joi, 7 februarie 2013

Precizări legate de "Povestea succesului dreptei"

Această postare nu a inclus toate precizările necesare. Multe dintre ele mi s-au părut de la sine înţelese, dar le menţionez aici pentru o imagine completă:

1. Orice părăsire a spaţiului democratic închide discuţia. Orice construcţie politică creştină care ar utiliza ura şi/sau violenţa ar fi vinovată de ipocrizie. Ca să nu mai vorbim de faptul că va avea o viaţă electorală efemeră.

2. Marile succese ale dreptei de peste tot se realizează stând în două picioare, nu într-un singur. Republicanii americani se bazează atât pe susţinerea mediului corporatist cât şi pe ruralul religios din Sud (ba chiar am putea vorbi de încă un pilon, libertarianismul din nord/Midwest). Strict în plan electoral, o dreaptă românească exclusiv creştină ar putea merge departe sau ar putea obţine doar câteva procente, dar ar risca să piardă o parte din electoratul care a susţinut-o întotdeauna, împingându-i spre alte forţe politice. Ceea ce duce la punctul următor.

3. Cuplarea libertarianismului sau a liberalismului cu o viziune creştin-democrată este dificilă. Sunt persoane mult mai calificate decât mine atunci când vine vorba de a discuta acest subiect, dar orientativ vorbind planurile sunt:
- construcţie ideologică unitară (împăcarea caprei cu varza)
- orgoliile politice personale
- electoral/comunicaţional (disonanţe? două campanii pentru două publicuri? cum atragi o mare parte din ambele publicuri simultan?)
şi, mai ales:
- măsurile care ar trebui luate la momentul guvernării.

O problemă printre multe altele: care sunt limitele pe care şi le auto-defineşte un partid creştin în momentul în care ajunge la putere apropo de intervenţia sa în viaţa individului? Unde se opreşte libertatea individuală? Sunt perfect aplicabile în România răspunsurile care au fost date deja la aceste întrebări în afara României? Care e punctul de echilibru pentru politicienii români între "ne facem că ne pasă de religie" şi excesul de putere?

4. Dacă se merge pe ruta creştin-democraţiei, simpozioanele sunt aproape inutile, întâlnirile concrete sunt cruciale. Două sute de mii de cuvinte rostite sau scrise ca parte din discursuri, eseuri, documente programatice fac cât un om, în oricare judeţ, care să creadă în aceste valori şi să mobilizeze persoane în sprijinul acestora. (exagerez, bineînţeles. Valorează mai puţin decât acel om).

4b. Heirupismele organizaţionale sunt inutile. Calitatea e mult mai importantă decât cantitatea, atunci când vine vorba de construcţie. Atâta timp cât partidele sunt locuri unde vii ca să faci bani, se vor atrage toate scursurile şi toţi trântorii care caută un job la... stat - paradoxal şi chiar toxic pentru dreapta. Un mecanism eficient de colectare a cotizaţiilor (o noţiune science-fiction deocamdată) înlătură fripturiştii şi blochează în mare parte adăugarea de membri "falşi" de către un lider local sau altul.

5. Relaţia unui partid creştin-democrat cu BOR (Biserica Ortodoxă Română) este un subiect complex dar care trebuie atins şi definit urgent.

Evident, multe din punctele de mai sus par anacronice iar altele sunt evidente. Cred însă că înainte de a se porni pe un drum trebuie măcar rostite cu voce tare cât mai multe dintre implicaţii.

9 comentarii:

  1. mi-l inchpui pe MRU incercand sa convinga enoriasii ce stau randuri-randuri la coada de pupat moaste de necesitatea coagularii dreptei romanesti.

    RăspundețiȘtergere
  2. De curiozitate, cum s-a rezolvat in alte tari chestiunea asta cu "care sunt limitele pe care şi le auto-defineşte un partid creştin în momentul în care ajunge la putere apropo de intervenţia sa în viaţa individului? Unde se opreşte libertatea individuală?"

    Deoarece aduce foarte tare cu intrebarile stangii, stanga care spune ca acolo unde incep spatiile altor oameni, atunci cand individul intra in interactiune cu altii, cand prin ceea ce face e periculos pentru el, si pentru cei din jurul lui, este datoria statului sa il opreasca/limiteze etc.

    Si as mai adauga ceva, din perspectiva crestina sa zic asa: acum vreo luna-doua, nu mai tin minte exact cand, stateam prin ambuteiajele Bucurestiului si ascultand RRA a inceput o emisiune despre credinta, seara in jur de ora 8 seara regret ca n-am retinut numele acesteia...oricum cu un preot, si in care s-a facut o afirmatie care pe mine m-a cam trezit din amorteala de la volan.
    Anume ca, in perioada de "libertate" de dupa 1990, au fost inregistrate aproximativ 20 de milioane de avorturi.

    Inca o Romanie s-ar putea spune. Nu mai stiu care sunt sursele sau daca erau vreunele stiintifice sau ochiometrice caci abia la auzul cifrei m-am "trezit" complet si din pacate alte date nu am.

    Dar este o tema pentru un partid crestin...si chiar nu stiu cum s-ar putea raspunde la asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. noi mai degraba avem o stanga crestina decat o dreapta crestina.
    in mai toate comunele, primarii psd sunt in f bune relatii cu preotimea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stanga crestina sau preotime de stanga? :)

      Nu in convingeri, evident, ci in sustinere electorala. Si nu numai.

      Ștergere
    2. >in mai toate comunele, primarii psd sunt in f bune relatii cu preotimea.

      Preoții tind să fie în bune relații cu primarii - cam indiferent de ce culoare sunt aceștia.

      Însă de o stângă creștină - în înțelesul teologic cel mai îndreptățit, al "teologiei eliberării" nu se prea poate vorbi în România ...

      >mi-l inchpui pe MRU incercand sa convinga enoriasii ce stau randuri-randuri la coada de pupat moaste de necesitatea coagularii dreptei romanesti.

      Enunțul e tipic - deoarece reflectă din plin tocmai genul de neînțelegere a diferențelor dintre momentele de "spectacol" și cele "constante", care împiedică elaborarea unui discurs eficace. ;)

      Ștergere
  4. 4 b este esential domnule Mateescu. Partidele sunt locuri in care vin diversi insi ca sa faca rost de o slujba la stat, de un contract cu administratia, de relatii. Sincer, nu vad vreo posibilitate de redresare intr-un vitor rezonabil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mesajul crestin e unul de stanga: ajuta-ti aproapele, intoarce obrazul, ajuta saracii. Crestinismul e sinonim stangii, ce mai una si alta. A fost preluat istoric de catre dreapta pentru ca preotimea in statele feudale reprezenta o clasa avuta alaturi de nobilime si il sustinea pe rege. Asa stanga a devenit atee pentru ca biserica se departase de mesajul biblic si nu impartea banii cu saracimea. Ortodoxismul este de stanga

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. >A fost preluat istoric de catre dreapta pentru ca preotimea in statele feudale reprezenta o clasa avuta alaturi de nobilime si il sustinea pe rege.

      Corect - dar în ciuda acestui fapt multitudinea de așezăminte cu scop social susținute de biserici, mănăstiri etc au reprezentat nucleele a ceea ce azi am numi "stat-asistențial".

      >Asa stanga a devenit atee pentru ca biserica se departase de mesajul biblic si nu impartea banii cu saracimea

      Aici e o ... mică problemă de ordin să zicem filosofic. Stânga umanistă s-a definit ca atare deoarece a considerat anumite dogme și colaborarea dintre cler și regalitate/nobilime insuficiente pentru scopul final al "umanismului" - dar problema e că, pe undeva, umanismul ca principiu și idee absolută e ... irațional, ori ce sens are un ateu radical cu o situație relativ confortabilă ( și majoritatea așa sunt ) să susțină măsuri care să-i reducă nivelul de trai, confortul personal, etc. pentru țeluri care - în cel mai bun caz - o să se îndeplinească după ce a murit ?

      Ștergere
    2. În timp a devenit mai importantă relaţia cu normele şi valorile trecutului. Stânga a fost întotdeauna reformatoare ("de ce respectăm tradiţiile? câte dintre ele merită cu adevărat respectate? ce schimbări putem face ca lucrurile să evolueze în bine?"), dreapta a fost de partea tradiţiilor şi valorilor deja existente, printre care şi creştinismul sau importanţa instituţiei bisericii.

      Ștergere