1. Eterogenitatea fenomenului este majoră. Observatorii pot găsi aproape orice doresc să găsească.
2. Nu s-a făcut distincţia între oamenii care vin în Piaţa Universităţii în fiecare seară şi cei care ies doar duminicile (pentru fiecare om din prima categorie există cel puţin nouă în cealaltă categorie).
Este evident că oamenii care participă duminicile cadrează venirea lor într-o perspectivă mai largă. Pentru protestatari, cazul Roşia Montană a devenit un simbol pentru lucrurile care-i supără apropo de status quo-ul intern. Cum nemulţumirea vine din surse diverse şi se axează pe aspecte diverse, eterogenitatea de care vorbeam mai sus este explicabilă. Dificultăţi adiţionale de interpretare provin din faptul că reperele clasice (hai-Băsescu vs. jos-Băsescu sau Piaţa Universităţii din 1990 vs. Iliescu + PSD + "nu ne vindem ţara") nu pot fi aplicate cu uşurinţă.
3. De asemenea nu s-a observat că, duminicile, numărul participanţilor din Cluj este aproape egal cu cel al participanţilor din Bucureşti, în contextul în care capitala are o populaţie de şase ori mai mare.
4. După cum se ştie, forţa reală a democraţiei constă în capacitatea sa de a plasa într-un cadru instituţional curente de opinie. Instituţionalizarea, aşa cum s-a făcut, este defectuoasă. Abandonarea votului în parlament şi trecerea la o comisie specială nu fac altceva decât să consacre existenţa protestelor în săptămânile următoare (o potenţială vară indiană).
5. Nadirul opoziţiei n-a fost decembrie 2012, ci acum. 'Vocea ei nu s-a auzit / lipsa ei nu s-a simţit'. În continuare, diagnosticul este: blocaj sterp (Traian Băsescu nu poate candida în 2014).
marți, 17 septembrie 2013
vineri, 13 septembrie 2013
Detaliul de vineri: 0 voturi
Există o localitate în România în care ARD a obţinut 0 (zero) voturi la parlamentare, atât la Senat cât şi la Camera Deputaţilor.
Se numeşte Dalnic şi se află în judeţul Covasna.
Vei spune: "A, păi acolo sunt numai etnici maghiari".
Lucrurile sunt de fapt ceva mai complicate.
La prezidenţialele din 2009, candidaţii alţii-decât-Kelemen-Hunor au obţinut în primul tur 56 de voturi (Traian Băsescu 25).
Acest lucru nu evidenţiază că în Dalnic s-ar afla 56 de etnici români, ci că există în mod documentat un potenţial de vot pentru partide altele-decât-UDMR. Că vine de la etnici români sau de la etnici maghiari este mai puţin important.
În nicio localitate din România n-a obţinut ARD 1(un) singur vot: excluzând Dalnic, nivelul cel mai de jos survine în şapte localităţi în care ARD a obţinut 2 voturi.
Se numeşte Dalnic şi se află în judeţul Covasna.
Vei spune: "A, păi acolo sunt numai etnici maghiari".
Lucrurile sunt de fapt ceva mai complicate.
La prezidenţialele din 2009, candidaţii alţii-decât-Kelemen-Hunor au obţinut în primul tur 56 de voturi (Traian Băsescu 25).
Acest lucru nu evidenţiază că în Dalnic s-ar afla 56 de etnici români, ci că există în mod documentat un potenţial de vot pentru partide altele-decât-UDMR. Că vine de la etnici români sau de la etnici maghiari este mai puţin important.
În nicio localitate din România n-a obţinut ARD 1(un) singur vot: excluzând Dalnic, nivelul cel mai de jos survine în şapte localităţi în care ARD a obţinut 2 voturi.
miercuri, 11 septembrie 2013
Deficit de democraţie: probleme pe stânga
Un articol foarte bun aici, despre diferenţa dintre PSD şi stânga în formare în Romania.
Această stângă nouă nu va deveni un actor politic. Motivul a mai fost menţionat pe acest blog:
În Belgia e nevoie de 3 persoane pentru a înfiinţa un partid.
În Finlanda, Italia, Olanda la fel.
În Armenia 200.
În Lituania 1000.
În Bulgaria 2500.
În Moldova 4000.
În Ucraina 10 000.
În România 25 000 (şi e nevoie ca ei să provină din 18 judeţe).
În consecinţă o stângă-alta-decât-PSD are mari şanse să rămână stradală şi protestatară. Forţa democraţiei, ca sistem politic, constă în faptul că reuşeşte să prindă într-un cadru instituţional (cel politic) curentele din societate. Legile care au înăsprit condiţiile pentru înfiinţarea unor noi partide politice au satisfăcut pofta de oligopol a partidelor deja existente dar au redus capacitatea democraţiei de a-şi îndeplini misiunea menţionată în fraza anterioară.
Pe româneşte: vin ani grei pentru SRI şi jandarmerie. Chiar dacă în mod miraculos toată discuţia privind Roşia Montană dispare, centrul Bucureştiului va fi blocat şi în viitor de oameni care nu sunt reprezentaţi politic într-o cauză sau alta.
Această stângă nouă nu va deveni un actor politic. Motivul a mai fost menţionat pe acest blog:
În Belgia e nevoie de 3 persoane pentru a înfiinţa un partid.
În Finlanda, Italia, Olanda la fel.
În Armenia 200.
În Lituania 1000.
În Bulgaria 2500.
În Moldova 4000.
În Ucraina 10 000.
În România 25 000 (şi e nevoie ca ei să provină din 18 judeţe).
În consecinţă o stângă-alta-decât-PSD are mari şanse să rămână stradală şi protestatară. Forţa democraţiei, ca sistem politic, constă în faptul că reuşeşte să prindă într-un cadru instituţional (cel politic) curentele din societate. Legile care au înăsprit condiţiile pentru înfiinţarea unor noi partide politice au satisfăcut pofta de oligopol a partidelor deja existente dar au redus capacitatea democraţiei de a-şi îndeplini misiunea menţionată în fraza anterioară.
Pe româneşte: vin ani grei pentru SRI şi jandarmerie. Chiar dacă în mod miraculos toată discuţia privind Roşia Montană dispare, centrul Bucureştiului va fi blocat şi în viitor de oameni care nu sunt reprezentaţi politic într-o cauză sau alta.
luni, 9 septembrie 2013
Sondajele din luna august: imagine unitară şi statică
CSCI (12-15 august), Sociopol (firmă înfiinţată de Mirel Palada (23-26 august), CSOP (24 august - 1 septembrie).
Pentru că lumea e interesată de partide şi alianţe...
USL:
CSCI: 61%
Sociopol: 60%
CSOP: 58%
Potenţială discuţie dacă USL a scăzut de la 60% (la alegeri) la 58% (după cum arătau mai multe sondaje din primăvară). Dacă există o scădere, ea este nesemnificativă.
USL defalcat (PSD vs. PNL):
CSCI: 40% la 21%
Sociopol: 39% la 20%
CSOP: informaţia nu este disponibilă.
Un raport de 1,9-la-1, ca şi în primăvară. PNL trend uşor descendent.
PDL:
CSCI: 17%
Sociopol: 17%
CSOP: 18%
Democrat-liberalii se ţin pe picioare foarte bine, ba chiar canibalizează electoratul PPDD.
Mişcarea Populară:
CSCI: 3%
Sociopol: 3%
CSOP: 3%
Scor dezamăgitor pe linie. Lansarea în mijlocul verii n-a fost foarte utilă. Mai important este că pare să nu se fi făcut transferul de la Traian Băsescu către MP.
Încredere în politicieni. Întrucât CSOP foloseşte o metodologie uşor diferită, voi folosi un calcul fracţionar. Punctul de reper va fi preşedintele Băsescu (asta obţii dacă ajungi la Cotroceni).
În alte cuvinte, pentru fiecare om care are încredere mare sau foarte mare în Băsescu câţi au încredere în Ponta?
CSCI: 1,88
CSOP: 1,7
Dar în Antonescu?
CSCI: 1,15
CSOP: 1,0
La vârful clasamentului, ca de obicei, se afla triada PIO (Ponta-Isărescu-Oprescu, nu întotdeauna în aceeaşi ordine).
Conform datelor disponibile public, încrederea în prezidenţiabilii din opoziţie este măsurată într-un singur sondaj din trei (MRU, Elena Udrea) sau deloc (Predoiu).
Aceste sondaje nu cuprind următoarele momente:
1. Moartea lui Ionuţ Anghel, copilul de 4 ani omorât de maidanezi.
2. Protestele anti-RMGC.
De urmărit în lunile următoare:
a. dacă trendul descendent PNL continuă.
b. măsurări mai consistente pentru prezidenţiabilii din opoziţie.
c. cât va pierde Sorin Oprescu.
Pentru că lumea e interesată de partide şi alianţe...
USL:
CSCI: 61%
Sociopol: 60%
CSOP: 58%
Potenţială discuţie dacă USL a scăzut de la 60% (la alegeri) la 58% (după cum arătau mai multe sondaje din primăvară). Dacă există o scădere, ea este nesemnificativă.
USL defalcat (PSD vs. PNL):
CSCI: 40% la 21%
Sociopol: 39% la 20%
CSOP: informaţia nu este disponibilă.
Un raport de 1,9-la-1, ca şi în primăvară. PNL trend uşor descendent.
PDL:
CSCI: 17%
Sociopol: 17%
CSOP: 18%
Democrat-liberalii se ţin pe picioare foarte bine, ba chiar canibalizează electoratul PPDD.
Mişcarea Populară:
CSCI: 3%
Sociopol: 3%
CSOP: 3%
Scor dezamăgitor pe linie. Lansarea în mijlocul verii n-a fost foarte utilă. Mai important este că pare să nu se fi făcut transferul de la Traian Băsescu către MP.
Încredere în politicieni. Întrucât CSOP foloseşte o metodologie uşor diferită, voi folosi un calcul fracţionar. Punctul de reper va fi preşedintele Băsescu (asta obţii dacă ajungi la Cotroceni).
În alte cuvinte, pentru fiecare om care are încredere mare sau foarte mare în Băsescu câţi au încredere în Ponta?
CSCI: 1,88
CSOP: 1,7
Dar în Antonescu?
CSCI: 1,15
CSOP: 1,0
La vârful clasamentului, ca de obicei, se afla triada PIO (Ponta-Isărescu-Oprescu, nu întotdeauna în aceeaşi ordine).
Conform datelor disponibile public, încrederea în prezidenţiabilii din opoziţie este măsurată într-un singur sondaj din trei (MRU, Elena Udrea) sau deloc (Predoiu).
Aceste sondaje nu cuprind următoarele momente:
1. Moartea lui Ionuţ Anghel, copilul de 4 ani omorât de maidanezi.
2. Protestele anti-RMGC.
De urmărit în lunile următoare:
a. dacă trendul descendent PNL continuă.
b. măsurări mai consistente pentru prezidenţiabilii din opoziţie.
c. cât va pierde Sorin Oprescu.
vineri, 6 septembrie 2013
Detaliul de vineri: fruntaşii ARD
Cel mai bun scor obţinut de ARD la Senat în vreo localitate: Runcu Salvei (Bistriţa-Năsăud), Daniel Cristian Florian a obţinut 73,5%.
La Camera Deputaţilor, Iliuţă Vasile a primit 76% din voturile din Vâlcelele (Călăraşi).
Ambii sunt acum în Parlament. Ceea ce, având în vedere sistemul de vot, pare un mic miracol.
La Camera Deputaţilor, Iliuţă Vasile a primit 76% din voturile din Vâlcelele (Călăraşi).
Ambii sunt acum în Parlament. Ceea ce, având în vedere sistemul de vot, pare un mic miracol.
joi, 5 septembrie 2013
Proteste anti-RMGC: zoom out sociologic
Majoritatea protestatarilor au între 24 şi 35 de ani. Şi nu e de mirare.
De ce protestatarii nu sunt mai tineri?
Unul din motive este că românii mai tineri de 24 de ani... nu sunt foarte mulţi.
(Conform INS şi Ministerului Sănătăţii)
Cei care au sau ar avea 23 de ani:
Naşteri în 1990: 314 mii.
Avorturi în 1990: 992 mii.
Cei care au sau ar avea 22 de ani:
Naşteri în 1991: 275 mii.
Avorturi în 1991: 867 mii.
Cei care au sau ar avea 21 de ani:
Naşteri în 1992: 260 mii.
Avorturi în 1992: 692 mii.
Cei care au sau ar avea 20 de ani:
Naşteri în 1993: 249 mii.
Avorturi în 1993: 586 mii.
Cei care au sau ar avea 19 ani:
Naşteri în 1994: 246 mii.
Avorturi în 1994: 530 mii.
Cei născuţi în 1990 şi după sunt relativ puţini prin comparaţie cu ponderea altor generaţii, mai în vârstă. Generaţia lor nu are o voce atât de puternică:
În intervalul '90-'94 s-au născut 1,3 milioane persoane.
Oricare alt interval de cinci ani de la război încoace conţine mai multe naşteri.
Intervalul de cinci ani imediat precedent (adică cei care au acum 24-28 de ani): 1,8 milioane persoane.
Cei cu vârsta între 29 şi 33 de ani: 1,7 milioane.
Avem acum o economie îngheţată atât aici cât şi în UE. Trei milioane trei sute de mii de tineri care n-ar avea cum să-şi găsească loc de muncă şi ar exploda de furie... nu există pentru că nu s-au născut. De aceea nu avem sau nu am avut în România scene precum în Grecia sau, forţând limitele discuţiei, Africa de Nord.
De ce protestatarii nu sunt mai în vârstă?
Un om care are acum 36 de ani sau mai mult s-a născut în 1977 sau mai devreme. Componenta urbană a acestei generaţii s-a maturizat într-un climat pro-Băsescu (cei mai tineri) sau anti-Iliescian (cei mai în vârstă). În măsura în care adaptarea la capitalism s-a realizat, ea s-a făcut prin urmărirea conştientă a consumerismului. Nu există o legătură între Traian Băsescu şi cauza anti-RMGC, nici între CDR/lupta anti-Iliescu şi cauza anti-RMGC şi nici între consumerism şi cauza anti-RMGC. Iar inadaptarea la capitalism era întâlnită mai des în afara Bucureştiului şi s-a rezolvat, în genere, prin migraţie, chiar şi la vârste mai înaintate.
În mod evident există şi protestatari mai tineri de 23 de ani sau mai în vârstă de 35. Dar ei nu sunt majoritatea, asta şi datorită motivelor de mai sus.
Observaţie de final: era cât pe ce să fie un moment dificil pentru toate partidele. Atitudinea lui Ponta e cuprinsă de un slogan din Piaţă: "Prim-ministrul zice da, deputatul zice nu, doctorul ce zice?" PNL (instituţional vorbind) e absent. Opoziţia la USL ezită să susţină proiectul, dă mesaje marcate de ambiguitate (PMP: susţinem proiectul, respingem legea) sau aplaudă diferite aspecte ale protestelor. Nimănui nu-i pică bine ce se întâmplă. Urmăreşte, de exemplu, cât de repede s-a replicat la scandalul privind maidanezii, unde e mai uşor să îndrepţi degete într-o direcţie sau alta, deşi moartea acelui copil a avut loc la câteva zile *după* ce începuseră protestele anti-RMGC. Acest lucru poate fi explicat prin impactul emoţional al decesului, dar nu explică zilele de tăcere şi confuzie.
De ce protestatarii nu sunt mai tineri?
Unul din motive este că românii mai tineri de 24 de ani... nu sunt foarte mulţi.
(Conform INS şi Ministerului Sănătăţii)
Cei care au sau ar avea 23 de ani:
Naşteri în 1990: 314 mii.
Avorturi în 1990: 992 mii.
Cei care au sau ar avea 22 de ani:
Naşteri în 1991: 275 mii.
Avorturi în 1991: 867 mii.
Cei care au sau ar avea 21 de ani:
Naşteri în 1992: 260 mii.
Avorturi în 1992: 692 mii.
Cei care au sau ar avea 20 de ani:
Naşteri în 1993: 249 mii.
Avorturi în 1993: 586 mii.
Cei care au sau ar avea 19 ani:
Naşteri în 1994: 246 mii.
Avorturi în 1994: 530 mii.
Cei născuţi în 1990 şi după sunt relativ puţini prin comparaţie cu ponderea altor generaţii, mai în vârstă. Generaţia lor nu are o voce atât de puternică:
În intervalul '90-'94 s-au născut 1,3 milioane persoane.
Oricare alt interval de cinci ani de la război încoace conţine mai multe naşteri.
Intervalul de cinci ani imediat precedent (adică cei care au acum 24-28 de ani): 1,8 milioane persoane.
Cei cu vârsta între 29 şi 33 de ani: 1,7 milioane.
Avem acum o economie îngheţată atât aici cât şi în UE. Trei milioane trei sute de mii de tineri care n-ar avea cum să-şi găsească loc de muncă şi ar exploda de furie... nu există pentru că nu s-au născut. De aceea nu avem sau nu am avut în România scene precum în Grecia sau, forţând limitele discuţiei, Africa de Nord.
De ce protestatarii nu sunt mai în vârstă?
Un om care are acum 36 de ani sau mai mult s-a născut în 1977 sau mai devreme. Componenta urbană a acestei generaţii s-a maturizat într-un climat pro-Băsescu (cei mai tineri) sau anti-Iliescian (cei mai în vârstă). În măsura în care adaptarea la capitalism s-a realizat, ea s-a făcut prin urmărirea conştientă a consumerismului. Nu există o legătură între Traian Băsescu şi cauza anti-RMGC, nici între CDR/lupta anti-Iliescu şi cauza anti-RMGC şi nici între consumerism şi cauza anti-RMGC. Iar inadaptarea la capitalism era întâlnită mai des în afara Bucureştiului şi s-a rezolvat, în genere, prin migraţie, chiar şi la vârste mai înaintate.
În mod evident există şi protestatari mai tineri de 23 de ani sau mai în vârstă de 35. Dar ei nu sunt majoritatea, asta şi datorită motivelor de mai sus.
Observaţie de final: era cât pe ce să fie un moment dificil pentru toate partidele. Atitudinea lui Ponta e cuprinsă de un slogan din Piaţă: "Prim-ministrul zice da, deputatul zice nu, doctorul ce zice?" PNL (instituţional vorbind) e absent. Opoziţia la USL ezită să susţină proiectul, dă mesaje marcate de ambiguitate (PMP: susţinem proiectul, respingem legea) sau aplaudă diferite aspecte ale protestelor. Nimănui nu-i pică bine ce se întâmplă. Urmăreşte, de exemplu, cât de repede s-a replicat la scandalul privind maidanezii, unde e mai uşor să îndrepţi degete într-o direcţie sau alta, deşi moartea acelui copil a avut loc la câteva zile *după* ce începuseră protestele anti-RMGC. Acest lucru poate fi explicat prin impactul emoţional al decesului, dar nu explică zilele de tăcere şi confuzie.
marți, 3 septembrie 2013
Factorialul prezidenţialelor
Pe scena politică sunt trei forţe majore în plan organizaţional: PSD, PNL şi PDL. Nicio altă forţă nu poate mobiliza măcar 1 milion de votanţi. În special în turul doi dispunerile acestor trei partide vor deveni transparente. A sta pe margine înseamnă auto-nulificare. Posibilităţile:
a. PSD + PNL versus PDL. (Cea mai evidentă materializare: Antonescu susţinut de USL). Rezultat: 1992 bis. Timpul scurs de la alegerile din 2012 este prea redus, iar personalităţile opoziţiei n-au priză. Antonescu câştigă fără mari emoţii, chiar dacă scorul din turul doi nu va fi cel de acum douăzeci de ani.
b. PSD + PDL versus PNL. (Cea mai evidentă materializare: schimbarea majorităţii parlamentare şi a coaliţiei, Ponta candidează din partea PSD, candidatul PDL nu intră în turul doi, democrat-liberalii îl susţin pe Ponta contra lui Antonescu). Două organizaţii solide versus un partid cu o tradiţie nu prea stelară din acest punct de vedere. PNL poate avea de partea sa şi pe Traian Băsescu, că tot nu poate remonta diferenţa.
c. PSD versus PNL + PDL. (Cea mai evidentă materializare: Ponta vs. Antonescu, dar PDL îl susţine pe cel de-al doilea). Cel mai strâns dintre scrutine. Diferenţa nu mai este dată în această situaţie de organizaţii, ci de factori mai mici - mesajele lui Traian Băsescu, electoratul PPDD (cât va mai fi el atunci), atitudinea UDMR, etc.
a. PSD + PNL versus PDL. (Cea mai evidentă materializare: Antonescu susţinut de USL). Rezultat: 1992 bis. Timpul scurs de la alegerile din 2012 este prea redus, iar personalităţile opoziţiei n-au priză. Antonescu câştigă fără mari emoţii, chiar dacă scorul din turul doi nu va fi cel de acum douăzeci de ani.
b. PSD + PDL versus PNL. (Cea mai evidentă materializare: schimbarea majorităţii parlamentare şi a coaliţiei, Ponta candidează din partea PSD, candidatul PDL nu intră în turul doi, democrat-liberalii îl susţin pe Ponta contra lui Antonescu). Două organizaţii solide versus un partid cu o tradiţie nu prea stelară din acest punct de vedere. PNL poate avea de partea sa şi pe Traian Băsescu, că tot nu poate remonta diferenţa.
c. PSD versus PNL + PDL. (Cea mai evidentă materializare: Ponta vs. Antonescu, dar PDL îl susţine pe cel de-al doilea). Cel mai strâns dintre scrutine. Diferenţa nu mai este dată în această situaţie de organizaţii, ci de factori mai mici - mesajele lui Traian Băsescu, electoratul PPDD (cât va mai fi el atunci), atitudinea UDMR, etc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
