Faceți căutări pe acest blog

marți, 25 octombrie 2016

Ce partide ar vrea românii să voteze?

În luna septembrie Agenția de Rating Politic a realizat un sondaj de opinie. Printre întrebări se află și următoarea:


Nu am participat la realizarea sondajului, nu am alcătuit întrebările și nici nu pot consulta baza de date. Dar cred că întrebarea de mai sus, cu răspunsurile aferente cu tot, este una de mare importanță. Arată într-o măsură destul de consistentă:
- modul în care românii prioritizează câteva teme politice
- disonanțele dintre respectiva prioritizare și anumite discursuri din spațiul public. Disonanțele respective pot fi surclasate dar ia mult efort. Mai ușor e să urmezi cursul râului decât să încerci să creezi unul nou, care deviază de la cel existent. Sau decât să înoți în contra curentului.

Pe listele electorale sunt 18 milioane de persoane. Dar sondajul a fost efectuat în țară, unde se află aproximativ 15 milioane de locuitori adulți. În continuare voi converti procentele în valori absolute pe baza acestei informații.

Anti-corupție. 3 milioane persoane. În marketing-ul electoral american se vorbește despre "fluiere pentru câini", adică termeni care au un înțeles special, mobilizator pentru anumite părți ale electoratului dar care, dacă ești străin de acea țară sau necunoscător într-ale politicii, par banali. Cam în această categorie se găsește și noțiunea de "anti-corupție". De mai mult de un deceniu înseamnă să fii anti-PSD. Nu cred că există votanți PSD care să se mai gândească la anti-corupție ca fiind o prioritate pentru ei (în 2012-2014 da, pentru că putea însemna încarcerarea fostului președinte și a conducerii PDL; acum însă social-democrații au prea multe victime pe altarul DNA ca un votant PSD să mai privească această instituție cu simpatie).
Aici găsim, în consecință și în principal, votanți PNL sau USR. În teorie ar putea fi aici și oameni săraci care consideră lupta anti-corupție un mijloc de pedepsire al celor bogați, un fel de răzbunare, însă alte subiecte le sunt mai aproape de piele. Adică cele de mai jos...

Nemulțumiți de economie. 2,5 milioane persoane ar vota un partid "care ar crește veniturile românilor". Nu știm cum și probabil nici nu-i interesează, contează mai mult scopul decât mijloacele. În rândul acestui grup PSD și ALDE pot sta foarte bine din două motive:
a) guvernările Năstase-Tăriceanu-Ponta
b) taberele non-PSD nu au încă un discurs economic solid post-austeritate.

Stânga combativă. 1,65 milioane persoane care ar dori un partid care să se lupte pentru drepturile angajaților și, în subsidiar, care să apere cetățenii în fața băncilor sau corporațiilor și care să se preocupe de probleme de mediu. Din punct de vedere demografic aici am vedea cea mai mare ruptură, o feliuță din acest grup fiind tineri cu educație peste medie iar cea mai mare parte muncitori prost și foarte prost plătiți.
Nu cred că la vot la parlamentare vor veni prea mulți din acest grup, poate nici măcar o zecime. Despre drepturile angajaților nu se vorbește în politica românească.

Un stat mai eficient și mai gospodar. 2 milioane persoane care doresc modernizarea spitalelor și asigurarea calității alimentelor distribuite în comerț. Ambele teme implică intervenția statului, dar spre deosebire de grupul imediat anterior acești oameni doresc un management mai bun al unor situații sau fenomene și nu reforme. Predomină aici oamenii în vârstă, pentru care spitalul nu e o clădire oarecare ci o instituție vitală.

Xenosceptici. 1 milion de oameni care ar prefera un partid care "apără românii în Europa și în fața străinilor". În majoritate naționaliști, vadimiști orfani și susținători ai lui Băsescu care îi urmează discursul cu fidelitate, dar nu e greu de văzut că aici se află și rudele de acasă ale muncitorilor din diaspora, deseori tratați infect.

Pro-business / libertarieni? 1 milion de oameni care doresc un partid care să reducă taxele și impozitele. În mod interesant acești oameni nu au ales opțiunea "partid care să crească veniturile românilor", ci s-au orientat spre restrângerea impactului statului asupra veniturilor proprii. Vorbim, în consecință și în principal, de antreprenori de toate felurile (PFA, patroni, etc.)

Creștini înainte de toate. Ar prefera să voteze un partid care susține familia tradițională sau unul care finanțează construirea de biserici de la buget 675 mii persoane. Ce înseamnă asta? La parlamentare cu o prezență ca de obicei ar fi un scor de 9,5%. Publicul tradiționalist în România e mult, mult mai mare dar are și alte priorități. Precum cele din paragrafele anterioare. Priorități pe care le consideră mai importante decât temele strict religioase.

Visătorii1,43 milioane care vor "un partid nou, care rupe total cu trecutul". USR are cele mai mari șanse de a capta voturi de aici. Puțini oameni din acest grup vin de fapt vreodată la vot - în momentul în care un partid s-a înființat ... nu mai e nou. Mai mult, în momentul în care nu te-ai regăsit în niciuna din celelalte opțiuni de pe listă, destul de vaste ca arie, probabil că dorești să votezi noutatea în sine și nu ceva anume, ceea ce duce la probleme pe termen lung pentru relația dintre tine, ca potențial votant, și partidul respectiv. Dar pe un val de emoție te poți prezenta la urne.

Non-participanți: 1,8 milioane persoane. Cel mai probabil acești oameni nu vor veni niciodată la vot - în fața listei de opțiuni au decis să renunțe la a mai răspunde. Acest lucru e perfect explicabil. La scrutinul cu cea mai mare prezență din ultimii 20 de ani - turul doi din 1996 - au absentat 4,2 milioane persoane. La turul doi al ultimelor prezidențiale au absentat 7 milioane. Non-participanții au renunțat de tot; alții încă mai speră să-și găsească un făgaș.

Sumarizând:

Un bazin 'anti-pesede / înainte de orice' de 3 milioane.

Tripleta "spitale-salarii mai bune-drepturile angajaților" 6,1 milioane (!)

2,7 milioane împărțiți între subiecte mai nișate (xenosceptici 40% din ei, libertarieni 40%, creștini 20%)

3,2 milioane greu de atras la vot. Încă 3 milioane în diaspora, din care nici măcar o cincime nu (mai) vin la vot. Scoțând aceste două grupuri din calcul rezultă un electorat românesc cu următoarele priorități (e ușor de lecturat dacă-l citești începând de sus în sensul acelor de ceasornic):




Suma procentelor e 99 și nu 100 datorită rotunjirilor.

Observațiile adiacente pot fi multe, dar voi reveni asupra subiectului într-o postare viitoare.

Arhivă blog