Cine sunt cei care au încredere în Mihai Răzvan Ungureanu? Un răspuns statistic.

Următorul grafic este esenţial pentru PDL, şi reprezintă - din punct de vedere vizual - ceea ce este fundamental pentru a înţelege ce şi cum va reuşi acest partid să facă în vară.

Notă metodologică: în februarie CSOP a efectuat două sondaje cu rezultate contradictorii:


Sondaj efectuat între 16-17 februarie: Încredere în MRU 29%.
Sondaj efectuat între 11-19 februarie: Încredere în MRU 20%.


Am ales o cifră de mijloc.

Momentele 1 şi 3 au fost definite pe baza sondajelor realizate de CSOP. Momentele 2 şi 4 au fost definite pe baza sondajelor realizate de CCSB. După cum se va vedea... încrederea în MRU este mai mare în sondajele CCSB (!). 

Există mici accidente de parcurs. Există variaţii explicabile datorită marjei de eroare. Dar ceea ce este evident este că vorbim despre trei evoluţii diferite.


Despre diferenţa dintre votul pentru PDL şi încrederea în MRU (zonele A+B), cred că următoarele cifre spun tot:

MRU devine prim-ministru.
    48% din cei care au încredere în MRU ar vota PDL.
MRU trânteşte uşa, vorbeşte de o nouă formaţiune politică, etc.
     34% din cei care au încredere în MRU ar vota PDL
Guvernul MRU pică.
     25% din cei care au încredere în MRU ar vota PDL.

Aici, aparent, avem o singură poveste. Dar de fapt este vorba de două fenomene separate:

1. Scăderea de la 48% la 34%: se schimbă atât numărătorul cât şi numitorul fracţiei. 4,5% dintre românii cu drept de vot "capătă" încredere în MRU. 4,7% dintre românii cu drept de vot nu mai votează PDL. Cred că nu este vorba de o coincidenţă.

Nota bene: PDL a rămas la acest nivel de atunci şi până acum. De fapt, de când MRU a devenit prim-ministru şi până acum, intenţia de vot pentru PDL a scăzut cu 34% (!) în termeni relativi. 

2. Scăderea de la 34% la 25%: creşte numărătorul (încrederea în MRU), numitorul rămâne identic (intenţia de vot pentru PDL).

Hai să încercăm o vedere de ansamblu. Cifrele care urmează sunt orientative. Nu am pretenţia că descriu în mod perfect realitatea. Dar pot fi tratate drept punct de pornire.

Speranţa. Grupul cel mai mare este format din cei care au încredere mare sau foarte mare în MRU, dar nu ar vota PDL şi nici nu au încredere în Traian Băsescu (16% din populaţia cu drept de vot, adică aproape 3 milioane de persoane). În februarie, ei reprezentau un sfert din cei care aveau încredere în MRU. Acum ponderea lor a crescut la 50%. Aici se pot găsi susţinători ai altor partide, persoane puţin interesate de politică şi non-votanţi. Chiar ieri am scris despre surprizele (neplăcute) pe care poţi să le ai atunci când analizezi cine are încredere într-un lider politic dar nu îi votează partidul.

Conform estimărilor mele, majoritatea acestor persoane nu au votat în 2008 şi nu şi-au exprimat în sondajele ultimilor trei ani o intenţie de vot pentru un partid sau altul. Aproximativ jumătate dintre ei au votat în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009.

Întrebări simple şi dureroase:
1. Cum poate MRU să mobilizeze aceşti oameni fără să rostească cuvintele "PDL" sau "Traian Băsescu"?
2. Sunt aceşti oameni faimosul "electorat de dreapta demobilizat" sau persoane puţin interesate de politică care nu votează practic niciodată?

Reformiştii dezamăgiţi. Mai mult de un sfert dintre susţinătorii lui Mihai-Răzvan Ungureanu sunt oameni care susţin proiectele preşedintelui Băsescu, dar nu mai au încredere în PDL.

Mihai Răzvan Ungureanu va face apel la singurul izvor de legitimitate pe care acest grup îl acceptă - mesajele preşedintelui Băsescu - şi va pune acceptul pe lupta împotriva USL. Mulţi dintre aceşti "reformişti dezamăgiţi" ar fi votat oricum, în silă, pentru PDL. Mihai Răzvan Ungureanu reprezintă o garanţie că ei vor face acest lucru.

Nu este exclus ca, în funcţie de modul în care MRU şi PDL interacţionează, aceştia să renunţe la a mai avea încredere în MRU, trăgând concluzia că "a devenit unul de-al lor." Probabilitatea votului anti-USL-adică-pro-PDL rămâne înaltă chiar şi în acest caz.

Votanţii pe linie: "am încredere în Traian Băsescu şi în MRU, votez sigur PDL." Vorbim de un grup mic, hotărât şi dinamic de 7-8% din populaţie. Faptul că pentru ei nu există alternative solide la PDL (spre deosebire de situaţia CDR în 2000) garantează că acest partid va obţine cel puţin 15% din voturi în toamnă. Pentru votanţii-pe-linie, MRU este un bonus, dar nu era absolut necesar - ei ar fi votat PDL oricum.