Faceți căutări pe acest blog

marți, 2 aprilie 2013

O mini-istorie electorală a PSD - partea 1

PSD a avut, indiferent de nume, o continuitate instituţională. Istoria electorală a acestui partid este aparent una lină: nu există scoruri sub 20%. "Dezastru" pentru PSD înseamnă să pierzi prezidenţiale pe muchie. O singură forţă politică de dreapta a obţinut mai mult de 2,5 milioane de voturi la parlamentare. PSD a obţinut o singură dată mai puţin de 2,5 milioane voturi la parlamentare.

Pe de altă parte, stânga propriu-zisă nu a câştigat prezidenţiale decât prin Ion Iliescu. Dacă USL rămâne unit în formula sa actuală iar PSD pierde şi prezidenţialele din 2019, atunci în 2023 se va putea spune că un copil născut în decembrie 2004 a învăţat să meargă, să vorbească, s-a dus la grădiniţă, a devenit adolescent, s-a sărutat pentru prima dată, a căpătat dreptul de a vota, a dat Bacalaureatul şi a devenit student fără să ştie în tot acest timp cum ar fi ca un preşedinte PSD-ist să ocupe Palatul Cotroceni.

Totul porneşte în 1990, când FSN primeşte 9 milioane de voturi. Doi ani mai târziu, FSN se divide. Petre Roman rămâne cu numele (FSN-ul acela va deveni mai târziu PD). Ion Iliescu pleacă cu organizaţiile şi cu trei sferturi din electorat.

La doar doi ani după alegerile din 1990, vine cea mai mare pierdere de voturi suferită vreodată de un partid, fie dacă vorbim despre FSN sau de partidul lui Ion Iliescu:

FSN, 1990: 9 milioane voturi
versus
FSN, 1992 (Roman): 1,1 milioane voturi
FDSN, 1992 (Iliescu): 3,1 milioane voturi

Unde s-au dus 4,8 milioane (!) voturi?

1,3 milioane la CDR sau PNL
880 de mii la PUNR
420 de mii la PRM
350 de mii la Partidul Socialist al Muncii
140 de mii la Partidul Democrat Agrar din România (Surdu)
Probabil câteva zeci de mii la diferite partide şi partiduleţe
1,5 - 2 milioane de votanţi ai FSN-ului din 1990 n-au mai venit la vot în 1992 sau voturile lor au fost înregistrate drept "nule".

Totuşi victoria lui Ion Iliescu în '92 este categorică. Două milioane de votanţi i s-au alăturat în turul doi, dar Iliescu nu avea nevoie de ei: el obţinuse deja în primul tur mai multe voturi decât a primit Emil Constantinescu în al doilea tur (toate victoriile lui Ion Iliescu, după cum vom vedea, sunt de această natură).

Între 1993 şi 1996 situaţia economică se agravează. FDSN, devenit între timp PDSR, plăteşte aparent factura unei guvernări neinspirate şi suferă o înfrângere catastrofală, obţinând cel mai slab scor din istoria partidului, din 1989 şi până acum (23%). Mai mult, pentru prima şi singura dată în istoria sa, FDSN/PDSR obţine locul doi la voturi în cadrul unor alegeri parlamentare.

Şi totuşi, între 1992 şi 1996, partidul a pierdut doar 260 de mii de votanţi.  Cum e posibil ca o pierdere atât de mică, infimă atât astăzi cât şi atunci, să ducă la asemenea rezultate?

Explicaţia conţine două aspecte:

1. Numărul voturilor valide între 1992 şi 1996 creşte cu 1,3 milioane. Numitorul fracţiei se măreşte, reducând procentele PDSR chiar dacă partidul şi-ar fi menţinut numărul de votanţi de la alegerile anterioare.

2. CDR şi, într-o mai mică măsură, FSN/USD/PD, îşi măresc masiv susţinerea faţă de 1992:

CDR: +68% = +1,5 milioane voturi.
FSN/USD/PD: +44% = +500 mii voturi.

Marketing-ul PDSR din 1996 a mizat pe mesaje precum "vin moşierii!", reluate din primele luni de după Revoluţie şi formulate primitiv. "Sărăcia bate monarhia!" a fost concluzia amară a lui Iosif Boda, unul din membrii echipei de campanie - el făcea referire la lipsa de impact în 1996 a mesajelor stridente care cu doar câţiva ani în urmă avuseseră enorm succes. Cu aşa ceva PDSR şi-a păstrat electoratul, dar nu avea cum să atragă unul nou.

În loc de încheiere iată o comparaţie între FSN/FDSN/PDSR/PSD şi Ion Iliescu, care arată cât de vastă era piaţa electorală pentru stânga în anii '90:

Câte voturi a avut în primul tur al prezidenţialelor Ion Iliescu prin comparaţie cu FSN/FDSN/PDSR/PSD la Senat?

1990: cu 2,9 milioane mai multe.
1992: cu 2,5 milioane mai multe.
1996: cu 1,2 milioane mai multe.
2000: cu 36 de mii mai multe.

Mai multe despre cum s-a ajuns la suprapunerea cvasi-totală din 2000, în postarea viitoare.

14 comentarii:

  1. toate bune si frumoase .... dar parca de la liderii de opinie ne asteptam la alta gramatica decat cei de la antene ... "ca incheiere" ar fi fost mai "inspirat" (ca sa folosim un eufemism) ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Ca şi încheiere" nu mi se pare incorect din punct de vedere gramatical, dar formula a căzut în desuetudine aşa că a fost înlocuită.

      Ștergere
  2. E simplu, pesede s-a adresat cam tuturor categoriilor sociale, un fel de partid catch-all, si micilor agricultori , si celor cu firme mici, si saracilor etc. De asta e greu de infrant. mai ales ca la guvernare si la nastase si la ponta s-au facut concedieri, reduceri de cheltuieli etc. , buget echilibrat, caracteristice dreptei europene. Mai conteaza si sistemul mafiot prin care isi atrage voturile din rural.

    RăspundețiȘtergere
  3. psd are organizatii raspandite peste tot si disciplinate. au organizatori buni si care au "mostenit" de la pcr, munca din om in om din casa in casa.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu unu sint tare curios de ce "vin mosierii!" a functionat atit de bine in '90. era economia romaneasca un dezastru? era societatea un dezastru? era politica un dezastru?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. la cele dinainte de razboi ma refer, desigur.

      Ștergere
    2. Frica de necunoscut, sau mai degrabă de o situaţie şi de termeni definiţi într-un anume fel în perioada comunistă.

      Ștergere
  5. La intrebarea "Unde s-au dus 4,8 milioane (!) voturi?", in 1992, trebuie adaugate 1,6 voturi nule, un mister inca neeluciudat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai poate nu au fost 9 mil de voturi in 1990. primarii fsn erau obisnuiti cu votatul in unanimitate iar ei si oamenii lor numarau voturile. poate in 1990 a fost o intrecere stahanovista care iese mai bine...
      iar voturile nule se fac usor, mai pui o stampila in alta casuta...si atunci anulezi votul adversarului. stiu o prsedinta de sectie de votare, care in 2004 a pus inca o stampila pe cateva voturi ca sa nu iasa candidatul pnl cu 50% +1 in primul tur. iar in turul doi...reprezentantul psd s-a mobilizat si a castigat.
      tipa nu s-a ales cu nimic, nici macar nu era ceva premeditat. dar asa a "simtit" ea ca e bine sa faca. cand i-am spus ca putea face puscarie, nici nu concepea ca i s-ar putea intampla asa ceva.

      Ștergere
    2. Din motive de spaţiu şi răbdare a cititorilor n-am mai intrat în controversa voturilor nule din 1992. Subiectul e foarte interesant, dar era mai interesant dacă voturile nule se înregistrau în turul doi.

      Pe de altă parte, am introdus aspectul acesta în postare întrucât e foarte relevant pentru calculul despre care e vorba.

      Ștergere
    3. Din motive de spaţiu şi răbdare a cititorilor n-am mai intrat în controversa voturilor nule din 1992. Subiectul e foarte interesant, dar era mai interesant dacă voturile nule se înregistrau în turul doi.

      Pe de altă parte, am introdus aspectul acesta în postare întrucât e foarte relevant pentru calculul despre care e vorba.

      Ștergere
  6. Eu unul am mai spus pe aici ca in 1990 nu s-a votat nici o stanga si nici o dreapta. Nici macar in 1992 n-a fost stanga vs. dreapta. Si bag mana in foc, datorita flerului meu imposibil de masurat altfel, ca nici in 1996 nu s-a votat dreapta. Dar daca asa le place unora sa intituleze orice este diferit de PSD-ul actual, sau de Ion Iliescu, asta e. Mai degraba, cred eu, definitia asta este un fel de legitimare politica a celor "de dreapta", piata Universitatii (mai putin 13 iunie) si tot restul.

    Intrecerea a fost intre unii pe care poporul ii intelegea, ii simtea ca fiind mai aproape de el si altii, care pe langa ca bateau campii cu restitutio in integrum (16 miliarde de euro parca e estimarea, nu ?) si alte bazaconii pe care oamenii nu le intelegeau, mai erau si lipsiti total de carisma. In 2000 si inainte, la facultatile de drept toata lumea stia macar un subiect de la drept civil, restitutio in integrum bineinteles, la examenele de licenta. :) Si nu pentru ca aveau pile, stiau subiectele, dar se incredeau orbeste in "dileala" conducatorilor de atunci.


    "Vin Mosierii" ? Parca si liberalii aveau un clip cu "Vin Lupii" :) Dar nu mai stiu cand, in 1990, in 1992, in 1996 ? Oricum, in perioada aia de inceput.

    Lipsa de voturi, de oameni la vot ? Eu zic ca oamenii s-au plictisit. In 1990 a fost "hai sa vedem cum e". Am fost atunci la vot si pe cuvant de onoare (asta ca sa nu sa zic sa mor eu) daca am votat "stanga" sau contra "dreptei". Ori invers. Dupa aia a intervenit plictiseala, am vazut cum e (si nu-i nici o smecherie), faptul ca nu se schimba nimic IN BINE pentru omul obisnuit si tot asa.

    Abia din 2000, zic eu, ca alegerile au devenit mai impregnate de ideologie, stanga vs. dreapta. Macar la nivel declarativ.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in romania, mereu s-a votat schimbarea... nici stanga , nici dreapta.

      Ștergere
  7. Nimic nu se schimba ! Iar cea mai mare calitate a electoratului este ca uita repede !

    RăspundețiȘtergere

Arhivă blog