Prezidenţiale 2014: despre predicţii şi prognoze

Am analizat sondajele efectuate la comanda Fundaţiei Soroş cu doi ani înainte de prezidenţialele din trecutul apropiat şi nu numai (începutul lui 1995, noiembrie 1998, octombrie 2002, octombrie 2007).  Concluzii pe scurt:

1. Cu fiecare scrutin prezidenţial devine din ce în ce mai greu să prognozezi rezultatele alegerilor pe baza sondajelor efectuate cu doi ani înainte de alegerile propriu-zise.

2. Necesitatea alianţelor din turul unu (ADA) sau turul doi (Geoană+Antonescu, Constantinescu+Roman) poate fi identificată pe baza sondajelor efectuate cu mult timp înainte de alegeri.

3. Candidaţii care au ocupat în 2009 locurile doi şi trei nu existau ca prezidenţiabili în percepţia publicului larg (Antonescu) sau beneficiau de un nivel de încredere scăzut (Geoană) cu doi ani înainte de scrutin. Un fenomen oarecum asemănător poate fi întâlnit în 2002 - doar 6% dintre români optau spontan pentru Traian Băsescu. Vorbim despre:
- o înlănţuire de cazuri excepţionale
şi/sau
- o accelerare a ritmului politicii româneşti şi a abilităţii publicului votant de a se adapta la oferte noi
şi/sau
- o dovadă excepţională a ce pot face partidele dacă se mobilizează (Geoană şi Antonescu, pornind aproape de la percepţia de neprezidenţiabili, au luat împreună peste 50% din voturi din primul tur, adică 4,9 milioane voturi, mai mult decât Constantinescu în 1992, Constantinescu în 1996 sau Iliescu în 2000).

4. Impactul indecişilor este limitat, rareori spre niciodată nu vedem campanii miraculoase care să-i atragă pe aceştia.

5. Cine este în pole position cu doi ani înainte de alegeri pierde procente, voturi potenţiale, încrederea multor votanţi şi - cu excepţia lui TB în 2009 - pierde şi alegerile.

Iată şi cifrele:

Martie 1995, cu un an şi jumătate înainte de prezidenţiale:

Încredere mare şi foarte mare în Emil Constantinescu: 47%
Ion Iliescu: 64%
Petre Roman: 49%

Însă atenţie:

34% din populaţie avea încredere mare sau foarte mare şi în Petre Roman şi în Ion Iliescu.
28% aveau încredere şi în Petre Roman şi în Emil Constantinescu.

Ce ar fi spus atunci o analiză decentă a acestor cifre: aproape jumătate din votanţi au încredere mare sau foarte mare în doi lideri politici, dar evident nu pot vota decât pentru unul dintre ei. Emil Constantinescu e favorizat de faptul că electoratul de stânga se va diviza între Iliescu şi Roman, dar probabil că va pierde în turul doi dacă nu reuşeşte să atragă votanţii lui Petre Roman. Iar atragerea lor, din motive ideologice, pare puţin probabilă. Precum în 1992, candidatul dreptei se va lovi în turul doi de un bloc unit, format din candidaţii şi electoratul stângii. FSN-ul din 1990 se va reface de facto, stânga e atotputernică în România, Iliescu va câştiga din nou, etc etc etc.

Ce s-a întâmplat de fapt: electoratul de stânga s-a divizat într-adevăr în turul unu, permiţând candidatului CDR să ajungă în turul doi. Petre Roman şi partidul său au trecut de partea CDR. Deşi a terminat primul tur în urma lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi-a dublat numărul de voturi între turul unu şi turul doi (fenomen unic) şi l-a depăşit pe Ion Iliescu. Electoratul de stânga al PD era mai disciplinat decât s-a crezut. Ideologia a contat mai puţin decât ce-a spus Petre Roman că trebuie făcut.


Noiembrie 1998, cu doi ani înainte de prezidenţiale:

Opţiuni la prezidenţiale cu listă deschisă (respondentul rostea orice nume dorea):

Emil Constantinescu 18% din populaţie (34% din cei care au exprimat o opţiune). 34% dintre români aveau încredere mare sau foarte mare în el.

Ion Iliescu 12% din populaţie (22% din cei care au exprimat o opţiune). 31% dintre români aveau mare sau foarte mare încredere în el.

Vadim 10% din populaţie (17% din cei care au exprimat o opţiune). 27% dintre români aveau mare sau foarte mare încredere în el.

14% din populaţie au exprimat altă opţiune.
35% din populaţie erau indecişi.
11% din populaţie ştiau deja că nu vor vota.

Ce ar fi spus atunci o analiză decentă a acestor cifre: Emil Constantinescu şi Ion Iliescu, în această ordine, ar intra în turul doi al prezidenţialelor, lucru demonstrat atât de nivelul de încredere în cei doi cât şi de opţiunea spontană de vot.
În perspectiva turului doi, este foarte posibil ca Ion Iliescu să obţină voturile vadimiştilor şi să-l depăşească pe preşedintele în funcţie. Pentru a preîntâmpina această situaţie, Emil Constantinescu trebuie să construiască fie un mesaj care să atragă măcar o parte din vadimişti (puţin probabil) sau să mobilizeze populaţia indecisă şi votanţii altor candidaţi mai puţin importanţi, replicând pe cât posibil momentul de mobilizare anti-Iliescu din 1996.
Atrage atenţia numărul mare de indecişi, care pot aduce schimbări semnificative scenei politice în momentul în care se decid să treacă de partea unui candidat sau a altuia.

Ce s-a întâmplat de fapt: electoratul pro-Constantinescu s-a redus de la 18% din populaţie la 12% şi s-a divizat între Stolojan şi Isărescu. Nu a mai contat, şi asta pentru că...
... Iliescu a obţinut voturile a 24% dintre români în primul tur (36% din cei care au votat), dublându-şi practic scorul în perioada 1998-2000.
... Un fenomen asemănător a avut loc şi cu Vadim: de la 10% din populaţie la 19%; de la 17% din opţiuni la 28%.

Octombrie 2002, cu doi ani înainte de prezidenţiale (atenţie, Alianţa DA s-a înfiinţat cu un an după aceea):

74% din români sunt nemulţumiţi de activitatea Guvernului în ceea ce priveşte nivelul de trai.
79% din români consideră că de când a venit la putere guvernul Năstase corupţia a crescut.

Vot la prezidenţiale (întrebare deschisă)

... Iliescu 18% din populaţie (32% din opţiuni).
Năstase 11% din populaţie (20% din opţiuni). Aveau încredere în el 44% dintre români.

Băsescu 6% din populaţie (11% din opţiuni). Aveau încredere în el 39% dintre români.
Stolojan 8% din populaţie (15% din opţiuni). Aveau încredere în el 38% dintre români.

Vadim 9% din populaţie (17% din opţiuni)

Ce ar fi spus atunci o analiză decentă a acestor cifre:

1. PD şi PNL au o problemă apropo de ajungerea în turul doi. Este foarte posibil ca Stolojan şi Traian Băsescu să obţină împreună mai multe voturi decât Vadim, dar să termine pe locurile 3 şi 4.

2. Electoratul PSD trebuie să facă tranziţia de la Iliescu la Năstase. Poate fi problematic, şi asta pentru că...

3. ... jumătate din cei care au încredere în Adrian Năstase sunt nemulţumiţi de modul în care guvernul său a tratat fenomenul corupţiei. Vadim poate avea mare succes speculând această temă, ca în 2000.

4. Cotele încrederii în TB, Stolojan şi Năstase sunt relativ apropiate, ceea ce este un semnal bun pentru opoziţie.

Ce s-a întâmplat: PNL şi PD au citit corect sondajele, s-au aliat şi au pus candidatul "cel mai prezidenţiabil" pe care îl aveau. Problema era poziţionarea în perspectiva turului doi; s-a abandonat Stolojan, s-a trecut pe TB cu mesaje dure anti-corupţie care au fost extrem de utile în turul doi, când vadimiştii au venit alături de el.

Tranziţia de la Iliescu la Năstase a fost efectuată în primul tur de două treimi din cei care l-ar fi votat pe Iliescu.

Aproape toţi indecişii au rămas indecişi (n-am prezentat cifre mai sus pentru a nu încărca şi mai mult textul).

Şi nu în cele din urmă...

Octombrie 2007, cu doi ani înainte de prezidenţiale.

Încredere mare sau foarte mare în TB: 42%
Vadim: 10%
Geoană: 11%

Intenţie de vot la prezidenţiale: TB 32% din populaţie (48% din cei care au o opţiune)
Şapte politicieni între 1% şi 4% din populaţie (Geoană la 2,2%, Antonescu nu e menţionat de nimeni)

Restul nu răspund, nu ştiu, nu votează, sunt indecişi.

Ce ar fi spus atunci o analiză decentă a acestor cifre: Nici PSD, nici PNL nu au candidaţi vizibili la prezidenţiale, rezolvarea acestei probleme fiind urgentă-spre-urgentissimă.
În lipsa unei erodări masive, Traian Băsescu va fi greu spre imposibil de bătut.

Ce s-a întâmplat: PSD şi PNL s-au remontat admirabil (51% din voturile exprimate în primul tur din 2009, 27% din populaţie).
TB s-a erodat în perspectiva turului unu, dar şi-a revenit la turul doi.

L-ar fi votat cu doi ani înainte de prezidenţiale 32% din populaţie.
L-au votat în turul unu 17%.
L-au votat în turul doi 29%.

L-ar fi votat cu doi ani înainte de prezidenţiale 48% din cei care aveau o opţiune.
L-au votat în turul unu 32%.
L-au votat în turul doi 50,3%.