Faceți căutări pe acest blog

marți, 8 octombrie 2013

ABC sociologic: cum şi cine votează?

Dacă faci un sondaj şi adresezi o întrebare privind opţiunea de vot, puţini oameni nu îţi vor răspunde. În România, în special la prezidenţiale practic toată lumea are o opinie. Însă nu toţi cei care au o preferinţă vor şi veni la vot, ceea ce creează probleme pentru candidaţi, consultanţi, sociologi, ziarişti, etc. Iată de ce: să zicem că există doi candidaţi cu următoarele electorate:

Roşescu Roşovici: 5 milioane de voturi "sigure", 2 milioane de voturi de la oameni care poate că nu vor veni la vot.

Albiţă Albu: 4 milioane de voturi "sigure", 3 milioane de voturi de la oameni care poate că nu vor veni la vot.

Care va fi rezultatul alegerilor? N-ai cum să-ţi dai seama cu certitudine.

Dacă iei pur şi simplu răspunsul la întrebarea "cu cine veţi vota?", fiecare va obţine 7 milioane voturi (5+2, respectiv 4+3). Egalitate.

Dacă te uiţi doar la voturile certe, scorul e 5-la-4. Victorie Roşovici.

Pe de altă parte, nu este exclus ca o parte din votanţii nu-foarte-siguri ai lui Albu să apară la urne, în timp ce Roşovici rămâne doar cu voturile certe ( 5 vs. 4 + 2, Albu câştigă).

Din acest motiv, scorul în sondaje al unui candidat nu înseamnă foarte multe. Cât din electoratul lui chiar va veni la vot? Dacă lărgim întrebarea, câţi oameni vor veni la vot şi căror electorate le aparţin? Filtrarea răspunsurilor este o metodă utilă pentru a se afla ce şi cum: se deselectează din baza de date persoanele care spun că nu sunt interesate de politică (dar au o opţiune de vot la prezidenţiale), care nu sunt foarte sigure că vor veni la vot (dar au o opţiune de vot la prezidenţiale), etc. Se pot pune câte filtre se doreşte, relevantă este expertiza sociologului.

În teorie vorbim de trei filozofii de filtrare, şi implicit de trei tipuri de sondaje:

a. Zero filtrare. De exemplu, dacă 89% din respondenţi îţi spun cu cine ar vota, iei în calcul 89% din răspunsuri.

În practică prezenţa nu e niciodată la aceste cote. Aceste sondaje au o utilitate redusă, dar pot fi folosite pentru a determina electorate maximale, "alonja perfectă" a fiecărui candidat. Mâine voi publica o postare care va arăta cât de vital poate fi acest lucru.

b. Filtrare moderată. Se aplică unele filtre dar nu toate. În practică, se iau în calcul opţiunile a 50-60% din respondenţi, "pierzându-se pe drum" cei dezinteresaţi de politică sau care, conform propriilor declaraţii, votează rar şi foarte rar.

Aparent, totul e OK. Problema este că dacă un candidat are un public maximal (punctul a. de mai sus) care brusc decide să se mobilizeze, rezultatele sondajului nu mai sunt conforme cu rezultatele alegerilor. Se poate întâmpla şi inversul: votanţi aparent hotărâţi să îl voteze pe X în ziua alegerilor decid să "chiulească".

c. Filtrare puternică. Dacă prezenţa la prezidenţiale, conform unui sondaj, este sub 45%, acel sondaj măsoară de fapt "nuclee dure", adică nivele sub care un candidat nu va cădea decât dacă are loc un dezastru.

Exemplu: dacă într-un sondaj cu prezenţă pronosticată 38% din cei aflaţi în ţară (sondajele nu măsoară diaspora) scorul candidatului Toma Alimoş este de 24%, electoratul minimal al lui Alimoş este:

24% din 38% din cei 15,7 milioane de adulţi aflaţi în ţară: 1,43 milioane voturi în ţară.

Din motivele indicate mai sus, în multe ţări din Europa sondajele sunt discutate în voturi şi nu în procente. În mod ideal, o paradigmă corectă de prezentare a situaţiei este ceva de genul:

Candidatul 1: X voturi "sigure" + Y voturi "probabile" + Z voturi "nesigure" + diaspora
Candidatul 2: A voturi "sigure" + B voturi "probabile" + C voturi "nesigure" + diaspora
Şi la fel cu candidaţii 3, 4, etc.

Orice alt tip de prezentare a rezultatelor e clar, uşor de înţeles, frumos, marketabil, etc. dar nu e precis şi poate da rateuri.

O notă de final: nivelul de prezenţă indicat mai sus este strict orientativ. Dacă interesul faţă de un scrutin este extrem de scăzut, 60% poate fi prezenţa maximală, 30% cea medie iar "nucleele dure" pot fi undeva pe la 10% din populaţie. Din fericire la prezidenţialele din România nu e niciodată aşa.

Postarea de mai sus va deveni foarte importantă în contextul alegerilor de anul viitor.

4 comentarii:

  1. Inainte de alegeri. Mama Omida cea mai foarte perfecta

    http://turambarr.blogspot.ro/2007/11/participarea-la-vot-de-maine.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2008/06/prezenta-la-vot.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2009/09/estimarea-participarii-la-vot.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2009/11/prezenta-la-vot-55.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2009/12/estimarea-participarii-de-maine.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2012/12/estimarea-votului-la-alegerile.html



    In timpul alegerilor. Cald. Fierbinte

    http://turambarr.blogspot.ro/2008/06/prezenta-la-vot-bucuresti-estimare.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2009/11/prezenta-la-vot-v-am-spus-eu.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2009/12/prezenta-la-vot-2100.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2012/07/estimare-participare-la-vot-referendum_3800.html


    După alegeri. Altele

    http://turambarr.blogspot.ro/2008/06/uiteatat-de-strans.html

    http://turambarr.blogspot.ro/2008/12/prezenta-la-vot-profile.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mâine va fi şi mai şi, păstrează-te. Participi indirect la vreo trei grafice mari cât un pilier Maori.

      Ștergere

Arhivă blog