingere a reformelor ca prea dure + certuri mai vechi cu Traian Băsescu.

      Ștergere
  7. referitor la punctul 1, la acel "cum" care conteaza si la solutii, la ce se poate face.
    Eu unul am fost frapat de modul cum Adrian Nastase a ajuns in puscarie si de modul cum aceasta condamnare a fost proclamata o victorie a justitiei din Romania. Cand, in fapt, este tocmai contrariul.
    Ca cetatean roman, nu pot fi decat extrem de ingrijorat de faptul ca Nastase a fost condamnat (intr-o cauza minora, comparand cu celelate dosare, mult mai "grele") pe baza unui dosar practic fabricat, cu foarte multe gauri.

    Prin urmare, nici vorba de victoria justitiei. Aux contraire.

    Iar daca ar fi sa conectez acest modus operandi al Parchetului din ultimele zile cu genul de dosar servit lui Nastase nu pot fi decat foarte ingrijorat de o alta falie: cea institutionala (atat intre institutii ale statului cat si intre oameni aflati in cadrul aceleiasi institutii dar servind interese vadit opuse).

    Daca la referendum sensul votului nu era nicidecum legat de "cum", in cazul institutiilor problema sta exact invers. Pana cand nu este restabilita coerenta si functionalitatea institutiilor statului, incepand cu Presedentia, ma tem ca orice alte falii sunt imposibil de reparat.

    RăspundețiȘtergere
  8. D-le Mateescu,
    Am citit cu mult interes analiza politica dumneavoastra care este foarte acuta si logica.
    Numai ca acest demers mi se pare astazi anticipat pentru Romania; cred ca in momentul in care aceasta dichotomie politica va exista si in Romania, da, partea minoritara va trebuie sa se auto-analizeze dupa pierderile alegerilor sau a reprezentativitatii si sa caute “noi idei si pozitionari”.
    Dar astazi cred ca e cam devreme sa credem ca situatia e deja clarificata si matura intre doua modele politice cum “dreapta vs stanga” sau “reformistii vs solidaristii”.
    Aceasta dichotomie politica nu exista cred decat la o mica, DA zic MICA, minoritate de cetateni care participa la vot ; sunt chiar tentat sa zic mai putin de 30% din votanti.
    Si marea majoritate restanta (fara sa joc cu cuvintele), navigheaza “la vedere”, in functie de interese individuale directe (poate primarul sa-mi aranjeze si mie ceva?, pot eu sa iau un contract daca ma pun cu unu’ sau cu celalalt?, mi-a taiat pensia sau salariul dar el tot se plimba cu masina?, “si ce daca votez de 8 ori, daca pot si eu sa-mi fac 80 de lei cu asta fara sa risc ceva?….etc etc…).
    Eu am impresia ca partidele sunt, foarte bine pozitionate pe aceste “interese individuale”: deci am impresia ca partidele sau cel putin membrii partidelor, stiu exact ce si cum sa faca ca sa obtina voturile celor care cauta raspuns la nevoile si interesele lor “primare”.
    Si raspunsul unui PSD’ist sau PDL’ist nu difera in sectia de votare pentru cei 70% de naviganti la vedere: deci ei stiu foarte bine sa cheltuiasca din banii publici la care au acces prin sistemul democratic ca sa-si atraga simpatia si chiar votul cand e nevoie (si citeodata chiar si votul multiplu daca este “vital”).
    Si din cauza asta nu exista acea dichotomie care sa corespunda unui model de stanga sau de dreapta pentru mai mult decat 30% din votanti.
    Alftel nu as intelege cum se creeaza aceasta hyper-volatilitate la vot intre partide cand apar noi grupari politice si sunt capabile sa creasca numai in citeva luni cu exact acelasi tract politic de fatada ca vecinul. Sau sa plonjeze alte partide care chiar au avansat probleme sociale si institutionale importante dar care nu ating direct interesul individual.

    Nu zic ca acestia au “platit mai mult” neaparat, dar volatilitatea arata ca clivajul politic sau ideologic nu este atat de bine stabilit in Romania, si este usor sa distrugi din neatentie sau eroare politica un partid si la fel destul de usor sa creezi unul fara sa ai o idee politica sau un demers construit (vedeti PP-DD’ul recent sau PRMul care n’a “adus nimic”).

    Concluzie: aveti o analiza foarte acuta privind un peizaj politic impartit si bine stabilit intre doua tabere dar aceasta analiza precisa vizeaza numai o parte minoritara a societatii; dar eu cred ca astazi e foarte greu sa punem o eticheta politica de “stanga” sau “dreapta” pe multe partide, si putem lua exemplul PNL’ului care nu pot sa-l pun “la stanga” numai pentru ca a semnat un contract electoral cu PSD’ul.
    Si daca maine e total eliminat Basescu impreuna cu PDL’ul, sunt sigur ca peizajul politic se va reorganiza in 5 minute prin opozitia imediata si lupta de acces exclusiv la putere intre PSD si PDL (si ar trebui sa consider ca PNL ar fii atunci de “stanga” pentru ca Iliescu va ajuta pe Crin-curajosul si nu pe Ponta-obositul ? ).

    RăspundețiȘtergere
  9. articole pe care le citesc cu real interes. Si nu pot spune ca sunt totdeauna de acord cu ele. Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. in romania nu e vorba de reforme ci de restructurari.
    1.pdl nu e de dreapta-fost partid socialist transformat peste noapte in conservator,n-are nicio legatura cu dreapta decat apartenenta la ppe.poate imi spuneti 1-2 masuri de dreapta ale guvernului boc. eu va pot da cel putin 10 de masuri de stanga .
    2.in romania ultimilor ani avem institutii cu fata europeana dar populate de fanarioti. exemplu ccr.
    3, speram in guvernul usl de pana la alegeri ca va face cateva chestii care sa porneasca economia si sa stabilizee insitutiile statului.macar ptr a castiga alegerile.dupa aceea nu mai aveam nicio garantie. doream privatizarea managementului companiilor de stat,marirea salariilor bugetarilor ptr relansarea consumului,cateva masuri de combatere a evaziunii si muncii la negru,cum ar fi reducerea tva la alimente si scadrea unor contributii,stimularea crearii de locuri de munca,atragerea de isd( cf planului lui isar). se fac 2-3 dar nu cred ca mai mult.
    4. modul cum a actionat dna in ultimele zile la comanda lui basescu arata clar cum este justitia.precizez ca si la nastase a fost un simulacru. daca era vinovat era seful retelei si trebuia sa primeasca pedeapsa cea mai mare,cu condamnarea respectiva arata caa fost doar o condamnare politica. nastase are alte bube mult mai grele.dar ca fost sef de guvern, trebuia trimis la cornu sa-si numere ouale si atat.
    5.daca basescu revine la cotroceni,romania va sari in aer. vom avea strada plina si multa violenta.deja tensiunea e la maximum.

    RăspundețiȘtergere
  11. Am citit cu ceva timp in urma descrierea "reformistilor" si a "solidaristilor", am vrut sa comentez, am uitat...scriu acum ce-am de spus.

    Impartirea mi se pare gresita ei, si ca descriere si ca pondere. Reformistii sunt in general niste oameni carora le plac formele fara fond, ceva de genul sa fie si la noi ca afara, insa ei habar nu au cum este de fapt afara. Daca ne raportam doar la sistemul medical american de sanatate, reformele nici macar nu ar trebui pronuntate. Nu e nici o reforma in a fi scos cu targa la usa spitalului pana te ia cineva, in cazul in care se gaseste cineva. Nu e nici o reforma in a sta de vorba la nesfarsit cu asiguratorul despre ce tratatament, ce analize, ce acopera asigurarea ta. Si de fapt n-o faci prea faci tu, ci spitalul, doctorul. Dar astea nu le prea pronunta reformistii.

    In fapt eu cred ca e vorba de doua solidaritati create.
    Una artificiala, cea a asa-zisilor reformisti si mai ales a varfurilor mediatice ale acestora. Intelectualii adica, ce sunt uniti de tot felul de avantaje bugetare, functii si salarii linistite doar pentru a sprijini mediatic asa-zisa dreapta. Un fel de complicitate activa bazata pe simplul fapt ca daca pica Basescu picam si noi si avantajele noastre.

    A doua solidaritate, reala de data asta, bazata insa pe cateva fapte simple si fara sa ofere o deschidere, un viitor. Este o solidaritate a celor 7,5 milioane bazata pe ura impotriva lui Basescu, a apropiatilor lui, a celor ce se inclina in fata lui. Se mai bazeaza si pe discursul public al asa-zisilor reformisti, asta tupeist, de genul mi se rupe in 14 de voi chiar daca sunteti multi, si nu foarte indepartat de "mori ma daca ai vreo problema, nu-i treaba mea".

    Problema dreptei este ca niciodata n-a castigat alegerile pe bune, corect, asumandu-si deschis ce vrea sa faca. Discursul ei, daca dreapta o inseamna PDL, a fost intotdeauna de stanga in alegeri(pleasca Basescu), si de aici a pornit ura. Cu discursul lui Neamtu & comp poate strange cel mult 1 milion de voturi.

    Visul acestei drepte e sa guverneze sau sa negocieze avand in spate Parchetul, asta-i tot.



    RăspundețiȘtergere
  12. Insisit asupra faptului că hărțile rezultatelor diferitelor activități electorale sunt tot mai accentuat diferite între anumite regiuni. Dacă dumneavoastră mă cenzurați, ca să vă iasă o teorie răsuflată, nu înseamnă că realitatea se schimbă. Vă veți aminti de acest mesaj.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu era vorba de nicio cenzură. Comentariile sunt moderate, dar nu pot fi moderate 24 de ore din 24.

      Diferenţele între regiuni există, dar vor fi revelate în întregime la parlamentare. Localele şi referendumul dau indicii contradictorii.

      Ștergere
  13. Hărțile rezultatelor diferitelor activități electorale diferențiază tot mai acut anumite regiuni. Faptul se corelează și cu anumite tendințe tot mai pregnante în evoluția economică pe regiuni.

    RăspundețiȘtergere
  14. D-le Mateescu, inteleg din articolul Dvs. ca ii chemati pe "reformisti" la gasirea unor solutii viabile prin care sa si-i apropie pe "solidaristi", DOAR prin prisma faptului ca acestia din urma sunt mai multi ca si numar.

    Dar ce sanse de punere in practica a acestei "apropieri" ar avea "reformatorii", considerand citatul (care va apartine):
    "(În mod intenţionat vorbesc despre alegeri şi nu despre schimbări profunde la nivelul societăţii, pentru că acolo lucrurile stau mult, mult mai rău. "?

    Tot din citatul de mai sus lasati a se intelege ca si "reformistii" dar si "solidaristii" au nevoie de transformari profunde(nu spun ca nu ar fi asa, incerc doar sa vad daca v-am inteles, in eventualitatea in care imi si raspundeti).

    Dupa Dvs., care-s transformarile profunde, pe fiecare categorie sociala in parte, pe care cele 2 categorii ar trebui sa si le insuseasca?

    Daca ambele categorii au nevoie de transformari profunde, atunci care-i folosul real, trainic si de esenta a faptului ca o categorie sociala "seduce temporar" o alta categorie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Dupa Dvs., care-s transformarile profunde, pe fiecare categorie sociala in parte, pe care cele 2 categorii ar trebui sa si le insuseasca?"
      ... ca să ce?

      Am abordat problema din punctul de vedere al reformiştilor pentru că aceasta era subiectul - şi chiar perspectiva - domnului Aligică.

      Despre transformări profunde la nivelul celor două tabere voi scrie, sper, în curând.

      Ștergere
    2. <"Dupa Dvs., care-s transformarile profunde, pe fiecare categorie sociala in parte, pe care cele 2 categorii ar trebui sa si le insuseasca?"
      ... ca să ce?>

      Ca sa reducem falia de care vorbiti. Cum credeti Dvs. ca asta se poate realiza doar printr-o "seducere temporara"?!La urmatoarea inflamare a politicului se termina si idila, se revine in acelasi punct(din care de fapt nu s-a plecat niciodata in lipsa transformarilor profunde).

      Cu respect si astept cu nerabdare articolul despre transformarile profunde.

      Ștergere
    3. În trecutul recent (ultimii douăzeci de ani), falii asemănătoare s-au rezolvat în acest mod. De aceea am luat în calcul astfel de cooptări în primul rând.

      Mulţumesc pentru aprecieri şi pentru dialog, sper să continue şi la postarea care va veni curând.

      Ștergere
  15. Chiar nu înțeleg câtă răbdare mai au ardelenii. Eu văd că Băsescu manipulează din greu cu frânturi de legi (compar declarațiile lui cu legile). Deduc că și instituțiile chemate să aplice legea îi sunt aservite. De exemplu, CCR spune că la referendum se aplică Legea alegerilor prezidențiale, când în Legea referendumului spune clar că acea Lege se aplică doar în caz de simulateneitate (referendum cu alegeri prezidențiale).

    Niciodată indivizi ca Antonescu sau Ponta nu vor fi votați serios în Ardeal. Problema este cât timp dureză până se prind ardelenii de escrocheria băsistă susținută de un coconet disprețuitor de Bucale. Antonescu încă nu s-a dezlănțuit împotriva ardelenilor (doar în stil tradițional contra ungurilor din Ardeal), dar cred își va pierde în curând răbdarea.

    Veți vedea în curând adevărata falie a societății românești. După căderea „dictatorului” (pentru est-ucraineni) Yushchenko, la Kiev s-a instaurat tip care mai întâi este regionalist, apoi este filo-rus. Putregaiul de Bucale nu are de unde scoate un astfel de om regionalist, filo-rus sau filo-occidental.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce vrea sa spuna Aligica, in opinia mea este ca vointa majoritara exprimata prin vot popular nu are nicio valoare in sine, nu confera legitimitate decat daca este consecinta unui proces deliberativ corect. Ce intelege Aligica prin corectitudinea deciziei? Intrunirea a doua conditii, extrem de confuze: discernamant intelectual si judecata moral politica punctionala. In lipsa procesului deliberativ, votul majoritar nu e decat populism. Aligica nici nu foloseste conceptele de stanga-dreapta, care oricum nu rezolva nimic, poate doar intr-un context economic.
    Ce este extrem de discutabil in articolul lui Aligica: tonul artagos, pretentia de infaibilitate, dar mai ales infierarea celui care o alta opinie (imposibilitatea de a accepta dreptul la diferenta).
    In acelasi timp, nu inteleg dorinta dvs de a construi cu orice pret o paradigma dualista, centrata pe reformisti/solidaristi, dar mai ales fixata pe ideea ca aceste grupuri sociale cu optiuni imbibate de filozofie politica si-au regasit fiecare locul in 2 partide. Eu cred ca sunt mai multe erori, dar cea mai importanta mi se pare aceea ce electoratul poate fi redus la cele doua categorii (in conditiile in care, Dancu, nu-i asa, constata ca cea mai mare parte din alegatori au votat in ultimii 10 ani cel putin 2 partide). Eu cred ca pur si simplu e un fenomen exploziv cauzat in principal de lipsa sperantei ca se va iesi din criza corelata cu anii de guvernare autoritara a lui TB.

    RăspundețiȘtergere
  17. Teophyle (http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/08/04/victorii-iluzorii-intr-un-prezent-periculos/) nuanțează clasificarea, adăugînd la cele trei categorii - reformiști, solidariști, indiferenți - o a patra, a oportuniștilor.

    Am putea identifica o pătură separată a celor care doresc „o tiranie ca-n Rusia” aplicarea drastică a legii, dar doar cînd este vorba de „ceilalți”? Anecdotic, știu multe astfel de cazuri, de proști și inteligenți, de blajini și de brute, nu îmi dau însă seama cît de numeroși sînt ca o categorie distinctă.

    Dacă acest grup ar fi relevant (mă gîndesc că cei mai mulți - dar nu toți - s-ar afla printre susținătorii non-nostalgici ai PPDD și printre „liberalii recenți”, convertiți după 2000-2004) el ar necesita strategii și tehnici diferite de cooptare într-o alianță „reformistă”. Ar putea funcționa proiecte de eliminare a injustițiilor (cu și fără ghilimele) de care au parte acum, obținerea de avantaje imediate dintr-o dezetatizare (contribuții obligatorii, liberalizarea piețelor, întărirea autonomiei financiare locale etc.) cu bătaie pe termen lung. Aceasta a fost în mare măsură strategia Contractului CDR cu România și a al Alianței DA. Atunci nu solidariștii „înrăiți”, nostalgicii ori profitorii redistribuției, au fost convertiți ci tot păturile mai mobile ale societății.

    Nu îmi dau seama cît de relevanți politic/social sînt oportuniștii. Dacă sînt semnificativi ei sînt probabil cei care, prin opțiunile lor conjuncturale, maschează sau lărgesc falia din societate. În altă ordine de idei, am constatat cu interes prezența sloganului „vrem o țară ca afară” la cam toate mitingurile USL pro-demitere. Mă întreb dacă în jurul acestui deziderat nu se poate construi un acord post-Snagov atît la nivelul păturii politice (unde ar atenua derapajele) cît și la nivelul societății, unde ar putea fi fundația acelor punți peste falie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Observaţiile dvs. şi ale lui Theophyle sunt interesante. Definirea oportuniştilor este o antrepriză complexă şi dificilă, întrucât liniile sunt greu de trasat. Definiţia dvs. e utilă din acest punct de vedere.

      Ștergere
  18. @Bilbo Baggins, introducerea oportunistilor in ecuatie e intr-adevar o solutie fertila, pt ca poate explica in buna masura incrancenarea discursurilor politice, dar mai ales a comentariilor politice. In acelasi timp, cred ca: 1. aceasta categorie nu trebuie ridiculizata si minimalizata, in functie de comportamentele antedecembriste, asa cum face theophyle; 2. ca electoratul nu trebuie analizat prin prisma oportunismului, ci mai degraba oamenii politici si militantii acestora.
    Situatia conflictuala (criza) este agravata de faptul ca in momentul de fata sunt doar doua grupari politice, dar cu structuri rigide, astfel ca riscul marginalizarii omului politic aflat in joc il constituie tocmai eliminarea acestuia din viata politica. Nemaifiind posibila alternativa, migratia, singura sansa o constituie radicalizarea actiunii si a discursului. Echivocul si mai ales nuantele nu mai sunt admise.
    Cred ca nimeni nu se gandeste in mod serios la existenta unui electorat stabil PPDD. Probabil numai in disperare de cauza, in lipsa oricarei alte solutii, unii vor ajunge sa apeleze la DD.
    PRM, spre exemplu, pare in ochii multora un partid mult mai serios. Radicalizarea nu largeste electoratul, ci doar il poate pastra pe cel existent deja. In acest context, un al treilea partid poate avea acces cu usurinta relativa in parlament( poate sa fie PPDD ori PRM, depinde si de finantare in campania electorala), dar nu va avea niciun rol pe termen mediu, in lipsa unei ideologii. De notat esecul grupuletelor gen Noua Republica, a caror oportunitate nesperata a fost irosita si care puteau absorbi un electorat semnificativ. Daca cei cu Noua republica rezistau si aveau un oarecare simt vizionar (dar fireste, mai ales daca aveau sprijin), ar fi putut observa ca dupa alegerile parlamentare este iminenta migratia politica. E drept, oportunismul celor primiti ar fi dat o nota proasta partidului acceptant, dar intre oportunismul actual, si cel viitor este de preferat ultimul.

    RăspundețiȘtergere
  19. Împărţirea populaţiei între "reformişti" şi "solidarişti" este greşită, deoarece criteriile alese sunt raţionale pe hârtie, dar în contradicţie cu realitatea.

    Criteriile nr. 1 şi nr. 3 (nr.4, orientarea faţă de SUA şi UE, este relevant numai în măsura în care le susţine), adică justiţie independentă şi un regim al serviciilor publice corect şi meritocratic, sunt respinse de publicul obişnuit.

    De fapt, chiar în prezent, datorită presiunilor celor două sau mai multe grupări politice, autorităţile statului încearcă să păstreze aparenţa imparţialităţii şi a respectării drepturilor cetăţeneşti (proprietatea, corectitudinea justiţiei, regim fiscal rezonabil etc), fiindcă nimeni nu e sigur că o ilegalitate nu se va întoarce împotriva lui în viitor. Spre exemplu, ideea de a demola un cartier de case şi de a muta populaţia cu forţa şi cu miliţienii într-un bloc insalubru, aplicată de sute sau mii de ori de către răposatul Ceaşcă, este aproape utopică în prezent. Ca şi ideea de a naţionaliza casa cuiva, a-l scoate noaptea din ea şi a-l trimite la Canal (nu are importanţă care canal, un şef tiran găseşte oricând de săpat unul undeva). Sau de a băga la închisoare un ziarist "pentru calomnie", cum s-a întâmplat de mai multe ori în perioada 1990-1996.

    Însă această imparţialitate şi legalitate aparentă este detestată de marea majoritate a populaţiei, chiar şi de către cei care îşi spun "reformişti" sau "de dreapta", fiindcă nu lasă loc unui mijloc de presiune socială suficient de puternic, sau, cum este numit în cultura populară, "tragerea în ţeapă în public ca să sperie lumea". (Din 2009 până acum, au mai pomenit ceva şi despre pietre şi tăierea mâinii :) ) Funcţionarul imparţial, care ar putea fi judecător, poliţist, inspector fiscal sau altceva, constată, aplică sancţiuni (sau uită de ele când primeşte şpaga) şi atât.

    Legislaţia comunistă era mult mai liberală şi atingea mult mai puţine domenii ale vieţii sociale decât cea modernă, dar în practică lucrurile stăteau cu totul altfel.

    ~Nautilus

    RăspundețiȘtergere
  20. Cu tot respectul pentru tine și vrăjitorii tăi, trebuie să le spun tuturor această mărturie. Nu am văzut niciun rezultat cu ceilalți vrăjitori. Am vrut doar să vin la tine mai devreme, am primit tot ce e mai bun de la tine. Fostul meu soț nu a fost acolo de ani de zile, am mers peste tot și la alți vrăjitori pentru ajutor, dar nu a existat niciun rezultat până când un prieten nu mi-a prezentat dr. Egwali. După ce s-a făcut o vrăjie de reconciliere, am fost în cele din urmă chemat de la el. Minunile sale au făcut minuni, iar soțul meu s-a întors plin de dragoste. Este un miracol! S-a întors brusc cu flori, spunând că ar trebui să-l iert, am fost cu adevărat șocat când soțul meu a îngenuncheat cerșind iertare și că îl voi accepta. Sunt foarte lipsit de cuvinte și mă bucur că ești un Dumnezeu trimis de mine și de întreaga mea familie. Și acum sunt din nou o femeie veselă. Multumesc mult dr. Egwali. Pentru oricine caută un adevărat cerc de vrăji, contactați dr. Egwali VIA e-mail Adresă poștală. Adresa de e-mail: (dregwalispellbinder@gmail.com). De asemenea, îl puteți contacta direct pe Whatsapp la +2348122948392
    Este într-adevăr garantat

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog