Prognoza Infopolitic privind alegerile locale

Infopolitic este un site pe care CSCI/Fundaţia Multimedia pentru Democraţie Locală îşi publică sondajele şi studiile. Aici se regăsesc creierele principale din spatele USL, anume Bogdan Teodorescu şi Dan Sultănescu.

Pe site-ul lui Radu Tudor, dar şi acum şi pe site-ul Infopolitic, se poate regăsi următoarea hartă:

 Te invit să privim harta de mai sus ca pe o serie de afirmaţii, care se pot dovedi adevărate sau false după 10 iunie. Cele mai multe dintre ele sunt indiscutabile - şansele USL în Arad sau ale PDL în Constanţa sunt mici, iar acest lucru este recunoscut de către toate părţile implicate. Am selectat opt "afirmaţii" care sunt, însă, interesante.

1. PDL poate pierde în Tulcea. În acest judeţ USL a dezvoltat o campanie electorală inteligentă, de care poate vom putea vorbi după alegeri. Pentru PDL, Victor Tarhon este un lider important, chiar dacă nu întotdeauna vizibil pentru mass-media centrală. Tulcea părea a fi judeţul lui.

Pentru PDL însă, rezultatele alegerilor din 2004, 2008 şi 2009 ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă. Judeţul Tulcea este un exemplu clasic pentru o situaţie des întâlnită în România:

2004: "Votăm PSD, votăm Năstase, nu votăm Băsescu."
2008: "Votăm PDL!"
2009: "Votăm Băsescu!"

Alegătorii atraşi de Traian Băsescu de la PSD au fost şi primii care l-au părăsit în mai 2010. Stilul degajat şi carismatic al preşedintelui a valorat zero în clipa în care salariile bugetarilor au fost tăiate, TVA-ul a fost mărit, spitale au fost închise, etc. Această observaţie merită însă o nuanţare: în sondajele USL de acum un an, scorul PDL în Tulcea era peste media naţională, iar scorul USL sub media naţională.

2. USL poate pierde Brăila... dar nu în faţa PDL, care nu are candidat propriu. Având în vedere că din 2000 şi până acum filiala PD/PDL-Brăila a înregistrat scoruri cu cel puţin o cincime sub scorul naţional al partidului, nu e nicio mare pierdere.

Edit: conform Hotnews, candidatul independent aflat pe locul unu în sondaje este de fapt sprijinit de PDL. Implicaţiile pentru USL rămân la fel de serioase.

3. Alianţa dintre PDL şi Partidul Poporului în Vaslui nu va da roade. Am mai scris despre această alianţă aici.

4. Infopolitic pune sub semnul îndoielii victoria PDL în cinci dintre fief-urile sale importante: Sibiu, Dâmboviţa, Mehedinţi, Alba, Timiş.

În ultimul dintre aceste judeţe, un val masiv de dezertări la nivelul primarilor dar şi al parlamentarilor l-a lăsat pe Constantin Ostaficiuc practic singur. La primăria Timişoarei PDL a propus o candidatură lipsită de şanse, care trage în jos scorul lui Ostaficiuc. Peste una dintre cele mai eficiente dar şi controversate filiale PDL din România începe să se lase cortina.

5. UDMR nu va beneficia de fragmentarea votului românilor în Sălaj sau Satu Mare. În ambele judeţe, UDMR a ocupat locul întâi la alegerile parlamentare din 2008. Ceea ce Infopolitic pare să spună este că atât de mulţi votanţi au părăsit PDL, încât victoria USL este asigurată.

6. PDL va rămâne fără primari în Bucureşti. Observaţia este ţintită spre sectoarele trei şi şase. Aici merită precizat că o înfrângere a lui Liviu Negoiţă ar putea crea un şoc atât de puternic în PDL încât acest partid să fie obligat să-şi reconsidere strategia. Paradoxul politicii este că un scor naţional de 28% te poate păcăli că totul e bine, în timp ce un dezastruos 18% te forţează să regândeşti lucrurile.

7. Secretarul general al PDL va suferi o înfrângere în Bistriţa. Pentru restul României, un astfel de rezultat ar fi neimportant. În PDL implicaţiile ar fi fascinante.

8. Conform Infopolitic, PDL ar câştiga cu siguranţă 4 posturi de preşedinte de CJ, în alte 26 USL urmând cu siguranţă să obţină victoria. Aparent, această prognoză este extrem de pesimistă în ceea ce priveşte PDL. Personal, nu am dubii că Partidul Democrat Liberal va obţine cu uşurinţă mai multe preşedinţii de CJ (8, de exemplu). Totuşi, să nu uităm că în 2008, "numărul de voturi primite de candidatul PDL la CJ" > "nr. voturi candidat PSD" + "nr. voturi candidat PNL" în doar trei judeţe: Arad, Dâmboviţa şi Suceava.

Sondaje adiţionale cu privire la alegerile pentru primar din sectorul 3 şi Ploieşti, tot conform Infopolitic/CSCI: aici. Pentru cine e interesat: la Primăria Generală, Nicuşor Dan e cotat cu 8%.

Un adevăr evident despre Nicuşor Dan...

... pe care aproape nimeni nu are intenţia să îl rostească.

Partidele principale, cu membri şi simpatizanţi cu tot, sunt enervate de lucrurile pe care nu le pot înţelege sau modifica. Dan Diaconescu este un astfel de fenomen, detalii aici. După cum foarte bine observa un prieten, manifestaţiile din ianuarie a fost un alt moment de jenă totală şi transpartinică. În interes propriu, Viorel Hrebenciuc a încercat să sugereze că ele au fost planificate de USL, când de fapt USL a reacţionat la fel de încet ca şi puterea, nereuşind mai apoi să concretizeze nimic: Emil Boc şi-a dat demisia mult după domolirea protestelor, fără ca presiunea din partea opoziţiei să joace un rol real. Dacă USL a "construit" protestele, le-a pierdut din mână în nici 60 de ore, sloganul "PDL=USL=mizerie" fiind singurul cu efecte măsurabile asupra intenţiei de vot.

Nicuşor Dan este un astfel de fenomen extra-triadă. Susţinătorii lui Oprescu şi mulţi alţii argumentează că el este împins în faţă de ... Prigoană şi PDL. Există bineînţeles şi ipoteza opusă: Nicuşor Dan este pus de USL să ia din voturile lui Prigoană. Astfel de supoziţii sunt amuzante şi ilogice: cum ai putea convinge un votant pro-Oprescu să susţină un om care şi-a construit reputaţia prin ... câştigarea de procese împotriva primăriei conduse de Sorin Oprescu? Dacă electoratul primarului în funcţie e atât de uşor de persuadat să voteze un adversar declarat al lui Oprescu, poate că acesta chiar merită să-şi piardă postul. Pe de altă parte, cum ar putea un PDL-ist bucureştean să susţină alt candidat decât cel al partidului - adică atât de fragil şi de uşor de manipulat să fie electoratul PDL din Capitală?

În fapt, scorul lui Prigoană = scorul PDL, iar Sorin Oprescu are toate şansele să câştige peste 55% din voturi, mai mult decât acum patru ani. Realitatea este alta.

Nicuşor Dan este un spaţiu al speranţei în nou şi al dezamăgirii faţă de vechi. Să definim acest spaţiu: Alina Mungiu-Pippidi îl va vota pe Nicuşor Dan. Theophyle va face la fel. Este opţiunea lui Andrei Pleşu, Turambarr şi a lui Dobrovolschi. Este un lucru pe care Cristian Ghinea ("România Liberă", "Dilema Veche") şi Simona Tache ("Caţavencii) îl au în comun. Încă o alăturare interesantă se află mai jos.

Indiferent de scorul propriu-zis pe care îl va obţine Nicuşor Dan, fenomenul nu este minor. Şi iată de ce.

Suntem într-o ţară în care prezenţa la vot la ultimele alegeri parlamentare a fost de 39%, iar la cele din toamnă va fi şi mai mică. Practic: doar un român din nouă a votat PDL în 2008, şi doar un român din patru l-a votat pe Traian Băsescu în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009.

Atâta timp cât procentele calculate prin raportare la totalul celor care vin la vot dau însumat 100%, pentru partide e OK. Şi întotdeauna va fi OK. Dacă în România vin la vot în toamnă doar 10 mii de oameni, dintre care 6 mii votează USL, liderii Uniunii vor ieşi la televizor vorbind despre "o victorie excepţională", "susţinerea populară" şi "legitimitate" pentru că scorul USL a fost 60%, chiar dacă prezenţa la vot a fost de 0,06%. Mass-media este de asemenea blocată în arhetipuri financiare clădite în ani şi ani de zile: cum se dispun cei trei?


Fenomene precum Nicuşor Dan vor mai apărea. Ele sunt manifestări ale unui protest. Iar, după cum scriam în ianuarie:
"Un protest poate avea una din patru finalităţi:
1. "e deturnat politic": măcar ceva din esenţa protestelor ajunge în câmpul politic sau provine din acesta. Dacă "deturnarea" e imperfectă, adică mesajul nu e captat corect de forţele politice existente, se merge la una din următoarele 3 opţiuni:
2. protestul se "deturnează" singur, formând o nouă formaţiune politică. Ceea în România nu s-a întâmplat niciodată. Dar nu e imposibil să se întâmple.
3. se stinge
sau
4. explodează. Cu tot cu clasa politică. Şi creează una nouă."

Pentru a bloca o viitoare provocare la adresa PSD, Victor Ponta îl utilizează pe Remus Cernea în aparatul guvernamental. Noua Republică e blocată în lupte de putere şi în lipsă de strategii. Noua Dreaptă nu reuşeşte să strângă (încă) semnăturile necesare pentru a deveni partid. Nicuşor Dan poate că se va stinge. Dar partidele principale îşi ţin în continuare respiraţia, sperând că nu se va întâmpla nimic nou în următorii ani, şi că - dacă se întâmplă - nu va avea finalităţile 2 sau 4.

"Testul Vaslui"

În 18 judeţe PDL candidează la locale sub formă de alianţe cu PNŢ, UNPR, minuscule partide ecologiste, etc. Acest lucru îi oferă posibilitatea de a participa la alegeri sub alt nume şi siglă.

Una dintre alianţe - cea din Vaslui - este extrem de interesantă şi importantă. Acest judeţ este singurul în care PDL are o alianţă cu PPDD.

Deputatul PDL de Vaslui Dan Marian ...

... explică logica alianţei:

"Se bazeaza pe faptul ca trebuie sa construim o contrapondere la USL in judetul Vaslui si pe faptul ca numarul de mandate pe care il vom obtine in Consiliul Judetean, atat noi cat si cei de la Partidul Poporului, conform sondajelor de opinie pe care le avem si conform analizelor noastre, vor fi mai mari decat cele ale USL, deci vom putea asigura din start o majoritate la nivelul Consiliului Judetean."

Pe sociologeşte:
În Vaslui, procentele PDL + procentele PPDD > procentele USL.

În cazul în care votul uninominal este declarat constituţional, pe baza aceleiaşi logici cu cea enunţată de Dan Marian, PDL ar beneficia de o alianţă cu PPDD la nivel naţional. Distribuţia relativă a procentelor ar putea fi asemănătoare în multe colegii cu cea din Vaslui de la locale.

Dacă CCR declară votul uninominal neconstituţional iar partidele componente ale USL "se ţin tare pe poziţii", PDL ar putea avea nevoie oricum de PPDD pentru a forma o majoritate parlamentară post-2012.

Informaţii adiacente:
Vaslui-ul a fost un judeţ relativ slab pentru PDL: Traian Băsescu a pierdut acolo atât în turul unu cât şi în turul doi al alegerilor prezidenţiale, iar PDL nu a ocupat locul unu la ultimele alegeri parlamentare.
Scorurile PRM de-a lungul timpului în Vaslui la parlamentare: 18% în 2000; 11% în 2004; 4% în 2008.

5 milioane de voturi pentru partidele de stânga

Cât de puternică a fost stânga în România ca opţiune politică în ultimii douăzeci de ani? Care e "trend-ul" stângii?

Stânga nu constă numai din PSD. Datorită opţiunilor populist-nostalgice şi poziţionării privind proprietatea şi rolul statului în economie, calculele din spatele graficului de mai jos includ PRM, PSM, PPDD. De asemenea, o treime din voturile Alianţei DA în 2004 au fost pentru PD, care atunci era un partid de stânga.


Mare atenţie: voturile "celelalte" nu sunt în întregime pentru o dreaptă democratică, pro-europeană, etc. Ele includ şi voturi pentru partide minore, independenţi, UDMR, PNG, PUNR, APR, etc.

Câteva observaţii:

1. Predictibilitatea dăunează grav sănătăţii. Am ales să încep cu ultimele alegeri parlamentare libere de dinainte de comunism, adică cele din 1937. Niciodată, de atunci şi până acum, stânga n-a mai fost atât de jos.

2. Primele alegeri de după revoluţie reprezintă celalălt punct extrem pentru stânga: 9,5 milioane de votanţi. Doar o dată de atunci şi până acum a mai reuşit stânga să treacă de 6,5 milioane voturi.

3. Pentru alegerile din această toamnă am folosit o estimare personală care ia în calcul atât apariţia PPDD, cât şi 100 de mii de voturi din diaspora pentru dreapta sau distribuţia intenţiei de vot pentru PSD şi PNL în interiorul USL. În grafic, atât PDL cât şi PNL sunt considerate partide de dreapta. Voi reveni asupra acestui subiect ceva mai jos.

4. Se pare că guvernările CDR şi PDL au un efect similar: măresc intenţia de vot pentru stânga cu 36-38% faţă de alegerile anterioare (în termeni relativi).

5. Situaţia pe termen lung (1992-2012): intenţia de vot pentru stânga este relativ stabilă în ciuda modificărilor sociale şi demografice evidente. Cum se explică asta? Guvernările CDR/PDL au avut rolul de a dinamiza stânga, de a dezvrăji oameni care votaseră "pentru schimbare" şi de a-i readuce spre PSD/PRM/PPDD. În perioada 1992-2012, numărul votanţilor de stânga a fost de  5-6 milioane la fiecare scrutin. 

Au existat două excepţii de la această regulă:
2000 (când datorită guvernării CDR, stânga a primit mai mult de 7 milioane de voturi) şi
2008 (când datorită popularităţii lui Traian Băsescu şi trecerii PDL pe partea dreaptă a scenei politice, stânga a obţinut mai puţin de 3 milioane de voturi).

6. Trend-ul pe termen scurt (2004-2012): modul în care poziţionezi PNL pe scena politică este esenţial. Voi oferi două perspective. Citeşte-o pe cea care este relevantă pentru perspectiva ta privind PNL:

A. Dacă consideri că PNL este un partid de centru-dreapta sau de dreapta - idee susţinută şi de datele din sondaje privind auto-identificarea pe scala stânga-dreapta a votanţilor fiecărui partid - atunci stânga este într-o cădere aproape ireversibilă:

7,1 milioane voturi în 2000
6,3 milioane voturi în 2004
5,1 milioane voturi în 2012

Să privim altfel lucrurile: nici după criza economică din ultimii ani, stânga nu va putea atinge la alegerile din toamnă nivelul din 2004. În principal datorită migraţiei - dar şi datorită schimbărilor socio-economice evidente din ultimii opt ani - stânga este în pierdere de viteză.

B. Dacă consideri că PNL este un partid de stânga, atunci binomul PDL/Traian Băsescu va reuşi în toamnă o performanţă la fel de neobişnuită ca şi în 2008: atunci scorul stângii a fost împins sub 35%, acum va fi împins peste 70%. Stânga ar fi la câteva luni de cel mai bun scor din istoria sa - existând teoretic o intenţie mai mare de vot pentru stânga decât în 1990 (75% faţă de 70%). Chiar dacă această intenţie de vot s-ar reduce cu o cincime, stânga tot ar obţine mai multe procente decât în 1992, 1996 sau 2008. Şi ar obţine la fel de multe procente ca în 2000.

Despre noua iniţiativă a lui MRU - în cifre

 (MRU la lansarea candidaţilor PDL din Sălaj; sursa fotografiei: Adevărul; sursa textelor: ... necunoscută)

 
MRU a anunţat crearea unui ONG ("Iniţiativa Civică de Centru-Dreapta") care va colabora cu PDL şi nu numai în tentativa de "a retrezi interesul şi de a atrage atenţia celor din electoratul de centru dreapta. Care acum este amorţit şi dezamăgit de democrat-liberali."

Formularea de mai sus îi aparţine lui Dan Andronic şi este extrem de corectă. După cum sondajele arată în mod evident, PDL reuşeşte în clipa de faţă să atragă voturile a mai puţin de jumătate din cei care au încredere mare sau foarte mare în preşedinte.

Aceşti oameni poate că ar fi ieşit la vot oricum în toamnă. Ajungerea USL la putere i-a dinamizat. PDL vrea să fie sigur de voturile lor. MRU pare a fi mai capabil decât PDL însuşi în a materializa încrederea acestor 1,6 milioane de votanţi în preşedinte.

Ce înseamnă mobilizarea acestui electorat în perspectiva alegerilor din toamnă? Dacă nouă zecimi dintre ei susţin PDL-sau-formula-electorală-din-care-va-face-parte-PDL, scorul partidului creşte la 16% din totalul populaţiei. Ceea ce în sondaje s-ar translata în 22-28% din voturi, în funcţie de cât de mulţi susţinători USL şi PPDD vin la vot.

Lucrurile nu sunt însă atât de simple. PDL a pierdut încrederea acestui grup de votanţi, dacă a avut-o vreodată. În timpul guvernării MRU, s-a ajuns chiar la situaţia incredibilă în care intenţia de vot pentru PDL scădea în timp ce încrederea în MRU creştea cu acelaşi procent. Practic, PDL a pierdut votanţi... care s-au dus spre MRU! Este posibil ca asocierea "MRU+PDL" să reducă încrederea în Mihai Răzvan Ungureanu. Sau... aceşti oameni pot reveni la PDL.

Asocierea ICCD-PDL mai are încă un scop: atragerea oamenilor care nu au încredere nici în Traian Băsescu, nici în PDL, dar care au încredere în MRU (15% din totalul populaţiei). PDL crede că aceştia sunt "liberalii nemulţumiţi". În acest grup se află însă şi non-votanţi, "idealişti" care sperau că MRU va forma o nouă forţă politică, etc.

Să vorbim însă despre "liberalii nemulţumiţi". PDL şi susţinătorii săi par să aibă probleme în a înţelege că există votanţi de dreapta care, datorită antipatiei faţă de Traian Băsescu şi faţă de liderii PDL, nu vor vota niciodată PDL sau proiecte adiacente. Mici artificii lingvistice de tipul "dacă nu au încredere în PDL/Băsescu, atunci nu sunt de dreapta" nu schimbă situaţia: ei nu vor vota aşa cum ar dori PDL/ICCD.

Să discutăm pe cifre:
25% dintre români se consideră de dreapta.
Despre 10% dintre români am vorbit mai sus: se consideră de dreapta, sunt pro-Băsescu, nu votează PDL, poate vor fi convinşi să o facă.
Au mai rămas 15%.
Dintre ei, mai puţin de o treime votează PRM/PNG/PPDD sau sunt susţinătorii unor mişcări naţionaliste mai puţin vizibile în plan politic. Este un electorat la care MRU/PDL nu au acces.
Mai mult de o treime din cei 15% votează deja PDL.
Am rămas cu 5% din totalul populaţiei, toţi aceştia votând PNL*. Poate că Iniţiativa Civică de Centru Dreapta va reuşi să facă în şase luni ceea ce n-a reuşit PDL în şase ani, şi anume să atragă aceşti votanţi. Sau poate că nu.

* Electoratul PNL nu este de doar 5% din populaţie. O mare parte din electoratul PNL se consideră de centru.

În concluzie: PDL n-are nimic de pierdut. MRU speră că asocierea cu PDL nu-i va dăuna prea grav. Intenţia de vot pentru PDL-sub-forma-ICCD va creşte substanţial, întrucât va atrage o bună parte din electoratul pro-Băsescu-dar-n-am-încredere-în-PDL.

Punctul slab ar putea fi dependenţa Iniţiativei de cea mai slabă verigă a proiectului: Partidul Democrat Liberal. Toate cifrele de mai jos sunt date prin referinţă la totalul populaţiei:

1. Intenţia de vot pentru PDL este mai mică decât procentul românilor care au încredere în MRU. (7% < 31%)
2. Intenţia de vot pentru PDL este mai mică decât procentul românilor care au încredere în Traian Băsescu. (7% < 17%)
3. În rândul celor care au încredere în Traian Băsescu, mai mulţi intenţionează să nu voteze PDL decât să o facă. (10% > 7%)
4. Dintre cei care au încredere în MRU, mai mulţi intenţionează să nu voteze PDL decât să o facă. (24% > 7%).

Pe de altă parte, fără susţinerea organizaţională a PDL, proiectul este imposibil.

Deja-vu în sectorul 3?

CCSB, 24 mai ...2008. Turambar face publice rezultatele sondajelor pentru alegerile locale din Bucureşti.

Sectorul 1:
Sondaj: Chiliman 39, Murgeanu 34.
Turambar: "Va fi o luptă pe sânge şi pe carne ruptă între Chiliman şi Murgeanu, în contextul în care Murgeanu vine bine din urmă."
Rezultat: Chiliman 36, Murgeanu 35.

Sectorul 2:
Sondaj: Onţanu câştigă detaşat.
Turambar: "Onţanu poate să plece liniştit în Hawai. Predicţia lui Turambar: certitudine: Onţanu."
Rezultat: Onţanu a câştigat detaşat.

Sectorul 3:
Sondaj: Liviu Negoiţă câştigă detaşat.
Rezultat: L.N. a câştigat detaşat.

Sectorul 4:
Sondaj: Piedone (PC), Silaghi (PDL), Mihalache (PSD).
Rezultat: Aşa a fost.

Sectorul 5:
Sondaj: Vanghelie numero uno, dar sub 50%.
Turambar: "Predicţia lui Turambar: Vanghelie, însă cu coada între picioare, doar în turul II."
Rezultat: Vanghelie a avut nevoie de al doilea tur de scrutin.

Sectorul 6:
Sondaj: Poteraş locul unu, Darabonţ locul doi.
Turambar: "Poteraş conduce clar. Darabonţ vine clar din urmă, însă nu cred că va reuşi să acopere diferenţa."
Rezultat: Poteraş locul unu, Darabonţ locul doi.

O observaţie: toţi primarii în funcţie, indiferent de partidul căruia îi aparţineau, şi care erau în acelaşi timp candidaţii aflaţi pe locul unu, au obţinut scoruri mai mici în realitate decât în sondaje, pe principiul "îl votez, că e primar bun, dar dacă nu mă duc la vot se duc alţii oricum şi-l votează."

Chiliman: sondaj 39%, la scrutin 36%.
Onţanu: 68 -> 58.
Negoiţă: 85 -> 79.
Piedone: 48 -> 38.
Vanghelie: 48 -> 39.
Poteraş 53 -> 36.

Media pe toate şase cazurile este de -9%.

Acest fenomen nu a afectat pe cei aflaţi pe locul doi şi care nu erau primari.
Murgeanu: sondaj 34%, la scrutin 35%
Ionescu: 17 -> 18
Gugula: 6 -> 10.
Silaghi: 22 -> 22.
Bodu: 33 -> 26.
Darabonţ: 20 -> 28.

O diferenţă în medie de 1% per candidat.

Trec patru ani şi cinci zile...
Turambar face publice rezultatele sondajelor pentru alegerile din sectorul 3, Bucureşti.

20 martie - 5 mai - 24 mai:
Robert Negoiţă (USL), candidatul de pe locul unu, nu este primar în funcţie: 40% - 48% - 52%.
Liviu Negoiţă (PDL), primarul în funcţie, acum este pe locul doi: 54% - 41% - 39%.

Pare complicat? Totul e de fapt foarte simplu:

- Cineva o să piardă procente.

- Negoiţă câştigă.

Posibilele efecte politice ale demiterea preşedintelui. Eventualul tur doi al alegerilor din toamnă

USL întreprinde deja toate măsurile necesare pentru a uşura suspendarea preşedintelui:
- schimbarea legii referendumului
- schimbarea legii Curţii Constituţionale, astfel încât aceasta să nu poată invalida o decizie de suspendare a preşedintelui.

Este rezonabil să presupunem că, dacă va reuşi în aceste două privinţe, USL va încerca şi va reuşi să-l suspende pe preşedintele Băsescu, urmând ca după aceea să aibă loc un referendum care să aducă sau nu demiterea acestuia.

Există trei posibilităţi:
1. referendumul va avea loc separat de alegerile parlamentare şi înainte de acestea
2. referendumul va avea loc în acelaşi timp cu alegerile parlamentare
3. referendumul va avea loc separat de alegerile parlamentare şi după acestea.

Varianta 3 este dificil de analizat, întrucât ar apărea foarte multe variabile noi. Este aproape exclus ca USL să aştepte atât de mult. Vor încerca să bată fierul cât e cald.

Varianta 2 este improbabilă, întrucât:
- ar necesita în cazul demiterii preşedintelui organizarea de alegeri prezidenţiale în toiul iernii, lucru care nu convine USL din motive pe care nu le voi detalia.
- garantează prezenţa la vot a aproximativ 10% din populaţie care în clipa de faţă nu votează PDL dar care au mare încredere în preşedinte. Practic, PDL ar primi un bonus.

În aceste condiţii, este evident că USL va încerca o lovitură dublă:
- referendum în septembrie
- alegeri prezidenţiale şi parlamentare simultane în noiembrie, cu un tur doi al prezidenţialelor (dacă va mai fi nevoie) două săptămâni mai târziu. Paranteza are rostul ei. În condiţiile în care USL ar obţine x % din voturile de la parlamentare, câte procente crezi că ar obţine Crin Antonescu? x% ? Mai puţin de x% ? Sau mai mult de x% ?

Să ne uităm la ultimele patru alegeri la care parlamentarele au fost simultane cu prezidenţialele (1992, 1996, 2000, 2004) şi să selectăm candidaţii care au ocupat primele trei locuri. În zece cazuri din douăsprezece, "procentele din turul unu pentru candidatul la preşedinţie din partea forţei politice X" > "procentele pentru forţa politică X la alegerile parlamentare". Excepţiile sunt Vadim în 2000 (diferenţă 0,4%) şi Emil Constantinescu în 1996 (diferenţă 1,9%).

O altă perspectivă: o persoană alege să voteze pentru USL la Camera Deputaţilor şi Senat. De ce şi-ar schimba brusc opţiunea la buletinul de vot pentru prezidenţiale? Să nu uităm că USL s-a definit ca fiind un proiect pe axele Ponta-prim-ministru-Antonescu-preşedinte de aproape un an de zile.

Pentru USL există bineînţeles şi riscul ca un candidat puternic din partea opoziţiei să schimbe opţiunile de vot nu numai la prezidenţiale, ci şi la parlamentare, fiind nevoie atunci de un tur doi.

1. Dacă contracandidatul puternic al lui Crin Antonescu ar fi MRU: cât de capabil ar fi atunci MRU să obţină voturile susţinătorilor PPDD în turul doi al alegerilor prezidenţiale? Pentru că acestea ar înclina balanţa. Şi chiar dacă PDL ar reuşi istorica performanţă de a depăşi USL la voturi/mandate, pierzând însă alegerile prezidenţiale, s-ar pomeni... în situaţia PSD din 2004. Degeaba a obţinut atunci PSD 539 de mii de voturi (!) mai mult decât Alianţa DA la alegerile pentru Camera Deputaţilor sau 548 de mii de voturi mai mult decât Alianţa DA la alegerile pentru Senat. Pentru că nu a obţinut Palatul Cotroceni, a intrat în opoziţie.

2. Dar un scenariu Antonescu-vs.-Diaconescu-în-turul-doi? Nu este imposibil. Un MRU ideologic, previzibil şi targetat ar obţine un pic peste scorul partidului. S-ar putea ca atunci scorul partidului să fie prea mic prin comparaţie cu al PPDD-ului ca să mai conteze. În turul unu al alegerilor din 2000, candidaţii de pe locurile 3,4 şi 5 împreună nu au obţinut atâtea voturi cât Corneliu Vadim Tudor.

Pentru cine crede că PSD preferă doi ani cu Traian Băsescu şi un viitor nesigur după aceea unui mandat sau două ale lui Crin Antonescu începând din iarnă: Crin Antonescu a demonstrat PSD că se poate colabora cu el. Traian Băsescu - deocamdată - a dat doar un semn (nominalizarea lui Victor Ponta).

Toată discuţia de mai sus e bazată pe premiza că Traian Băsescu ar fi demis în urma referendumului. Aş putea aduce argumente de natură sociologică în favoarea dar şi împotriva acestei premize - voi face atunci când iniţiativa USL se va concretiza.